Podul de piatră

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi. Demolarea Hanului Trei Sarmale de la Iași e un exemplu recent. Chiar dacă nu era vorba de aceeași clădire căreia Eminescu, Creangă sau Alecsandri îi călcaseră pragul, ci de un imobil reconstruit după ce se ruinase și chiar dacă proprietarul (care a manevrat el însuși buldozerul) susține că-l va reconstrui și mai trainic, și mai frumos, lucrurile nu s-au desfășurat după nici un fel de regulă sau lege. Condițiile în care s-a făcut dărîmarea nu sînt de natură să dea încredere că noua construcție va mai avea vreo legătură cu cea veche, că va mai respecta vreo normă sau că va mai fi măcar ridicată. Nu există nici un fel de garanții serioase. Podul de piatră s-a dărîmat, a rămas doar apa care l-a luat și care continuă să curgă la vale.

De curînd, în timp ce vizitam centrul vechi al Valenciei, ghidul ne-a povestit cum splendidul oraș a fost bombardat în timpul războiului civil din Spania: „Deși nu pare, să știți că toate clădirile astea sînt fake. Au fost distruse de bombardamentele italienilor și germanilor care-i ajutau pe naționaliști”. Se spune că aproximativ o mie de clădiri au fost atunci complet distruse, mărturie fiind fotografiile vremii, care arată un oraș în ruine cu munți de moloz. Și s-ar putea considera că Valencia a scăpat ușor față de Madrid sau Barcelona, ca să nu mai vorbim de Guernica, a cărei distrugere a inspirat celebra pictură a lui Picasso. Nu știu cum s-a reconstruit Guernica, dar știu că, la fel ca la Valencia, la Barcelona și la Madrid clădirile vechi au fost reconstruite în mare parte. Zonele istorice arată ca înainte, iar ideea că ele au fost la un moment dat complet distruse pare astăzi de-a dreptul incredibilă. Arhitectura modernă și-a făcut și ea apariția, bineînțeles, dar în zone distincte, fără s-o tulbure pe cea veche.

Multe alte zone din Europa au fost reconstruite identic după războaie sau calamități. Varșovia e și ea un caz extraordinar. După ce întregul oraș a fost ras de pe fața pămîntului în cel de-al Doilea Război Mondial, centrul a fost refăcut după vechile planuri, stradă cu stradă, clădire cu clădire, încăpere cu încăpere, identic și, culmea, chiar în vremea comunismului uniformizator și „înnoitor”.

De curînd am auzit de reconstrucții similare la Potenza, în sudul Italiei, unde aliații au bombardat intens clădiri istorice în care se fortificaseră trupele germane, în 1943.

La rîndul ei, Germania, confruntată cu distrugeri uriașe, s-a chinuit ceva mai mult cu reconstrucția, mai ales în partea estică. Dresda sau Berlinul nu mai sînt cum au fost. La Dresda, însă, planurile și lucrările de refacere a clădirilor istorice nu sînt nici pe departe abandonate.

Pînă și din biata Bosnia-Herțegovina am aflat vești despre reconstruirea minunatului pod de piatră din Mostar, la doar un deceniu după ce fusese bombardat de sîrbi și apoi dărîmat complet de armata croată, în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Au făcut altul nou la fel de trainic și de frumos.

Acum, bineînțeles că apar unele întrebări: Noi de ce nu reconstruim aproape nimic? De ce nu restaurăm? De ce pare să nu ne pese de ce a fost? De ce n-avem aproape deloc asemenea procupări? Ceaușescu a profitat de cutremurul din 1977 ca să-și pună în aplicare planurile de „sistematizare”, adică de distrugere a tot ce amintea de trecut. Specialiștii socotesc însă că după 1989, în deplinătatea libertății (și a facultăților noastre mintale, cum s-ar putea spune), am stricat și mai mult din acest patrimoniu, și așa destul de sărac. În orice caz, de-a lungul timpului, edilii Bucureștiului au contribuit prin rea-voință, incompetență sau nepăsare la distrugeri mult mai grave decît cele produse de războaie sau cutremure.

Una din foarte rarele refaceri semnificative din ultima vreme a fost cea a clădirii Teatrului Național (nu a celei bombardate de germani în 1944, ci a celei inaugurate în 1973 și schimonosite ulterior, în anii ’80, de ofensiva kitsch-ului ceaușist). Asta s-a întîmplat grație eforturilor și perseverenței unui singur om: Ion Caramitru.

Nimeni nu s-a angajat însă în mod serios după Revoluție să reconstruiască, de exemplu, măcar în parte, Așezămintele Brâncovenești. Primarii succesivi au fost de-a dreptul dezinteresați de orice asemenea proiect. Pe de altă parte, e de observat că natura sălbatică răsărită într-o uriașă groapă abandonată, cu margini betonate, a creat o neașteptată pasiune publică. O eventuală reconstruire a faimoasei mănăstiri care a existat tot pe acolo n-a mobilizat vreo energie colectivă. Nu părem să aparținem continentului caracterizat prin cea mai mare grijă față de patrimoniul său istoric și cultural. Dar cum vom părea cînd Ucraina va organiza Eurovision-ul, într-un Mariupol refăcut, așa cum a promis președintele Zelenski?

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.