Presupoziţia de vinovăţie

Publicat în Dilema Veche nr. 164 din 30 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

M-am autoevaluat. Am ieşit bine şi anul ăsta, chiar dacă nu aşa de bine ca anul trecut. Şi aceasta din simplul motiv că mi-a fost lene să mai trec chiar toate conferinţele pe unde am fost, n-am mai găsit coordonatele unui proiect, aşa că nu l-am mai trecut, şi uite-aşa am obţinut un punctaj ceva mai mic. Cît se poate de onorabil şi aşa, mai ales că nu mai am nimic de obţinut - şi nici de dovedit cine ştie ce cine ştie cui. Dar asta nu m-a împiedicat să mă mir din nou şi să mă întristez cu gîndul la soarta altora. Această "grilă de autoevaluare" este unul dintre acele produse încă provizorii, dar din ce în ce mai stabile, pe drumul modernizării învăţămîntului nostru şi alinierii sale la standardele de calitate din "ţările civilizate". Adică, un amestec de traducere trunchiată şi imaginaţie învolburată, propus lumii universitare cu doza de ţîfnă necesară pentru a se impune ca ceva serios şi "în conformitate cu normele internaţionale". Aşa să fie... Doar că ultimul lucru pe care îl are în vedere această fişă de autoevaluare este ce face profesorul la cursuri, dacă îi e drag de materia sa şi de studenţii săi sau nu, ce le spune şi cum le spune - mă rog, chestii d’astea de pedagog de şcoală veche, mai greu de "punctat". Pe scurt, după această grilă cu multiplele sale rubrici şi punctaje, ai putea să nu treci niciodată pe la cursuri sau să trimiţi prin asistent un power point, acolo, şi să obţii totuşi un punctaj impresionant. Dacă ai publicat n articole în "reviste de specialitate cu referenţi necunoscuţi, existente în bazele de date internaţionale ale domeniului" - pentru fiecare obţii 10 puncte. Dacă scrii o carte la care lucrezi zece ani, dar o publici la o amărîtă de editură românească precum Polirom sau Humanitas, de pildă, ai numai 5 puncte. Dacă vii bine pregătit şi plin de elan la ore, nu obţii nici un punct. Şi aşa, din publicaţie în publicaţie, din proiect internaţional în proiect internaţional etc., poţi să ajungi profesor emerit fără să dai prea mult pe la şcoală. Nu vă grăbiţi să mă acuzaţi de criptocomunism nostalgic, parvenitism pesedist şi alte nepotisme! Ştiu foarte bine şi reversul medaliei. Cunosc personal un "baron local" care s-a enervat aşa de tare cînd i s-a reproşat că nu are suficiente publicaţii, încît în mai puţin de o lună a venit cu 10 (zece) bucăţi carte personală publicate la o editură de care nu auzise nimeni pînă atunci. Şi a devenit profesor... Ştiu, de asemenea, şi tipul opus de fişă de evaluare, în care un studiu în cine ştie ce revistă semiconfidenţială îţi aduce 50 de puncte, în timp ce "alte publicaţii în străinătate" de-abia dacă îţi aduc cîte 5 puncte per buc. Staţi liniştiţi, deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri! Altceva mă intrigă şi nelinişteşte. Mă intrigă şi mă nelinişteşte faptul că fiecare nouă instanţă legiuitoare, mai mică sau mai mare, porneşte de la premisa că predecesorii au fost nişte escroci, că au permis şi chiar încurajat furtul şi că acum trebuie împiedicaţi cu orice preţ. De multe ori chiar este adevărat, iar ideea de a împiedica furtul şi impostura este totdeauna bine-venită. Doar că de fiecare dată se are în vedere un anumit tip de furt şi impostură, al Lor, al celorlalţi, care trebuie stîrpiţi de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive şi agresive, un fel de dat cu flit în paraziţii societăţii - care ştim noi cine sînt ei! Se porneşte astfel totdeauna de la presupoziţia de vinovăţie: cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui! Acest "mama lui!" din legile şi dispoziţiile noastre este cel care îmi dă permanent fiori pe şira spinării. Cei dinaintea noastră au profitat şi s-au făcut profesori peste noapte, la grămadă, mama lor! Aşa este, unii chiar aşa au făcut. Vom introduce acum nişte criterii care nu vor mai permite aşa ceva! Foarte bine şi asta, doar că aceste criterii au la rîndul lor nişte "efecte colaterale" cel puţin la fel de neplăcute: tot ce nu se conformează acestor criterii este menit dispariţiei - sau, în cel mai bun caz, unei toleranţe dispreţuitoare. Şi, astfel, discipline întregi devin cenuşăresele universităţilor, iar slujitorii lor de excepţie - nişte fosile premature. Ce să mai vorbim de unele activităţi academice precum îngrijirea unor ediţii critice, fără de care nu există o cultură, nici majoră, nici minoră. Neputînd fi "punctate" în nici un fel, acestea vor trebui trecute, probabil, în domeniul artizanatului sau al mecenatului. În sfîrşit, aceste criterii devalorizează în aşa măsură producţia locală de publicaţii - suspectată din start -, încît nu văd cine şi de ce ar mai publica lucruri de calitate în revistele româneşti, care oricum nu prea există... Pe scurt, vînătoarea impostorilor face victime colaterale mai ales printre oamenii cumsecade. (Par)veniţii la putere se simt însă cu inima împăcată că au stîrpit răul predecesorilor. Ceea ce este însă poate mai grav: fondul comun al tuturor acestor inconveniente mai mici sau mai mari îl constituie ceea ce pare a fi imposibilitatea noastră mentală de a gîndi normalitatea, de a gîndi normal la o posibilă situaţie normală şi nu doar de a fi împotriva situaţiilor anormale, de a prevedea şi nu doar de a răzbuna. Or, aceasta este singura cale de a crea, cu timpul, o stare de (relativă) normalitate şi de a ne instala, (relativ) firesc, în ea! Dacă n-o să renunţăm deci (relativ) curînd la acest "mama lor!", o să fie vai de mama noastră...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.