Pilde, povăţuiri şi cuvinte adevărate
Pentru că tot "se vînează" cu insistenţă "vorbele de duh" pentru a le transforma apoi în efemerităţi hilare sau "reflecţii profunde", vă propun cîteva dintre vechile "pilde şi cuvinte adevărate" culese de vornicul Iordache Golescu la începutul secolului al XIX-lea. Grijuliu, dumnealui boierul s-o fi gîndit poate că peste ani unele nu vor mai fi înţelese, aşa că în paranteze explică sensul şi contextul fiecărei pilde. Iată numai cîteva dintre ele, la fel de utile şi azi: * Ai înghiţit un ac şşţi să scoţi un fier dă plug (să zice pentru cei ce iau cu sila şi în urmă întorc mai mult). * şHţaiducul nostru ş-altă potecă ştie (să zice pentru cei ce să pot înlesni cu felurimi mijloace, însemnînd că, cînd nu pot nemeri cu un mijloc, schimbă alt mijloc). * Aleargă după iepure cu carul (să zice pentru cei leneşi). * A poruncit cîinelui, şi cîinele pisicii, şi pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă ş-a atîrnat porunca (să zice pentru o poruncă, cînd merge din mînă în mînă fără nici o ispravă). * Adună toate, fie şi proaste (arată nesaţul omului, cînd nu va să mai lase şi pentru altul ceva). * Bună ţară, rea tocmeală (să zice pentru cea rea ocîrmuire, la o ţară bună). * Cîinele, pînă nu-i dă apa dă cur, nu înoată (să zice pentru cei leneşi ce, pînă nu leşină dă foame, nu s-apucă dă muncă). * Cine umblă cu crucea în sîn, ca crucea uscat rămîne (adică, cine e prea drept, tot sărac rămîne). * Cuşciugul acoperă greşalele dohtorilor (adică, pă cîţi omoară, nimeni îi mai cercetează). * Dooă muieri şi o gîscă face Tîrgul Cucului (arată gălăgia şi zgomotul ce-l fac muierile cînd vorbesc, fie cît dă puţin). * Eu îi spuiu că sînt călugăriţă şi el îmi dezleagă izmenele (să zice către cei obraznici). * Gardul fără proptele, nicicum poate sta (adică, cel fără nici un ocrotitor), iar cel cu proptele, niciodată nu piere (adică, cel cu buni ocrotitori). * I-a pus oala (să zice pentru cei fermecaţi, ce-i fermecă muierile cu oala la foc). * Iată-te după muscă, că te duce la căcat (să zice pentru cei rău povăţuitori, ca nişte rele călăuze). * Ibovnica cu ce să ţine? Cu stafide şi zmochine (adică cele mari, cu mari cheltuieli să ţin). * În curul zmeritului lăcuieşte dracul (ne arată că cel mai zmerit, acela şi mai îndrăcit, dă care mult, mult să ne ferim). * În loc să scîrţie carul, scîrţie măgarul (adică, în loc să să plîngă cel ce s-a năpăstuit, să plînge cel ce a năpăstuit). * Lesne a atîrna tigva dă coadă, dar anevoie a o purta (adică, lesne a să însura, dar anevoie a purta greotatea căsătoriei). * Lipseşte martie din post? (să zice pentru cei ce nu lipsesc mai niciodată din slujbe sau din alt oarece, precum şi luna lui martie nu lipseşte din post). * Muierea dă la cap răceşte (arată slăbiciunea muierii la minte). * Multe grăieşte popa, dar, fără plată, gura nu ş-o dăşchide (adică, fără dare dă bani, nimeni nu-ţi ajută). * N-a stricat Domnul două case (să zice cînd, într-o căsătorie, amîndoi casnicii sînt răi). * Nebunul, cu steagul în mînă (adică, la toţi ş-arată nebunia). * O vei şi lînoasă şi lăptoasă şi cu coada groasă, să vie şi dăvreme acasă (să zice pentru cei ce caută muiere fără nici un cusur, lucru piste putinţă). * Or caftan pînă-n pămînt, or ştreangul dă gît (să zice pentru cei dăznădăjduiţi ce vor, or să moară, or să dobîndească cinstea cea mai mare). * S-a învăţat dăşsţpuiat şi i-e ruşine îmbrăcat (să zice pentru cei proşti ce, şi cînd să îmbogăţesc, trăiesc trenţăroşi, după cum s-au obişnuit. Cum şi pentru cei ce, din proşti, ajung mari şi nu ştiu cum să să poarte). * Să ceartă pă umbra măgarului (să zice pentru cei ce să sfădesc pă lucruri dă nimic). * Un nebun aruncă o piatră în apă ş-o sută dă înţelepţi nu o pot scoate (arată marile nevoi în care ne bagă nebunii). * Unul dă altul rîde, şi dracul dă toţi (ne arată să nu ne batem joc unul dă altul). * Vaiu dă cel ce să dăşteaptă, cînd temniţa îl aşteaptă! (adică, dă cel ce nu să căieşte pînă cînd îl bagă în temniţă).
