Poveste cu vampiri

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Poveste cu vampiri jpeg

Citiţi, vă rog, următorul fragment, încercînd să vă păstraţi stăpînirea de sine. Baubaul din poveste e doar rodul imaginaţiei unei scriitoare americane contemporane, şi nu un individ real, aşa cum aţi putea crede: „Acum îl vedeam mai bine, deşi chipul îi era încă în umbră. Purta o cuşmă ascuţită verde cu auriu, pe care era prinsă deasupra frunţii o fibulă grea, cu o piatră preţioasă, şi o tunică din catifea aurie, cu umerii marcaţi şi cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte şi firele aurii din ţesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broşă de argint, de forma unui dragon. (...) Gura – am remarcat – era închisă într-un zîmbet dur, rubinie şi uşor curbată sub mustaţa sîrmoasă, închisă la culoare. (...) Îşi îndreptă umerii, chiar mai orgolios, şi mă privi drept în faţă, în semiobscuritatea care ne despărţea. – Eu sînt Dracula, spuse el“. Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit al scenei este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi. Alături de celebrul vampir valah, el e unul dintre protagoniştii best-seller-ului american The Historian (2005), tradus şi la noi, la RAO, cu titlul Colecţionarul de istorie (2006). Autoarea cărţii, Elizabeth Kostova, este o scriitoare cu studii la Universitatea Yale. A lucrat la acest roman de debut (de şapte sute de pagini format A4!) timp de zece ani, bucurîndu-se acum de celebritate internaţională. Ce-i drept, cartea e scrisă admirabil, cu naratori multipli, planuri epice şi cronologice intercalate, suprapuse şi interrelaţionate într-un mod impecabil. Kostova are stofă de prozatoare autentică. Motivul pentru care mă refer aici la volum vine însă dintr-un sentiment de alertă, declanşat mie de succesul constant (iată, şi în zilele noastre!) al temei vîrcolacului român în lume şi, cu precădere, în Statele Unite.

Kostova nu-i dispreţuieşte pe balcanici, dimpotrivă (e soţia unui bulgar, Kostov, numele ei de domnişoară fiind Johnson!). Pare foarte documentată în legătură cu istoria şi geografia sud-estului european (inclusiv istoria lui Vlad Ţepeş), nu spune prostii (ca faimosul iniţiator al mitului draculian, irlandezul victorian Abraham „Bram“ Stoker) şi, deşi îl construieşte pe voievodul valah (inevitabil!) cu atribute de monstru, ilustrîndu-l ca pe un „mort viu“, un „zombie“ în variantă răsăriteană, ea îl pune într-un context special. În cartea lui Kostova, Dracula a supravieţuit (ca vampir) cinci sute de ani pentru a strînge cărţi (din toate epocile şi culturile). Îl răpeşte pe istoricul Rossi (din biroul său elegant, de universitar în America) tocmai din pasiune pentru lectură. El vrea un bibliotecar apt să-i catalogheze uriaşa colecţie de volume. Misiunea lui Rossi nu va fi una obişnuită: „Vei lucra cu unele dintre cele mai strălucite cărţi scrise vreodată. Multe dintre ele nu mai există nicăieri altundeva. Poate şti (...) că numai circa unu la mie din întreaga literatură produsă în decursul mileniilor a supravieţuit pînă azi. Eu mi-am asumat sarcina de a mări, odată cu trecerea secolelor, acest procent“. Ca bonus, profesorului i se oferă şi fericirea supremă – nemurirea. Slujindu-l pe Vlad Dracul, el ar deveni, volens-nolens, un „mort viu“ pentru totdeauna. Dracula propune o mutaţie istoriografică, în cel mai autentic sens al termenului, revoluţionară: aceea de transferare a timpul istoriei către timpul istoricului. El vrea adevărul total în istoriografie, transformarea istoriei înseşi – pentru istoric – într-o realitate continuă, imposibil de falsificat sau fragmentat. Astfel, Ţepeş rezolvă, printr-o muşcătură vampirică pe gîtul unui istoric excepţional, toate disperările, toate neputinţele filozofilor istoriei, de la Platon pînă la Hegel şi de la Husserl pînă la Hayden White, fiind, în ochii Kostovei, un veritabil Iluminat.

Şi, totuşi, rămîne sentimentul meu de alertă în legătură cu „vampirul român“. De unde această obsesie a Apusului pentru „vîrcolaci“? Romanul de faţă, oricît de fin ar aborda „problema românească“ (vitejie, creştinism exemplar, lupte eroice cu otomanii, mîncare bună, ospitalitate, femei frumoase etc. etc.), nu-şi poate reprima nişte vechi stereotipuri occidentale: valahii sînt mari băutori de sînge uman, îşi străpung adesea morţii (suspecţi) cu ţăruşi în inimă, practică ritualuri vrăjitoreşti (similare practicilor voodoo) şi, în general, la prima vedere, sînt suficient de exotici. Auzind limba română, un distins intelectual turc (din roman) exclamă înspăimîntat: „Drakul! Drakul!“, iar o ţigancă, descoperind identitatea valahă a protagonistei, începe să o blesteme, numind-o „fiica lupilor“. Unor cadavre (muşcate de vampiri) li se pun căţei de usturoi în gură (după „moda valahă“) şi orice contact al personajelor cu spaţiul carpatin şi cu locuitorii lui este în prealabil protejat cu mirositorul aliment (americancele din carte îşi ascund căţei de usturoi în buzunarele rochiei, dorm cu odorizante căpăţîni sub pernă şi poartă mereu asupra lor crucifixe de argint, deşi, ironic, nu dau doi bani pe religie). Ce oferă, în continuare, consistenţă acestui mit ridicol? Ce ne împinge atît de intens spre postura grotescă de „vampiri“? Nu am un răspuns imediat, dar, privind adesea malignele ştiri autohtone, îmi vine să ţin puţin mujdei sub limbă. Ca să nu mai spun că, lovindu-mă involuntar de unii compatrioţi lombrosieni de pe stradă, strig, frecvent, oripilat, cu gesturi de primadonă afectată: „Drakul! Drakul!“.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.