Primele ore la bord

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Primele ore la bord jpeg

După acea aprovizionare minuțioa­să despre care am scris săptămîna trecută, aproape novici în practicile marinăriei, cum ne știm, dar avînd în urmă o școală bună, sîntem gata să plecăm către arhipelagul Cicladelor, din portul Alimos al Atenei, cel cu peste o mie de catarge.

Alegerea traseului n-a fost simplă. Erau două mari variante posibile de traseu: în insulele Saronice și zona golfului Argolic sau în Ciclade. Prima ar fi fost bună pentru începători, cu vînturi și mare mai blînde, cu porturi bine utilate, cu procedee de acostare mai la îndemînă. Cicladele erau varianta hard, mai puțin recomandată începătorilor. În septembrie, în Ciclade poate să bată încă meltemul, un vînt de vară puternic, venind dinspre munții din nord, care le crește adrenalina navigatorilor, dar care poate deveni destul de neplăcut pentru viața de la bord, mai ales într-un velier de mici dimensiuni. Cum vîntul prognozat pe site-urile de specialitate pentru zona Saronicelor era ca și inexistent, în cele din urmă hotărîrea a fost să ne aventurăm totuși în Ciclade. Bineînțeles, destinația maximă la care poți visa să ajungi acolo e uluitoarea Santorini, dar pentru asta ar cam trebui să mergi și noaptea. Chiar dacă în navigație se spune că „noaptea e ca ziua“, nu ne propunem să verificăm această zicală, să facem adică ore de cart și de veghe, în loc să dormim. De fapt, nu avem un obiectiv precis, știind foarte bine că drumul unui velier depinde de vînt și de vreme și că marinarii mai au o vorbă: Pe mare știi exact cînd pleci, dar nu ești niciodată sigur cînd te vei întoarce. Ne-am gîndit și la posibilul rău de mare, care, cel puțin la început, poate strica unele planuri. Avem de gînd, așadar, să facem un traseu nu prea lung și cît se poate de flexibil spre insulele Kea, Kythnos, poate Syros, văzînd și făcînd. Prima oprire ar putea fi în apropiere de capul Sounion, la ancoră, într-un golf liniștit.

Pînă una-alta, prima după-amiază și prima noapte le petrecem în port, ca să ne acomodăm cu barca. Cam așa e tradiția în genul ăsta de turism. Ne împărțim cabinele. Noi, „bătrî­nii“, le luăm pe cele de la pupa, iar „copiii“ pe cea din față, mai mare și aparent mai confortabilă. Secretul e însă că la prova marea se simte mai tare, botul bărcii țopăie pe valuri mai mult decît partea din spate. Ne luptăm cu geamantanele care au fost standard pentru cerințele avionului, dar sînt total nepotrivite pe un yacht, unde e bine să ai așa-numitul „sac de marinar“, adică o geantă moale și cu volum variabil care să poată fi vîrîtă prin orice cheson și care să nu pornească a-și deplasa colțurile și părțile contondente prin cabine, în caz de mare agitată. În cele din urmă, găsim niște locuri potrivite și pentru geamantane. Cumpărăm saci de gheață de pus în cutiile frigorifice ale bărcii. În port avem oricum acces la rețeaua electrică și punem în funcțiune și frigiderul, ba, de curiozitate, deschidem chiar televizorul. Pe mai multe posturi grecești sînt comedii (probabil seriale) autohtone. Actorii au o mimică extraordinară și te fac să rîzi și să pricepi unele situații chiar dacă nu înțelegi limba. Dramaticele probleme ale Greciei nu  prea se văd,  sîmbăta, la televiziunile lor. Oamenii știu să se bucure de viață.

La același ponton cu noi e și un catamaran mare, închiriat de niște brăileni (după numărul mașinii cu care au venit). Nu ne răspund la salut. Ei au arborat la sarturi pavilionul României. Noi încă nu am descoperit acel cheson în care ar trebui să fie pavilioanele. Pe de altă parte, cred că nici nu ne mai amintim cum se face nodul de pavilion. Trebuie să ne uităm în carte. La pupa avem, regulamentar, steagul grecesc, dar, pînă una-alta, nimeni nu știe ce nație sîntem. Poate că e mai bine așa, mai ales dacă ne vom face de rîs cu cine știe ce manevre de începători. Mergem la cîrciuma din port să mîncăm de seară. După lungi așteptări, ni se pun în față porții uriașe, de marinari.

Odată cu venirea nopții, experimentăm intrarea în paturi cu picioarele înainte dinspre partea de la cap. Cu timpul, o să ni se pară ca acasă. La fel va fi și cu closetele cu pompă. Mă rog, unii dintre noi se vor plînge mereu de problema asta. Nu mai sîntem chiar tinerii căliți din vremurile comunismului. În ciuda acestor mici neajunsuri specifice unei asemenea ambarcațiuni, condițiile sînt cît se poate de bune. Trei cabine, două băi cu closete, chiuvete și dușuri cu apă caldă, un salon în care se află o masă și o canapea, biroul cu hărțile și instrumentele de navigație și comunicare, alături de o bucătărie complet utilată. Cel mai mult contează însă cockpitul, adică locul de pe punte unde vom petrece majoritatea timpului. Avem și platformă rabatabilă, cu scară, pentru băile în mare și duș pe punte. E adevărat, cîteva locuri mai încolo e un yacht (cu motor) cu trei niveluri. În salonul lui am întrezărit o elegantă scară interioară în spirală, ficuși și un vas imens cu flori. Mi s‑a părut că lipsește pianul cu coadă. Poate era la alt etaj. Dar în domeniul ăsta e știut că luxul poate depăși orice închipuiri.

Plouă ușor, dar pentru a doua zi se anunță vreme bună. Apele portului Alimos sînt ca un lac. Nu se leagănă nimic. Adorm avînd în minte labirintica ieșire spre larg, cu multele pontoane și sute de ambarcațiuni acostate sau mișcătoare, printre care dimineață va trebui s-o strecor pe Liberta noastră (așa se cheamă), cu toate cele 41 de picioare ale ei cît măsoară.

Foto: Andrei Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?