Poveste fără sfîrșit

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Niște oameni destul de obișnuiți cu muntele, dar care nu mai făcuseră de multă vreme vreo excursie, spuneau că s-au hotărît să-și reia obiceiul. Și-au luat echipamente noi, la modă: bocanci, pantaloni, geci ușoare. Numai la noul tip de băț „de trekking” renunțaseră. Povestitorul spunea că, după ce au studiat prin magazinele de specialitate diverse modele, telescopice, cu amortizor, cu mîner din plastic sau din piele, cu garanție, au ajuns la concluzia că sînt prea scumpe și prea fragile. Tot un băț din lemn găsit prin pădure li se părea mai potrivit. Un toiag în care să se sprijine și cu care, la nevoie, să se poată apăra și de cîinii ciobănești.

Au ales un traseu nici prea scurt, nici prea lung, nici prea dificil, nici prea ușor. La experiența lor li se părea jenant să aleagă unul prea simplu, dar nici nu aveau curajul să se aventureze pe vreun drum excesiv de greu. Era în niște munți mai neumblați, dar nu chiar foarte depărtați sau sălbatici. E plină țara de asemenea munți „neturistici”, însă cu peisaje și poteci frumoase. Și-au luat cu ei hărțile acelea vechi, de încredere, din colecția „Munții noștri“, dar aveau și telefoane mobile cu GPS, Internet și Google Maps.

Spre surpriza lor, au descoperit că la marginea orașului, acolo unde pornea traseul, exista un marcaj bine întreținut. Trebuia să ajungă la un vîrf (cu vreo mie de metri mai sus decît cota orașului) și apoi, după un scurt drum de creastă, urma să coboare pe o vale care ajungea înapoi, în același oraș. Își făcuseră socoteala că întreaga plimbare le-ar fi luat în total vreo șase ore, cu pauze cu tot.

Marcajul cel proaspăt le spunea că pînă la vîrf aveau de mers trei ore, trei ore și jumătate. Au început să urce. Era destul de greu, nu mai aveau antrenamentul de altădată. După vreo oră de mers au întîlnit un cioban fără oi, iar doamna din grup, căci era și o doamnă cu ei, l-a întrebat cît mai e pînă în culme. „Un ceas”, a răspuns ciobanul laconic, făcînd cu mîna un semn care indica o ușoară curbură a traseului. Știau că ciobanii au alte standarde și că timpul adevărat avea să fie mai lung. O oră era o durată prea optimistă. Imediat, de altfel, povesteau că au dat de un alt marcaj, într-o poiană, pe care scria că pînă la vîrf mai erau două ore și trei sferturi. Deci erau oarecum „în grafic” și, în orice caz, nu mergeau mai repede decît prevedeau marcajele. Cu ani în urmă reușeau să depășească toți timpii. Unde scria „2 h”, ei făceau o oră și jumătate, unde scria „4 h”, ei făceau puțin peste trei. Iar după Revoluție constataseră un fel de relaxare a marcajelor, parcă deveniseră potrivite cu drumeții tot mai nepregătiți și mai lenți. Descopereau însă acum că nu mai era cazul. După încă vreo oră de efort, în plină pădure de brad, la o răscruce de poteci, au găsit un alt marcaj. Pe săgeata cu semnul scria că pînă la vîrf mai erau încă două ore. Să fi fost ceva greșit? Întîrzierea față de marcaje creștea. Semnal la mobile nu mai aveau, ca să verifice, iar pe hărțile vechi nu mai distingeau nimic precis.

După o pauză de hidratare și în care și-au împărțit și niște tablete de ciocolată, au pornit mai departe. Au mai mers vreo oră gîfîind și tot oprindu-se să-și regleze respirația, pînă cînd au dat peste o altă tăbliță. Merseseră mai mult de trei ore de jos, ceea ce după estimările inițiale însemna că ar fi trebuit să fie foarte aproape. Dar tăblița indicatoare îi contrazicea. Timpul pînă la vîrf: „1½ h”.  Era de-a dreptul descurajant. Totul devenea relativ. Matematician fiind, povestitorul spunea că drumul lor „tindea asimptotic” la culmea muntelui, adică se tot apropiau, dar nu mai ajungeau. Curbura indicată de cioban cu mîna să fi fost un gest mult mai profund decît bănuiseră? Intraseră într-o buclă temporală?

Din motive obiective, povestea s-a întrerupt aici. Nu știu dacă și cum au mai ajuns excursioniștii pe culme și nici cum s-au întors acasă. De nu i-aș fi auzit totuși povestind, aș fi zis că i-au ajuns din urmă bătrînețile, acolo, pe munte.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.