Portretul programatorului... feminin la tinerețe

O fabrică de programatori solidară

Intri într-un fel de loft împărţit în alveole atipice, asimetrice. Vreo cîteva spinări aplecate peste tastatura calculatoarelor şi un du-te-vino decomplexat, de cămin studenţesc: e atmosfera zilnică de la Simplon.co, o „fabrică solidară“ de programatori informaticieni, care a fost în toate paginile presei franceze şi pe toate ecranele jurnalelor de ştiri. Loft-ul e, în cultura de habitat a francezului, un fost spaţiu industrial, la început nelocuibil, o carcasă goală numai bună de transformat, după bunul plac, într-un spaţiu convivial, cu sens: casă particulară, atelier, sediu de întreprindere. Simplon e toate la un loc: sediu de întreprindere – atelier – casă particulară – loc de petreceri, cu adresa în Montreuil, pe linia metroului 9, în estul Parisului, un cartier popular, puternic de stînga. E cartierul, între altele, al zidarilor români – îmi strecoară Roxana Rugină.

Cu cîteva zile în urmă, tînăra a gătit un imens cazan de mămăligă pentru cei 30 de colegi de la Simplon, ca să-şi serbeze plecarea. În ultimii patru ani, Franţa a dezamăgit-o de o mie de ori şi, cînd în sfîrşit a fermecat-o, tînăra îşi ia zborul spre România. Roxana face parte din prima generaţie de cursanţi Simplon din Franţa şi e prima care ia conceptul în braţe ca să-l transplanteze în altă parte, la Cluj. Ro.simplon.co, filială a Simplon.co, e un start-up cu vocaţie educaţională şi socială: dacă ai o idee de aplicaţie mobilă, pe telefon sau pe web, dar nu ştii cu ce se mănîncă limbajul de programare HTLM5 sau Ruby on Rails, în schimb vrei să înveţi ca să-ţi pui în practică ideea ta de afacere, Simplon te ajută să o faci, prin cursuri intensive de şase luni, gratuit. Frédéric Bardeau, cofondatorul Simplon Franţa, spune că e aproape spectaculos: „Acum cîteva luni nu ştiam dacă o să funcţioneze aici, în Franţa. Iar acum sîntem mîndri că un elev din prima promoţie va implanta Simplon în România.“ Şi adaugă, cu orgoliu benign: „Ca să creăm o astfel de şcoală alternativă, în premieră în Franţa, noi aici am fost cu totul singuri. Roxana, în România, nu e singură, ne are deja pe noi.“

Noua alfabetizare: (a citi, a scrie, a socoti) a coda

Simplon Franţa s-a născut fiindcă doi tineri, studenţi ai lui Frédéric, au realizat, într-o bună zi, că oamenii, unii supercalificaţi, alţii cu mai puţină pregătire, sînt pe cale să devină toţi complet analfabeţi: revoluţia numerică a făcut să răsară o clasă privilegiată de deţinători ai codului IT, iar progresele, cu viteza luminii, din domeniu îi lasă pe outsideri cu handicapuri serioase. Ideea lor a fost aceea de a naşte o mişcare, un curent favorabil „democratizării codului“ şi crearea concretă a unei structuri în care oamenii să aibă şanse egale de a fi „alfabetizaţi“ în limbajul interconexiunilor, al programării pe calculator, fie că sînt femei, tineri, seniori, cu sau fără diplome, emigranţi sau autohtoni. Frédéric Bardeau povesteşte: „Doi studenţi din clasa mea de la CELSA (Centre d’Etudes Littéraires et Scientifiques Appliquées – prestigioasă şcoală de jurnalism şi ştiinţele comunicării) au descoperit conceptul de camp d’entrainement sau boot camp – din SUA (formare intensivă) şi au vrut să-l exporte în Franţa. Ne-am regăsit complet în ideea lor care reunea universul Internetului, acţiunea de a transmite, şi posibilitatea de a da putere unor oameni care au nevoie de ea, fie pentru că sînt defavorizaţi social, fie că au idei excepţionale, fie că parcursul lor nu se încadrează într-o şcolarizare de tip clasic. Egalitatea Internetului, universul numeric e la îndemîna tuturor, fără barieră de bani, de origine sau de naţionalitate“ – rezumă profesorul devenit antreprenor. Diferenţa faţă de proiectul din SUA este însă uriaşă: Simplon Franţa permite această alfabetizare în limbajul de programare, în mod gratuit. „Gratuitatea a fost ingredientul cel mai motivant pentru a porni la drum“, afirmă Frédéric Bardeau. Unul dintre cei doi studenţi, care sînt la originea afacerii, şi mai apoi cofondator el însuşi al Simplon Franţa este românul Andrei Vlădescu-Olt. „Un programator redutabil, literat la bază, autodidact, dar şi un vizionar pe tărîmul tehnologiilor“ îl portretizează Roxana, cu asumată admiraţie, pe tînărul care ne zîmbeşte modest, preţ de o clipă, ca să se aplece apoi din nou, sobru, spre tastatură şi ecran.

Tehnic = bărbat

Roxana e încredinţată că experienţa ei de cursant în prima promoţie Simplon, pe cale să extindă afacerea mai departe în România, este simbolică şi dintr-o perspectivă care face să mai cadă nişte prejudecăţi, nişte tabuuri: se crede cu tărie că domeniul IT şi programarea nu rimează decît cu minţile masculine. „La Simplon învăţăm programare, e un exerciţiu complex de gîndire şi de imaginaţie. Simţeam la cursuri cum neuronii mi se întind, creierul se dilată.“ În IT lipsesc femeile: doar 5% dintre managerii IT sînt femei, de unde o viziune machistă în industria IT. „Şi în capul meu era la fel. Tehnic egal bărbat“ – recunoaşte Roxana. Simplon m-a făcut să depăşesc complexul acesta. Erau şi alte fete printre cursanţi (7 din 30) şi în plus foarte mulţi sînt începători în programare.“ Se spune că, perfecţioniste, femeile-programator ar fi mai înclinate să imagineze aplicaţii care să răspundă la o nevoie precisă.

Pentru a sensibiliza publicul şi potenţialii cursanţi asupra acestei probleme a egalităţii de şanse în industria IT, Roxana Rugină, împreună cu Rails Girls, Girls Who Code in Romania şi Girls in Tech Romania pregătesc o serie de evenimente. Training-urile sînt gratuite iar prima ediţie se va ţine în weekendul din 30-31 mai la Bucureşti, Cluj şi Timişoara, urmînd să ajungă şi în Iaşi, şi în alte oraşe din România.

Iubire şi trădare la Paris

În colţul „salon“ al întreprinderii Simplon din Montreuil, în faţa canapelei unde cei care locuiesc la alt capăt al Parisului dorm, eventual, după o petrecere a casei, o structură metalică îşi întinde braţele pînă la tavanul înalt, cît pentru două nivele. Pare o bizară operă de artă contemporană, dar e, de fapt, soba casei. Alături, pe un raft, Roxana îmi arată, nu mai mare decît un cuptor cu microunde, imprimanta 3D pe care copiii care vin în weekend la cursurile de programare învaţă să o folosească pentru a-şi înlocui piesa unei jucării stricate, rotiţa unei maşini sau braţul unei păpuşi Barbie. „Facem şi design de calculatoare. Unul din colegi ia bidoane din plastic, le pune mîini şi picioare: un calculator nu e doar o cutie neagră în care nu ştim ce e înăuntru, ci e un instrument care are o viaţă şi o personalitate aleasă împreună cu copiii şi cu tinerii care participă la cursuri.“ Ghicesc, în explicaţiile tinerei, pasiunea ei pentru design şi stilistică vizuală. Înainte de a pleca din România, cu patru ani în urmă, Roxana Rugină a fost PR manager într-o agenţie de publicitate, iar în Franţa a făcut un master de industrii creative, web şi arte multimedia, la Universitatea Paris VIII. Cu privirea ei albastră şi independentă, de copil pus pe şotii, cu tunsoarea haioasă, nonconformistă, Roxana a făcut experienţa amară a zeci de interviuri de angajare, cu examinatori care nu treceau mai departe de franceza ei condimentată cu accente – englezeşti şi româneşti –, şi nici mai departe de ţara ei de origine. Cînd însă şi-a trimis ideea de proiect de aplicaţie web „bike friendly“ la Simplon, a găsit imediat acolo oameni capabili să nu-i judece pe alţii după aparenţe, ci după ce ştiu şi vor să facă.

Roxana străbate, de ani de zile, Parisul doar pe două roţi: din goana blîndă a bicicletei, dantelăriile clădirilor hausmanniene sînt şi mai seducătoare. „Ideea mea este să fac o platformă pentru pasionaţii de biciclete, să cartografiez care sînt comunităţile de bike friendly din Paris, mai apoi din Europa, locurile care încurajează bicicleta ca mijloc de transport, barurile, cafenele care au ateliere de reparaţii sau o simplă pompă de umflat roţi. Încercăm să-i convingem pe patroni să acorde reduceri şi avantaje celor care vin cu bicicleta“, descrie tînăra (www.bicyclink.com)

Simplon a împăcat-o, deci, cu o Franţă care pentru ea a fost uneori arogantă, prea puţin europeană, dar pe care Roxana Rugină s-a dus, pînă la urmă, să o „reprezinte“ în Seattle, alături de cofondatorul Frédéric Bardeau, la un seminar despre utilizarea tehnologiei ca metodă de educaţie alternativă, organizat la început de mai de către Microsoft.

Simplon România: fabrica solidară de programatori de la Cluj

Lîngă fibra ei de creator, de designer cu o mie de idei, Roxana simte că ceea ce o face să fie dinamică şi să reuşească este, pînă la urmă, vocaţia de implicare socială. Pe la 14 ani, făcea, la Brăila, voluntariat şi accesa fonduri Phare ca să înfiinţeze prin şcoli cluburi de informatică. La 26 de ani, înfiinţează la Cluj Simplon România, după ce a cîştigat un concurs de accesare de fonduri europene pentru înfiinţare de firme. Simplon România îşi va deschide porţile în toamnă pentru primii cursanţi, cu acest mesaj: există la Cluj un centru unde poţi să înveţi gratuit programare, poţi să faci aplicaţii mobile, să înveţi să dezvolţi o afacere cu ajutorul unor specialişti care te vor îndruma şase luni intensiv. E suficient să ai motivaţie, o idee de afacere şi să n-ai mijloace ca să aduci o soluţie la o problemă pe care tu vrei s-o rezolvi. Sediul este oferit pentru început de Cluj Cowork & Ruby Tribe, primul partener. „A fost un start rapid, primim deja aplicaţii de la tineri din România. Mulţi ne întreabă de ce n-am venit în Bucureşti. Pentru că la Cluj există această comunitate «Ruby» dezvoltată, noi facem aplicaţii mobile în Ruby on Rails, apoi există un ecosistem IT foarte dezvoltat în zona Transilvaniei şi un mediu multicultural. Ideea este să încurajăm dezvoltarea regiunilor, prin crearea de oportunităţi de formare alternativă şi de angajare a tinerilor care nu-şi găsesc de lucru. Problema e mai acută în provincie, nu în Capitală“, sintetizează Roxana. Filozofia care a stat la baza creării acestui start-up în România s-a inspirat şi din ideea că, dacă România nu are cum opri hemoragia de informaticieni, măcar să-şi acorde şansa de a-şi crea alţii şi, odată cu ei, să autogenereze un mediu de afaceri IT, sustenabile, în România.

Simplon România are nevoie de parteneri financiari, de mecena, de logistică. În Franţa, de exemplu, calculatoarele la care lucrează cei 30 de cursanţi, fiecare şi toţi împreună la ideile lor de aplicaţii şi platforme pe web, au fost primite ca donaţie din partea unor firme franceze: „Se întîmplă în mod curent ca firmele care îşi reînnoiesc parcul informatic să doneze vechile calculatoare unor asociaţii, şcoli, celor care au nevoie. Aş vrea ca şi în România să devină un reflex acest lucru. Pentru programare nu e nevoie de supercalculatoare“, ne asigură Roxana. Ce o sperie în noua aventură? Nu ceva anume, îi va lipsi poate spiritul de voluntariat cu care s-a obişnuit în Franţa, dar, optimistă, va şti să-l dibuiască şi la Cluj.

Biciclete franco-române, în cuplu

Optimismul îi vine, la 26 de ani, din nişte convingeri pe care experienţa ei între două lumi, uneori în răspăr, n-a făcut decît să le cimenteze. Fata proaspătă şi nonşalantă, cu părul tăiat asimetric, colanţi verzi şi fustă albastră din tweed, merge zilnic pe bicicletă pentru ca pămîntul să respire un pic mai uşor peste cîteva generaţii, ştie că accentul pe care-l porţi cu tine peste tot în lume e o etichetă falsă, că insipidul calculator poate fi o cutie design, iar limbajul IT nu e doar un cod exclusivist masculin.

După ce, acum patru ani, ea a fost cea care şi-a făcut bagajele spre Franţa şi iubitul ei, acum e rîndul lui Nicolas Freiss, fotograf francez, să-şi strîngă „obiectivele“ şi s-o urmeze la Cluj, în noua ei aventură. Roxana şi Nico au făcut loc în portbagaj pentru cuplul lor de biciclete. Există oare „piste de velo“ la Cluj? Dacă nu, cineva cu acelaşi spirit ca al Roxanei o să le facă. Iar ea o să cartografieze şi România pe aplicaţia bike friendly. Iar lumea o să se lase cartografiată pe aplicaţii, la fel de prietenoase, made in Romania.

Bonne route, Simplon.ro!

Cristina Hermeziu este jurnalistă, stabilită din 2004 în Franţa.