Plăcerea românească a cenuşii-n cap

Publicat în Dilema Veche nr. 149 din 1 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În manieră brută, întrebarea ar fi dacă România a ştiut vreodată să fie mare. Nu am un răspuns - ci doar o părere. Mie mi se pare că n-a ştiut - deşi a fost mare, o vreme. Păcatul nu e această neştiinţă; de fapt, nimeni - nici om, nici popor - nu se naşte-nvăţat. Drama e că România nu a avut timp să înveţe să fie mare. În decembrie 1918 măreţia, într-o Europă în descompunere la Est şi la Vest, era ea însăşi discutabilă. În ţara care eram, din Moldova în Banat şi din Ardeal în Oltenia, pămîntul se măsura diferit (prăjini, iugăre, pogoane...) şi - mai important! - se muncea diferit. Tînăra Românie Mare era o ţară paradoxală şi promiţătoare în care era loc pentru toate - inclusiv pentru speranţa că i se va găsi un numitor comun. În 1919, cînd încă era crudă crusta unirii, liderii vremii - Ionel Brătianu ş.cl. - au trebuit să aleagă: fie modelul statal german, al provinciilor federate care-şi păstrează prerogative şi individualitate, fie modelul francez, al capitalei dominatoare, ce devine ea însăşi simbol al centralizării şi marcă a unirii definitive. Temători că orice putere a provinciilor ar putea dăuna proaspetei unităţi, acei oameni de ispravă au sporit mitologia Bucureştiului ca matcă a puterii statale - o hibă ce încă ne bîntuie. Tot înaintaşii noştri de-atunci vedeau cu ochii lor cum, la cîteva zile după 1 Decembrie 1918, la Bucureşti, neimpresionaţi de România dodoloaţă, mureau oameni pe Calea Victoriei, în dreptul Palatului Telefoanelor de azi - într-una dintre primele noastre mari manifestaţii de după Marele război. În iunie-august 1940, cînd Stalin şi Hitler au spart magia măreţiei noastre, România - în ciuda declaraţiilor de complezenţă ale lui Carol al II-lea - încă nu era unită. În anii următori, a încercat Ion Antonescu să reînvie ceva hotare mai mult fictive - dar fără geniu şi fără şansă. Iar în 1945-47, tot Stalin s-a pus garant pentru ca Transilvania să revină într-o Românie mai mare - dar cu preţul ca Basarabia să rămînă pe dinafară. Venit-a comunismul şi trecut-a. În răstimp, România - nemaiputînd să fie mare - s-a complăcut în erzaţuri: ba populară, ba socialistă, ba multilateral dezvoltată. Un obsedant deceniu o încadrează la început şi la sfîrşit, iar la mijloc are nişte luştri de speranţă năucă. Tot o speranţă năucă bate aripa în capul celor ce spun că România ar fi putut redeveni mare după căderea comunismului. Cunosc oameni, în genere respectabili, care cred că la mijlocul lui 1990 românii, în loc să-şi piardă vremea pro- sau contra- Piaţa Universităţii, mai bine s-ar fi concentrat pe reunirea cu juna Republică Moldova. Sună frumos. E un refren din gama "Moş Ene pe la gene" a lamentaţiilor noastre geopolitice. Sîntem noi pregătiţi să acceptăm că sîntem o ţară importantă? Nemulţumiţi de felul în care ne-am trezit din beţia comunismului, unii îşi închipuie că am fi traversat mai uşor mahmureala tranziţiei dacă am fi fost din nou o ţară mare. Am dubii. O Românie unită cu Moldova în 1990 (nimeni nu spune cum: prin referendum? cu forţa?) mai curînd cred că ar fi azi un fel de Turcie creştină, încă nedecisă dacă să meargă spre UE sau să mai zăbovească o vreme prin dilemele ei identitare. Problema României de azi nu este dacă mai poate deveni din nou mare, ci dacă e pregătită să fie ţara importantă pe care demografia şi geografia sa o recomandă. În Uniunea Europeană versiunea 2007, România va fi, după aceste criterii, al 7-lea stat - din 27. Mai arătaţi-mi un domeniu comunitar (nu-mi vorbiţi despre fotbal sau căluşari!) în care România să fie în pătrimea superioară a clasamentului! România va fi un aliat politic important şi dorit. Unii ne vor curta, alţii, dacă nu ne vor putea convinge, vor dori să ne ţină deoparte. Dar această "atractivitate", pe care o vom emana vrînd-nevrînd, nu pare să ne preocupe. Pentru că românul s-a născut nu numai creştin, ci şi puţintel ofensat. Un caz: viitorul comisar român Orban, ca pastor al multilingvismului în UE, va fi şeful a cca 3400 dintre angajaţii ce animă holurile şi birourile Parlamentului şi Comisiei Europene; altfel spus, de el vor depinde cca 15 la sută dintre angajaţii Meccăi paneuropene. În plus, va avea de gestionat ceva bani - aparatul de tălmaci al PE produce anual în jur de 2,5 milioane de foi de documente, în toate limbile în uz (celor 20 de limbi ale Uniunii de azi li se vor adăuga, în ianuarie viitor, bulgara, româna şi irlandeza). În medie, fiecare locuitor al Europei unite va scoate din buzunar cîte 2 euro pentru aceste hîrţoage multilingve. E o sumă! Şi totuşi, unii români încă sînt nemulţumiţi cu postul ce ni s-a dat. În mare parte, năzuroşii de acum sînt cei care, cu un an în urmă, îşi puneau mîna dreaptă gaj că UE ne va mai amîna măcar pînă prin 2008. Nu-mi dau seama dacă românii chiar au o părere proastă despre ei sau doar sînt cîrtitori în ceea ce-i priveşte. Dar mi se pare cu totul improbabil ca cineva să ne vadă într-o lumină mai bună decît cea în care ne admirăm, cu un prea narcisist dezgust, noi înşine.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.