Plictiseală

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Orice lucru-şi are preţul lui. 

Unul dintre cele mai vechi texte ale omenirii e scurta mărturisire a unui scrib egiptean, care povesteşte cum şi-a deprins meseria. Scriind şi mîncînd bătaie. Mîncînd bătaie şi scriind. Sisific. Documentele medievale româneşti atestă o practică de cadastru bizară. Cînd se trasa un hotar, era adus un copil la faţa locului, unde i se administra o bătaie cruntă, să n-o uite toată viaţa. Intabulare pe viu. D-apăi Smărăndiţa popii, cea plîngînd de sărea cămeşa pe dînsa, pe cînd făcea safteaua Calului Bălan? Şi copiii din cărţile lui Dickens, de care a plîns un întreg veac al XIX-lea, şi mai plînge şi astăzi, din cînd în cînd. Şi

al lui Sadoveanu, din manualele de odinioară. Şi Niculaie al lui Moromete, copilul dornic de carte şonticăind plin de năduf pe urmele Bisisicăi

tot din manual). Şi primii mei ani de dăscălie, într-o şcoală de provincie în care cea mai viguroasă şi omniprezentă metodă didactică era, bineînţeles, bătaia cea „ruptă din rai“. Şi părinţii care veneau la tovarăşul diriginte să-şi plîngă oful, că eu nu ştiu ce să mai fac cu copilul ăsta al meu, trageţi-i dumneavoastră o bătaie zdravănă, că eu nu mai pot. Că de dumneavoastră poate ascultă. Şi foştii mei colegi de facultate, răspîndiţi prin mai toate ungherele şcolare ale ţării, explicîndu-şi unul altuia, în ocazionale schimburi de experienţă, cum funcţionează lovitura pe

sau cea din întoarcere. 

Între schiţele lui Caragiale este una mai puţin cunoscută care se cheamă

… „Sîntem în epoca reformelor; spiritul public se agită asupra atîtor şi atîtor cestiuni, toate «vitale, a căror dezlegare nu mai poate suferi întîrziere». Una dintre acestea este şi cestiunea bătăii în armată.“ Iar cestiunea e abordată printr-o anecdotă istorică. Cuza Vodă călătoreşte prin ţară însoţit de premier, de Kogălniceanu, „conu Mihalache“. La un moment dat, cei doi dau peste un căpitan de poştă care îşi bătea crunt subalternul, pentru o neglijenţă în serviciu (cum i-am spune astăzi) provocată de darul suptului (cum i-ar spune Creangă). Indignat, premierul încearcă să-l convingă pe domnitor, mai degrabă sceptic, de nevoia unei legi care să interzică bătaia. A doua zi cei doi urmează să-şi continue călătoria în zori. Vodă e deja la uşa premierului, dar acesta nu-şi găseşte hainele şi încălţările pregătite. Scos din sărite de indolenţa şi obrăznicia „feciorului“ căruia-i incumbau atari sarcini de protocol, conu Mihalache se răcoreşte cu „cîteva palme… moldoveneşti.“ Amuzat, Vodă conchide: „Reforma trece, năravurile rămîn!“

Reformele din educaţie, cîte au tot fost, au trecut. Dar, slavă Domnului, nici năravurile nu stau veşnic pe loc. Azi nu numai premierii, ci şi inspectorii şcolari, directorii, profesorii, părinţii par a fi de acord că orice brutalizare fizică a unui elev, indiferent care şi din ce şcoală, e de netolerat. Iar constrîngerea psihică e de evitat. Programele şcolare recomandă insistent atractivitatea materiei de predat şi a modurilor de predare. 

După 1990, m-a lovit la un moment dat interesul pentru o nouă temă de cercetare: plictiseala. Impulsul a venit din sfera profesională, urmărind modificările, uneori eclatante, ale discursului critic. Pînă în ’90, pentru un critic literar catalogarea unei opere drept „plicticoasă“ sau „plictisitoare“ ar fi fost o aventură. Cum adică, eşti critic şi te plictiseşti citind? Ce soi de meserie mai e şi asta? Epitetul aproape că lipseşte din jargonul de specialitate al perioadei comuniste. În schimb, după aceea nu numai că proliferează, ci şi urcă spectaculos pe scara judecăţilor de valoare. A atribui unui text efectul plictiselii a devenit o condamnare imperativă şi fără drept de apel. 

Intrigat, m-am apucat de ceea ce fac de regulă oamenii de carte: de citit. Studiul nu l-am scris şi probabil nu-l voi scrie niciodată. Pesemne că m-am plictisit eu însumi tot citind despre plictiseală: sociologie, antropologie, teoria culturilor, istoria mentalităţilor ş.a.m.d. În schimb, am aflat o sumedenie de lucruri interesante şi, aş mai zice, de folos. Credeam, de pildă, că plictiseala e de cînd lumea. Şi nu-i de loc aşa. Nici măcar cuvintele care să o denumească nu-s toate vechi. Există latinescul

, sau

, franţuzescul

, nemţescul

, cu o vechime venerabilă. Dar nu însemnau exact acelaşi lucru. Erau mai degrabă înrudite cu melancolia, cu acel gen de trăiri pe care noi azi le atribuim nevrozelor sau depresiilor. La englezi,

se pare că îşi face apariţia abia în veacul al XVIII-lea. Nu că oamenii nu s-ar fi plictisit pînă atunci, la vreo muncă repetitivă şi ternă, la vreo petrecere fadă cu convivi anoşti sau mai ştiu eu în ce împrejurare. Numai că nu prea dădeau importanţă unor astfel de „accidente“. Plictiseala invadează spiritul modern odată cu Epoca Luminilor şi e intim legată de ideologia drepturilor omului, mai exact, de proclamarea dreptului la fericire. Plictiseala, în sens modern, e resimţită ca o absenţă. Ca privarea temporară de fericire, sau de bucurie, sau măcar de plăcere. Ca restrîngerea abuzivă a unui drept legitim. 

Am terminat cu bătaia în şcoli, slavă Domnului! O spun fără nici un dram de ipocrizie, ca cineva care a străbătut această experienţă plin de dezgust şi de contrarietate. Şi ne-am trezit în faţa unei alte bătălii: cu plictiseala. Elevii noştri, studenţii noştri, se plictisesc. Se plictisesc endemic şi resentimentar, pentru că îşi percep plictiseala ca pe consecinţa unui abuz. Şcoala a intrat în competiţie directă cu uriaşa industrie de

care se străduieşte, de vreo două secole încoace, cu tot mai mult succes, să umple golul lăsat de sincopele fericirii. Iar nouă ni se cere înţelepciunea de a recunoaşte această evidenţă şi ingeniozitatea de a-i face faţă. 

Cum vom putea restaura blînda silnicie a actului educativ?  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.