Poveste din comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Poveste din comunism jpeg

Un bloc de zece etaje într-un așa numit cartier dormitor. Într-o zi s-a mutat acolo o familie de tineri. Ingineri și ea, și el, proaspăt absolvenți, proaspăt angajați la o mare uzină mecanică, unde lucrau aproape toți locatarii. Prin acea „întreprindere“, cum se zicea pe atunci, celor doi li se repartizase un apartament cu trei camere. Cu chirie, nu pe gratis. Era o practică destul de obișnuită și pentru un asemenea „favor“ ți se spunea că trebuie să fii recunoscător partidului. Cei doi erau fericiți și frumoși. Ca într-un film din anii realismului socialist. Ba chiar ea era atît de frumoasă încît toți bărbații, băieții și chiar băiețeii de pe scară erau îndrăgostiți de ea. O chema Carmen. Probabil că și fetele îl plăceau pe soțul ei, dar ele nu prea recunoșteau asta. Și viața decurgea relativ normal, așa cum se întîmpla în orice comunitate de acest fel, cu zeci de apartamente avînd camere, holuri, balcoane, băi și bucătării suprapuse unele peste altele pe verticală și lipite unele de altele pe orizontală.

Într-o zi, vecinii au găsit-o pe Carmen lîngă ușa de la lift, plîngînd amarnic. Cu greu au reușit să scoată de la ea, printre suspine, ce anume se întîmplase. De la „întreprindere“ li se spusese că în același apartament cu ei mai fusese repartizată o altă familie, de muncitori. Urmau, adică, să stea împreună cu un alt cuplu în aceleași trei camere. Sistemul era unul de inspirație sovietică. După 1989, aveam să aflăm din memoriile lui Mihail Gorbaciov că el însuși, împreună cu soția sa Raisa, au locuit în tinerețe în acest fel, la comun cu alte familii. În Uniunea Sovietică era o formulă de trai foarte răspîndită. 

În fine, a venit și ziua de coșmar pentru cuplul de ingineri, în care muncitorul cu nevasta lui s-au prezentat la ușa lor. Au fost nevoiți să le facă loc. Fiind primii veniți, tinerii ingineri aveau măcar dreptul la două camere, iar ceilalți trebuiau să se mulțumească doar cu una. Bucătăria și unica baie erau folosite în comun, la fel ca și culoarul de trecere. Au urmat săptămîni și luni de conviețuire ale căror amănunte nu le mai știm, dar ni le putem închipui. Amănunte despre care se poate spune că reprezentau însăși esența comunismului. Știm că inginerii s-au plîns pe la întreprindere și pe la partid, au făcut tot ce le-a stat în putință ca să schimbe această situație. Ce-i drept, se pare că nici ceilalți doi, muncitorul Mie Ion și muncitoarea Mie Vasilica, n-au stat cu mîinile-n sîn. Fiecare s-a interesat pe toate căile cum ar putea obține întregul apartament, adică scoaterea celorlalți din acel „spațiu locativ“, cum se numea pe atunci. În vremea „dictaturii proletariatului“, în fața partidului, unui tînăr inginer îi era greu să se pună cu un muncitor. Tot făcînd memorii și mergînd prin audiențe, însă, cei doi ingineri au obținut „judecarea“ cazului în așa-numitul „consiliu al oamenilor muncii“. Acest consiliu a hotărît, împăciuitor, că ambele cupluri au dreptate să vrea să stea singure într-un apartament, dar că totuși, dat fiind că nu mai existau alte locuințe care să le poată fi repartizate, problema se va tranșa în favoarea celor cu copii. Cum nici unii n‑aveau copii, s-a hotărît că vor sta împreună pînă cînd unii dintre ei vor face un copil, moment în care ceilalți vor trebui să plece. Așadar, s-a declanșat o cursă contra cronometru de făcut copii. Nu se știe dacă inginerii chiar au luat competiția în serios, dar cert e că muncitorii s-au dovedit foarte iuți la treaba asta. N-au stat pe gînduri și, în foarte scurt timp, burta Vasilicăi Mie a început să crească. Inginerii au pierdut întrecerea.

Într-o zi, în fața blocului a apărut un camion mare. Cîțiva oameni s-au dat jos din el. Din apartamentul disputat au început să fie scoase mobile și tot felul de pachete împachetate îngrijit. Frumoasa Carmen avea o listă cu tot ce se încărca, cu ordinea în care trebuiau puse lucrurile. Îi  certa și-i strunea pe încărcători de fiecare dată cînd aceștia încurcau ceva. Totul era organizat inginerește, spre uimirea copiilor care urmăreau scena și care nu mai văzuseră așa o mutare. Ei știau că în asemenea cazuri vine camionul și lucrurile se aruncă acolo de-a valma.

În sfîrșit, Ion Mie putea fi văzut, în papuci și în pijama, plimbîndu-se prin fața ușii apartamentului peste care devenea stăpîn. După ce ultimele lucruri au fost încărcate cu grijă, tinerii ingineri s-au urcat și ei în camion și au plecat. N-au spus nimănui încotro se duceau și nimeni din bloc n-a mai auzit niciodată nimic despre ei. Locatarii au rămas vecini doar cu familia Mie care, peste foarte puțin timp, avea să fie văzută plimbîndu-și bebelușul.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.