Procesul maimuţelor, recurs în anulare?

Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prietenul meu A. tocmai îmi povestea despre o emisiune la televizor şi despre o profesoară de biologie care declara foarte serioasă, cu această ocazie că nici ea nu crede în ipoteza lui Darwin. Ne întrebam cam cum ar arăta lecţiile de biologie creaţionistă ale unei astfel de profesoare, cînd o bună colegă a intervenit pe un ton cumpătat: Să ştiţi că, pentru copiii mei, şi eu aş prefera să li se predea şi creaţionismul, nu numai evoluţionismul. E bine să cunoască şi interpretarea alternativă, în loc să se limiteze la Darwin! Am făcut ochii mari: ceva nu e în regulă în Danemarca asta!... Bernard-Henri Lévy povesteşte şi el explicaţiile pe care le-a primit de la pilotul care-l plimba peste Marele Canion din Colorado: "Există două teorii - îi arată tînărul pilot relieful frămîntat de sub ei. Cea care susţine că tot ceea ce vedeţi s-a născut încetul cu încetul, în cursul a milioane de ani sau chiar miliarde de ani, pe măsura eroziunii. Şi cealaltă, care afirmă că totul, toate aceste minuni, aceste monumente la fel de frumoase ca templele de la Angkor (...), că toate astea, deci, nu pot fi rodul întîmplării, că au avut nevoie de un artist şi că acest artist e Dumnezeu". Iar tînărul pilot prefera fără ezitări teoria din urmă. Două teorii, deci... În Statele Unite există mulţi - ba chiar tot mai mulţi - astfel de adepţi ai creaţionismului, care se opun vehement ca darwinismul să ajungă la urechile copiilor lor, evoluţionismul devenind o disciplină blestemată în şcoli. Lucrurile nu se opresc însă la această opţiune evlavioasă. Există de cîteva decenii bune şi o versiune ştiinţifică, susţinută de nume sonore ale vieţii academice, şi care nu cere eliminarea evoluţionismului, ci, "pur şi simplu", îi opune o altă interpretare ştiinţifică. Deci, într-adevăr, două teorii... "Genială, da, această invenţie a Ťcreaţionismului ştiinţific» - conchide Bernard-Henri Lévy. Admirabilă, această înălţare la rangul de Ťştiinţă» a ceea ce este întruchiparea însăşi a superstiţiei şi a imposturii. Există două teorii şi puteţi alege: este formula unui obscurantism luminat; este actul de credinţă al unui dogmatism reconciliat cu libertatea cuvîntului şi a gîndirii; este, fără să aibă aerul, manevra ideologică cea mai subtilă, cea mai dibace şi, în fond, cea mai periculoasă a dreptei americane, de ani de zile." Cred că este însă mult mai mult decît atît. Sau este toate acestea pentru că este şi altceva: ca orice "teorie" despre ordinea ultimă a lumii, este şi viziune politică de guvernare a acestei lumi, este adică, în ultimă instanţă, un act de Putere. Şi, ca atare, este o poveste veche... Evoluţionismul în sensul său larg (şi nu Darwin...) a inaugurat un alt timp al lumii şi, implicit, o altă ordine a acesteia, pe care o numim, generic, modernitate. Indiferent de variantele sale succesive, el se opunea nu atît - sau nu doar - creaţionismului în ipostaza sa teologică, ci viziunii tradiţionale a lumii în general, reprezentării dominante a ceea ce Arthur Lovejoy a numit, în 1936, The Great Chain of Being. Metaforă frumoasă, care exprimă convingerea fermă a lumii "tradiţionale" că toată diversitatea lumii, de la bacterie la om, ba chiar şi mai departe, la îngeri, constituie o ierarhie dată, şi nu o succesiune în devenire. Iar această ierarhie este o operă de artă (după cum sugera şi pilotul din povestea de mai sus), definită prin ceea ce Lovejoy numeşte "plenitudine": nimic nu poate lipsi din această creaţie perfectă a lumii! După cum constată şi Lovejoy, această viziune era incompatibilă cu "orice credinţă în progres sau, mai exact, în orice soi de schimbare semnificativă ce ar putea surveni în ansamblul acestui univers. Lanţul existenţei, în măsura în care continuitatea şi completitudinea îi erau afirmate pe baze cutumiare, era un exemplu perfect al unei scheme absolut rigide şi statice a lucrurilor". Rigide, statice, dar mai ales ierarhice! De la ierarhia îngerilor pînă la ierarhia relaţiilor sociale, familiale, între bărbat şi femeie etc., totul era dat, bine dat şi îndreptăţit să rămînă ca atare. Totul era deci un sistem complet de relaţii ierarhice - adică de inegalitate. Criteriul era gradul de perfecţiune, cum ar fi spus Aristotel, sau distanţa faţă de Dumnezeu, cum preferau să considere creştinii. În orice caz, din această viziune rezulta o listă completă şi eternă de relaţii de putere: a regelui faţă de supuşii săi, a nobilului faţă de sclavi, a omului faţă de animale, a bărbatului faţă de femeie, a tatălui faţă de copii etc. După caz, această listă putea fi adusă apoi la zi, adăugîndu-se, de pildă, superioritatea spaniolilor faţă de indienii din Lumea Nouă şi concluzia firească ce rezulta din această stare de lucruri: "Cine va nega că folosirea prafului de puşcă împotriva păgînilor înseamnă să-I oferi lui Dumnezeu tămîie?" - se va întreba retoric un conchistador. Mult mai tîrziu, fără să mai întrebe ceva, un preşedinte american va fi convins că ştie care este "axa Răului" ce străbate lumea şi Îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a "inegalităţii", susţinută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Casas. "Adio, Aristotel! - va exclama acesta. Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă: ŤÎl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi»." Ierarhia era eliminată din Creaţie. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid şi disputa a rămas, într-un fel, deschisă pînă în prezent... Problema nu este deci, neapărat, una teologală - în orice caz, nu este doar una teologală. Cu atît mai mult nu este doar una de simplă credinţă individuală. Pe scurt, implicaţiile unei astfel de preferinţe senine pentru creaţionism pot trece cu uşurinţă dincolo de sfera dreptei credinţe, pentru a genera credinţa în dreapta rînduire a inegalităţilor. Din acest punct de vedere, nu atît de urmaşii lui Las Casas mi-e teamă în această revenire a creaţionismului, cît de cei ai lui Sepúlveda - cei conştienţi, dar mai ales cei în necunoaştere de cauză. Căci, binecuvîntată de Dumnezeu şi pusă la îndemîna habotnicilor, această teorie a inegalităţii poate face ravagii cu inima uşoară, transformîndu-se, peste noapte, într-o practică legitimă a vieţii noastre de zi cu zi!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.