Preistorie bună, copii!

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Preistorie bună, copii! jpeg

Arheologia e în urmă cu re­cu­noaș­terea în teren a activităților copiilor în general. Ateliere, locuri sacre, latrine, cuhnii, da. Copii care se joacă – nu. Azi despre urmele cele mai directe și cele mai vechi pe care le lasă, totuși, copiii: cele de pași.

Majoritatea urmelor de picioare umane păstrate din Paleoliticul superior au fost găsite în peșterile din Franța, și cele mai multe din ele aparțin copiilor sau adolescenților. Nu pentru că societățile paleolitice constau în principal din copii și adolescenți, ci pentru că nu se păstrează decît urmele celor care se abat de la drumul principal, acolo unde traficul nivelează totul. În recent descoperita peșteră Chauvet (Ardèche), un copil de 8‑9 ani a mers, în adînc, vreo 50 m sub tavanul jos, probabil spre o sursă de apă, ștergîndu-și din loc în loc torța de perete. E un episod dintr-o biografie de acum 25.000 de ani. Multe sînt exemplele din Pirinei (Ariège). În peștera Niaux, doi copii de 8 și 11 ani și-au întipărit cu mîndrie picioarele unul lîngă altul de 24 de ori, cu grija cu care se iau amprentele unui infractor. Le Tuc d’Audoubert este celebră pentru bizonii ei făcuți de un artist din paleolitic, dar e clar că mai mulți copii l-au însoțit acolo, în capătul cel mai îndepărtat al galeriei. Se văd, între altele, urmele unui copil de 4 ani, care, sătul să-l privească pe ta-su pradă geniului creator, a început să caute ceva care lucește, sau vreo mortăciune interesantă. Foarte aproape de bizoni sînt vreo două sute de urme de călcîie de copii și adolescenți, alături de urme de degete și desene simple. Se pot vedea în ele ritualuri sau copii plictisiți așteptîndu-și părinții care le-au promis că după asta merg la scăldat. La Fontanet, un copil de 5 ani s-a ținut după o vulpe, strămoș al tuturor animalelor psihopompe din basme, care l-a dus în străfundurile cavernei. Copilul s-a îndeletnicit apoi și cu lăsarea de urme de genunchi și de palmă. În aceeași peșteră a avut loc și o bătaie cu noroi între adolescenți. La Toirano, în Italia, se vede și mai clar lucrul ăsta – în sala cea mai din spate, s-a luat la țintă peretele peșterii cu zeci de bulgări de argilă, apoi ținta a devenit o stalagmită curioasă, asemănătoare unui sfinx (pe scurt, istoria unei după-amieze de acum 13.000 de ani). Într-una din sălile de la Rouffignac (Dordogne), copii de 2‑5 ani și încă doi mai măricei, poate chiar adolescenți, au lăsat uluitor de multe trasee de degete în stratul subțire de argilă roșie, expunînd albul tavanului de calcar. Toți acești harnici prichindei se aflau în cîrca unor adulți, pentru că tavanul e la mai mult de doi metri înălțime. Nu există urme de degete la baza peretelui, de parcă n-ar avea nici un haz să desenezi dacă nu ești pe umerii altcuiva. Un alt copil cocoțat în felul ăsta a desenat pe tavan cu metoda inversă, trecîndu‑și degetele încărcate cu argilă prin mondmilch (care este un calcit coloidal devenit pastă, posibil sub acțiunea bacteriilor, cu scopul de a murdări vizitatorii). În fine, în Gargas (Hautes-Pyrénées) vedem multe mînuțe de copii, de la 3 luni la 10-12 ani, folosite ca model (cîteva și în imagine). Peste ele s-a suflat, probabil direct din gură, pigment negru sau roșu. Propriile mîini sînt adesea folosite ca șablon pentru graffiti de către omul din paleolitic. Uneori aceste mîini au un deget lipsă sau doar falangele îndoite – emoticoane pe care nu le vom înțelege niciodată. La Grottes de Gargas au fost folosiți, în mod remarcabil, și sugari pentru graffiti. (Înainte să se sesizeze vreo organizație internațională, mă grăbesc să spun că nu sînt de acord cu munca copiilor, nici în epoca de piatră și nici azi.)

Urme de pași din paleolitic există și în peșterile din România. Muzeul Institutului de Speologie din Cluj are o amprentă plantară pietrificată adusă de la peștera Ghețarul de la Vîrtop, unde omul de Neanderthal călcase acum 62.000 de ani. Celelalte două urme similare de acolo, care fuseseră lăsate in situ, au fost ulterior efectiv furate, adică scoase din piatră ca bloc, pentru un colecționar necunoscut, cu siguranță bine conectat în lumea speologiei românești. În peștera Ciur-Izbuc s-au găsit multe urme de pași ale unor adulți și ale unui copil de acum 36.500 de ani; mai mult de trei sferturi din ele au fost deja distruse de vizitatori.

Ca un post-scriptum la toată povestea, îmi mai vine în minte o categorie de artefacte pe care se întîlnesc urme de piciorușe de copii. Ele sînt, comparativ, foarte recente, adică de epocă romană – e vorba de materiale de construcție din pămînt ars: dale de pardoseală, cărămizi și țigle. De obicei, pe teren e greu de zis, cînd găsești un fragment, din care categorie provine, afară de cazul în care e vorba de olanul cel rotunjit, imbrex. Prin spațiile în care producătorul, adesea militar, lasă la uscat „țiglele“ pînă le vine vremea să intre în cuptor, aleargă mai mulți copii decît ai crede. Una se află chiar acum la o expoziție în Cambridge despre copilărie în Antichitate. În România am găsit de mai multe ori urme de capre pe țiglele romane, dar, personal, niciodată de copii, deși știu de o talpă de copil întipărită într-o țiglă romană din castrul de la Cîmpulung-Jidova. Parcă-l și vezi pe legionarul serios dezlipind plodul de pe țigla lăsată la uscat. Și făcînd cu cealaltă mînă o poză pentru Facebook.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne