Portretul lui Yakup

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Cine-i tipul ăsta care se holbează la mine? Îl cunoşti?“, mă întreabă o prietenă în timp ce-şi bea cafeaua pe terasa cafenelei Firuz din cartierul Firuzaga, Cihangir, nu departe de Muzeul Inocenţei al lui Orhan Pamuk. „Tipul arată interesant, cu dintele lui de aur cu tot.“ Într-adevăr, în colţul opus al terasei, un bărbat slăbuţ, neras, cu ochelari de soare, cu o faţă alungită şi expresivă o privea intens pe Ioana, una dintre cele două prietene care mă acompaniau în acea după-amiază.

Firuz Café este un loc în care vin oameni predominant din lumea filmului şi a teatrului. Mulţi aspiranţi vin aici în speranţa de a fi distribuiţi într-o producţie. O stradă mai jos, o clădire de cinci etaje, urîtă, din beton, construită probabil în anii ’60, găzduieşte Academia de Teatru şi Cinema Studio. În intersecţia de aici, se găseşte cel mai mare număr de terase pe o arie atît de restrînsă. De unde stau, pot număra şapte.

Ioana venise în urmă cu cîteva zile să mă viziteze şi ieşisem să ne relaxăm, iar domnul care o privea era un obişnuit al casei, îl mai văzusem de cîteva ori pe la terasele din jur. Electricitatea plutea în aer, însă nimic nu se întîmplase. Ne-am mutat într-un bar alăturat, pentru un pahar de vin (la Firuz Café nu se vînd băuturi alcoolice). După 15 minute, noul nostru prieten a apărut, s-a aşezat în cealaltă parte a barului şi, în timp ce vorbea cu un necunoscut, arunca cîte o ocheadă spre Ioana. Era ultima ei seară la Istanbul. Ioana îi întorcea privirile, dar el a părut mult prea timid să se apropie, aşa că, după ce am terminat vinul, am părăsit barul.

Cîteva zile după plecarea Ioanei, l-am cunoscut pe Yakup (Iacob). Ne-am recunoscut şi el a venit spre mine nonşalant, fără urmă de timiditate de această dată. Vorbea franceza fără dificultatea cu care eu vorbesc turca. Am început să conversăm. Uşurinţa cu care oamenii relaţionează în Istanbul este întotdeauna reconfortantă şi nu i-a luat mult lui Yakup să mă intreebe despre Ioana şi cum ar putea să o contacteze, pentru că „am simţit ceva special în ea“. I-am promis că voi cere permisiunea şi, peste cîteva zile, Yakup era fericitul posesor al identităţii Facebook a Ioanei.

Yakup s-a mişcat sau se mişcă încă între Elveţia şi Turcia şi este, într-un fel sau altul, implicat în industria filmului. Am discutat despre un proiect la care a participat în vară, un documentar despre copiii din taberele de refugiaţi. L-am văzut apoi destul de des la cafenea, de fiecare dată mă invita să bem un ceai. În timp ce-i explicăm că sînt ocupat şi că trebuie să mă mişc, el îmi spunea zîmbind: „Şi noi sîntem ocupaţi. Se întîmplă multe lucruri aici, proiecte sînt făcute şi desfăcute...“ Mi-am amintit de o conversaţie avută în urmă cu şapte ani în Teheran, într-o autogară, cu un tînăr care m-a întrebat ce nu îmi place la ţara lui. I-am spus că îmi este greu. Mi-a răspuns zîmbind: „Voi în Vest vedeţi viaţa în lungime, noi o vedem în lărgime“. Este ceva ce, se pare, nu reuşesc să învăţ, în ciuda anilor petrecuţi în regiune. Dar Yakup ştie asta bine. M-a privit ştrengăreşte şi m-a întrebat: „Cînd te mai duci la Bucureşti?“. „Probabil nu înainte de anul viitor.“ S-a înroşit, apoi a explodat: „Eu am fost deja.“ Emoţiile sale erau atît de vii, încît mă aşteptăm să plîngă de plăcere, plăcerea de a mă surprinde, dar şi plăcerea pentru felul în care viaţa făcuse o cotitură pentru el. Acum în timp ce scriu, legătura sa cu Ioana se desfăşoară în lărgime şi lungime, transformîndu-i pe amîndoi în feluri neaşteptate.

Yakup proiectează o imagine a siguranţei de sine cumva incongruentă cu firea sa emotivă şi romantică. Atinge un echilibru fragil, cu mai mult sau mai puţin succes, între cerinţa masculinităţii de tip turc şi modul său delicat de a vedea lumea care îl face să se înroşească la orice conversaţie despre dragoste şi lucruri înrudite. Cîteodată, rîsul său este puţin prea zgomotos şi în falsetto cînd Ioana este aproape, alteori este atît de prins în masculinitatea sa, că vorbeşte în locul ei. Şi atunci ea spune: „Oh, eşti atît de turc!“ Yakup contrabalansează: „Nu sînt turc, sînt un truc“. În franceză, în original, „truc“ înseamnă „chestie“, ceva la limita identificării, ceva mai degrabă greu dacă nu imposibil de identificat. Şi nici că ar putea fi mai adevărat. Ce ar putea face Yakup, prins între ţări, într-o lume în perpetuă schimbare, dar care se agăţă disperat de propriile definiţii? Nu numai că Yakup simte nevoia să-şi afişeze masculinitatea în faţa prietenilor săi, dar probabil că este obosit să audă de atîtea ori, în călătoriile sale între Turcia şi Europa, întrebarea cuprinzătoare, dar goală: „De unde eşti?“. Are această întrebare sens pentru o entitate în continuă schimbare ca el? Ca noi toţi? A fi mai degrabă „o chestie“ decît un turc este mult mai potrivit. Şi ce „chestie“ e Yakup! Cu silueta slabă şi cu mersul său lejer, vizitînd cafenelele din Beyoglu cu un prieten sau aşteptînd ca o nouă întîlnire să aibă loc, poate fi uşor confundat cu o pisică a cartierului, marca iconică a colinei Beyoglu sau a lumii pe care el a transformat-o într-o alee a flanării continue.

Alexandru Bălăşescu este antropolog. Cea mai recentă carte publicată: Voioasa expunere a ordinii mondiale, Curtea Veche, 2010. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.