PISA şi Turnul Babel

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

S-a împlinit sorocul celor trei ani să ne luăm iarăși la trîntă cu frații noștri bulgarii: cine-i cel mai tare la testare? A venit iarăși sorocul să ne amintim că știm cum stă turnul din Pisa, așa că să ne mai lase în pace cu dreptatea lor, că înclinația lor nu se pupă cu înclinațiile noastre. Asta chiar dacă PISA, scris cu majuscule, n-are nimic de a face cu orașul cu turn. E un biet acronim, Programme for International Student Assessment, închipuit de alt acronim, OECD. Că nimeni nu mai vorbește deslușit pe lumea asta.

A venit vremea să mai scoatem din raniță ponositul nostru argument, cum că e cert vreo mînărie la mijloc, altminteri cum să-ți explici că cei mai bine de 200 de olimpici nu ne-au adus un purcoi de puncte? Cu siguranță au fost descalificați pentru cine știe ce chichiță birocratică. Degeaba să mai explici că nu numai la minusuri stăm bine (adică prost), ci și la plusuri sîntem în minus, că elevii care depășesc pragul de excelență sînt, proporțional vorbind, mai puțini decît prin alte părți. Adică ori avem prea puțini olimpici, ori avem mai mulți decît ar fi cazul. Cu Sava, cu Lazăr și cu Mișu înainte, pluton, pe loc repaus!

Vin preasfintele sărbători, vine Crăciunul, vin sarmalele, și presa nu ne lasă să ne tihnească. Iarăși țipă ca din gură de șarpe, că așa, că pe dincolo, că Europa noastră cea de toate – dar absolut toate – zilele. Pentru că altminteri avem, în largul lumii, un onorabil loc 48 dintre vreo 70. Ca-n povestea cu cei doi ciobani care șed pe tăpșan. Șed și cugetă. Iar unul zice, privind în jur: „Maaare-i lumea!“ Și, la o vreme, zice și-al doilea: „D apăi țara!“

N-am văzut niciodată cum se face o testare PISA. Bănuiesc că vin niște domni experți, cu subiectele în plic – sau poate se pun mai dinainte pe net, cum a făcut acum o vreme un ministru la noi cu cele de Bac – pe la niște clase pe alese, că doar n-or merge la toată suflarea școlărească, că-i prea mare deranjul. Ei, aici cred că-i aici. Păi, ar trebui copiii ăia de au fost testați să fie și urecheați, că și-au făcut țara de ocară. Sau poate fac domnii experți testarea prin telefon, cum și mie mi s-a întîmplat în cîteva rînduri, de mă tot întrebau tot soiul de chestii, că nu știam pe unde să scot cămașa. Dar și așa, o urecheală zdravănă tot n-ar strica, că s-au procopsit toți cu celulare. Pînă și ăia din celule au cîte două-trei, chit că-s mai crescuți.

Dup-aia, iarăși, vine puhoiul de întrebări: cin’ să fie de vină? Profesorii, că nu se mai satură de meditații, parc-ar fi yoghini cu toții. Copiii, că-s bezmetici, le arde de toate cele, numai de carte nu. Părinții, că își cocoloșesc odraslele pînă nu mai pot, și la urmă toți vor premiu ntîi cu cununiță. Ăi de au făcut programele școlare, în care au îndesat cu lopata tot ce le-a trecut prin cap. Ăi de au scris manualele astea pline de greșeli, la care pici în nas de somn numai răsfoindu-le, darămite citindu-le. Directorii de școli, că și-au făcut plinul durîndu-i în cot de ce se petrece prin școlile lor. Inspectorii, că au căzut la pace și-au făcut blatul cu directorii. Ăi din minister, care se nvîrt toată ziua în jurul cozii, de te ia cu amețeală numai cînd îi vezi. Ministrul, că d-aia-i ministru, să fie de vină! Partidele, că alea pun oamenii la butoane. Președintele, care se tot laudă că vrea o Românie educată. Păi, să-i educe și pe ăștia de la OECD un pic. Și tot așa.

Scriu rîndurile astea sîmbătă seara, cu gîndul la vacanță, la zăpada care poate va cădea măcar anul ăsta înainte de Noul An. Mîine sînt alegeri, mi-am verificat buletinul, plin de abțibilduri, e totul în regulă. Prin jurul meu lumea se foiește, iese PSD-ul în tandem cu Tăriceanu? Ies Liberalii cu Nicușor Dan cu tot? Eu, unul, sînt gata de vot. N-am citit programele cu care văd că se fălesc toate partidele. Într-o vreme le citeam, cu timpul însă m-am lecuit.

Îmi pun și eu, ca tot omul, dorințe înainte de primenirea anului. Iasă cine-o ieși, numai să așeze un ministru al Educației să poată sta în scaun pînă la capătul mandatului – nu-i deloc lucru mic în România noastră – și să-și facă un program de nu mai mult de 10, hai 20 de rînduri. Să-l putem citi cu toții și să putem ști dacă s-a îndeplinit sau nu. De pildă:

Vrem ca de acum în trei ani să urcăm la PISA cu X poziții.

Vrem ca de acum în trei ani să urcăm cu Y universități pe pozițiile Z în evaluările internaționale.

Vrem să schimbăm titulatura ministerului din Ministerul Electoratului Național Captiv Șovăielnic în MENCȘ. Că sînt și acronimele bune la ceva.

Altminteri, nu aspir ca Turnul Babel al educației noastre să ajungă chiar pînă la Dumnezeu. Nu de alta, dar Lui s-ar putea să nu-i placă ideea. S-au mai văzut niște cazuri. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Berlusconi Salvini Meloni foto EPA EFE jpg
De ce Giorgia Meloni nu ar putea transforma Roma în Budapesta. Analiză NYT
Într-un editorial pentru NYT, jurnalista Mattia Ferraresi expune motivele pentru care Italia nu poate deveni o autocrație pe modelul Ungariei după ce coaliția de dreapta a câștigat alegerile.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.