Piua

Publicat în Dilema Veche nr. 204 din 12 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Dumneavoastră, ca specialist, spuneţi-ne ce trebuie să facem de Sărbători? Specialist în ce, Doamne, iartă-mă? Dar mai ales ce poate să însemne acest "trebuie" colectiv, cînd lumea a trecut atît de mult în ultima vreme de la un ritual al tuturor, la o sărbătoare a fiecăruia? - Habar n-am! - am răspuns deci, spontan, prea spontan pentru sărmanul moderator care nu a ştiut cum să treacă mai rapid peste această gafă mediatică. Mai tîrziu (prea tîrziu...), mi-am dat seama însă că întrebarea a fost şi ea cît se poate de spontană, exprimînd sincer o anumită stare de derută, de confuzie: în toată această zăpăceală de sfîrşit de an, ce trebuie să mai facă omu’ ca să nu rateze, de fapt, sărbătorile, ca să reuşească să se bucure cu adevărat, pe bune, "ca lumea"? Ca lumea?... Care lume? Căci "lumea", cel puţin această lume românească, s-a dovedit a fi din nou, în imaginarul său sărbătoresc, cel puţin de două feluri: - Moş Crăciun a fost de la început o invenţie de marketing, un "brand". Iar acum a devenit cel mai mare agent de vînzări din toate timpurile! - explica, entuziast, un "creative" de la o mare agenţie de publicitate. - Cum puteţi să spuneţi aşa ceva!? - s-a revoltat o doamnă inimoasă. Cum puteţi să distrugeţi magia sărbătorilor, la ora asta mai sînt şi copii în faţa televizoarelor! Sărbătorile nu sînt doar comerţ, aşa cum spuneţi dvs., la sate mai sînt oameni care ştiu să se bucure. Aţi fost în Maramureş să vedeţi, în Maramureşul istoric? În Maramureş, care este cel mai marketizat colţ din ţară! - zîmbesc eu în sinea mea, dar păstrez pentru mine acest gînd, ca să nu-i enervez pe păstrătorii tradiţiilor. De-a lungul freneziei sărbătorilor, m-am întîlnit în repetate rînduri cu aceste două viziuni (şi atitudini) opuse, implicîndu-se partizan în "spiritul sărbătorilor", explicîndu-l şi practicîndu-l ca pe un adevăr ultim ce trebuie apărat de o tabără adversă şi periculoasă de infideli. Pe de o parte, magia "sărbătorilor" de Crăciun şi apărătorii ei neînduplecaţi, pe de altă parte, miracolul "lunii cadourilor" şi adepţii săi entuziaşti. Pe de o parte, fidelii unui Dumnezeu-general-manager peste un proiect de Românie eternă şi vrăjită, pe de altă parte, o Românie dezvrăjită a managerilor care se cred Dumnezeu. Pe de o parte, cei care vor să-i apere pe copii - şi copilăria din noi - de mercantilismul unor adulţi fără nici un Dumnezeu, pe de altă parte, cei care se visează maturii stăpînitori ai acestei lumi de cadouri ce au fost inventate doar pentru bucuria lor; pe de o parte, tabăra celor pentru care "nu trebuie să pierdem", pe de altă parte, aceea a celor pentru care "totul e de cîştigat"; pe de o parte, nevoia compulsivă de a capitaliza bucuriile trecutului, pe de altă parte, pornirile maniacale de a-ţi asigura satisfacţiile viitorului; pe de o parte, valori şi tradiţii întemeiate direct într-un proiect divin, pe de altă parte, o piaţă care îşi dictează propriile valori şi tradiţii. Pentru primii, a spune că sărbătorile de iarnă nu mai sînt - şi nu au cum să mai fie - ceea ce au fost înseamnă defetism, dacă nu chiar blasfemie - în orice caz, înseamnă să distrugi "magia sărbătorilor"; pentru ceilalţi, această "magie" nu este decît îngrădire patriarhală şi provincială a libertăţii lor de expresie. Între magie şi marketing, deruta seamănă a criză de creştere... Sărbătorile de iarnă, aglomerate în jurul solstiţiului şi înnoirii timpului, au fost totdeauna un rit de trecere. Acum au devenit un spectacol al tranziţiei. Al adevăratei, marii tranziţii, aceea care însoţeşte permanent modernizarea României şi eşuează în permanenţă pe parcursul acestui proces, aceea a marii treceri de la copilăria naţiunilor de acum un secol la visul recent de maturitate al unei naţiuni europene. Pe scurt, sărbătorile de iarnă, marile sărbători ale românilor, par a pune în scenă, cu o maximă intensitate şi frenezie, chipul de Janus al unei societăţi adolescentine, prinsă în ambivalenţa œdipiană a pietăţii şi revoltei filiale, între frica de a pierde copilăria şi protecţia patriarhală a divinităţii, pe de o parte, şi teama de a rata afirmarea apartenenţei la lumea iniţiativei şi a independenţei adulte, pe de alta. O societate fascinată în egală măsură de magia rurală a copilăriei şi de miracolul urban al maturităţii şi oscilînd ne-dilematic între ele. O societate care însă, de sărbători, intră cu toată fiinţa sa în panică, de teamă ca nu care cumva, anul acesta, să nu-şi mai primească jucăria preferată. O societate care, de sărbători, mai cere o dată piua, cu încăpăţînare şi energie infantile, oferindu-şi astfel încă un răgaz pe drumul maturităţii. Parafrazîndu-l pe un amic, aş putea încheia, deci, şi eu, patetic: O, ţară, plină de copii!

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.