Povestea unei instituţii

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

În anii ’80 se mai putea vedea încă pe un perete al Catedrei de literatură de la Literele bucureștene o hartă planiglob, în care Bucureștiul era unit cu linii colorate de diverse orașe ale lumii, deloc puține. Era harta lectoratelor din străinătate la care predaseră membri ai Catedrei în anii „dezghețului“, sfîrșitul deceniului șapte și începutul deceniului opt. Aproape toate cadrele didactice își făcuseră un „stagiu“ la unul dintre aceste lectorate, făcînd cunoscute literatura și cultura română, pe de o parte, deschizîndu-și orizontul de cunoaștere și de preocupări către alte culturi, pe de cealaltă parte.

În anii ’80, harta devenise deja „istorie“. Interacțiunile României cu alte culturi se prăbușiseră dramatic. Parte dintre lectoratele de limbă și literatură română s-au închis, dat fiind că nu mai primeau lectori din România, altele au reușit să supraviețuiască prin cooptarea unor „transfugi“, a unor specialiști care emigraseră din țară. Pe măsură ce în lumea liberă apăreau tot mai multe informații despre abuzurile regimului de la București s-a înfiripat chiar o anume simpatie în mediul academic față de victimele acestuia, intelectualii și nu numai. Cînd, de pildă, în România a fost demarat proiectul de urbanizare a localităților rurale, mare parte dintre universitățile occidentale s-au simțit datoare să protesteze public față de ceea ce ele au denumit „distrugerea satelor românești“.

După 1989, reconstrucția rețelei de lectorate s-a făcut sub semnul echivocului: pe de o parte, disponibilitatea reprimirii unei culturi constrînse la o nedreaptă izolare în comunitatea europeană și internațională, pe de cealaltă parte, mefiența față de o țară capabilă de atrocitățile de la mineriade, percepută, în mediile politice și în mass-media, drept un potențial pericol imigraționist.

Am fost, între 1991 și 1994, lector invitat la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Viena și am cunoscut acolo, „pe viu“, tribulațiile acestei perioade de tranziție. Pe de o parte, exista o certă bunăvoință din partea corpului academic pentru „ruda cea săracă“ a culturilor romanice, pe de cealaltă parte, însă, administrația universitară insista asupra faptului că, după căderea oficială a comunismului, nu mai exista nici un motiv de a proteja studiile românești, creîndu-le un statut aparte. Intram în epoca liberei concurențe: cu franceza, spaniola, italiana, portugheza. Toate nu numai mult mai cunoscute și atractive, ci și susținute intens de misiunile diplomatice și de institutele culturale respective.

Studiul românei, program integral de licență, ca la toate celelalte limbi, se putea compara, ca anvergură, doar cu cel al portughezei, deși, pentru cea din urmă, Institutul Camoes asigura un sprijin infinit mai bogat, atît în ce privește dotările, cît și personalul didactic. Cei de la portugheză reușeau însă să se certe între ei încă și mai abitir decît cei de la română, așa că, una peste alta, ambele programe aveau cam același număr de studenți: foarte puțini.

Abia tîrziu, foarte tîrziu, statul român a înțeles că, dacă vrem ca vocea să ne fie auzită în mediul academic internațional, trebuie să facem și noi ceva pentru asta. Așa s-a născut, în 1999, Institutul Limbii Române.

De atunci, Institutul Limbii Române (ILR) a avut mai multe conduceri succesive: un scriitor (1999-2000), o cercetătoare în lingvistică (2000-2001), un profesor universitar de literatură română, membru corespondent al Academiei (2001-2005). După această ultimă etapă, cînd mersul instituției părea să fi intrat pe un făgaș normal, lucrurile au luat o nouă întorsătură. A urmat la conducerea ILR o socioloagă (2007-2009), apoi o profesoară de matematică (2009-2017). De ce? Pentru că putem. Pentru că sînt multe persoane din anturajul politic în căutarea unei slujbe onorabile.

Recordul inadecvării a fost atins în pragul centenarului Marii Uniri, cînd România a decis să serbeze unul dintre principalele elemente identitare, limba națională, prin numirea în fruntea ILR a unui predicator adventist – nu „pastor“, cum s-a crezut și cum Biserica Adventistă s-a grăbit să dezmintă –, candidat fără succes la alegerile parlamentare din 2016.

Desigur, activitatea ILR s-a extins în timp, astfel încît se poate susține că instituția are nevoie în primul rînd de un bun manager, chiar dacă nu are nici o tangență cu obiectul ei de activitate. Pentru partea de conținut există un Consiliu de coordonare. Numai că acesta nu coordonează nimic. De ce? Pentru că se poate. Directorul, de conivență cu ministrul Educației, poate regla cum vrea el atribuțiunile din cadrul instituției – eventual și în beneficiul celui ce îi va lua locul, așa cum s a și întîmplat. Recentul director al ILR a răspuns nedumeririi exprimate public de către membrii Consiliului de coordonare privind numirea sa în această funcție prin înlăturarea „rebelilor“ și a alcătuit un nou Consiliu. Din cei șapte membri ai acestuia, unul este germanist, altul anglist, altul specialist în franceză. Limba română are însă nevoie nu numai de „internaționalizare“, ci și de protecție. Așa că un alt membru al Consiliului este cadru didactic militar, doctor în filozofie și expert în comunicare strategică. Dintre universitățile mari din România, nici una nu e reprezentată. Este, în schimb, reprezentată la vîrf Universitatea Națională de Apărare „Carol I“.

S-a modificat și componența comisiei permanente care evaluează candidaturile pentru ocuparea posturilor de lector vacante. Din cei șapte membri ai acesteia, unul este directorul ILR (desigur!), alți trei sînt funcționari din ministere. Cu alte cuvinte, o majoritate alcătuită din nespecialiști.

De ce toate astea? Pentru că putem. Pentru că modelul predilect de guvernare în România nu se sprijină pe întărirea instituțiilor, ci, dimpotrivă, urmărește cu orice preț îngenuncherea lor și aservirea lor politică.

Sper ca la un moment dat un istoric dibace să se apuce să scrie o istorie instituțională a României postdecembriste. Vom afla multe lucruri interesante. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.