Piftie şi (alte) delicateţuri

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Alte confuzii jpeg

În amfiteatru era o linişte mormîntală. Pînă şi lumina cenuşie, de început de toamnă, colora atmosfera funebru. Aprehensiunile decanului – declanşate încă din momentul acceptului său de a participa la festivitate – crescuseră gradual în intensitate. Cei şase bătrînei scofîlciţi, risipiţi haotic prin băncile vastei incinte, îl priveau morbid, cu ochi goliţi de expresie. Ar fi pasat bucuros sarcina oficierii ceremoniei unui prodecan, dacă la mijloc nu ar fi fost Marocanul, primul lui profesor de chimie din gimnaziu. Îl legau multe amintiri de bătrînul dascăl. Cea mai nostimă se întorcea, în vreme, la însăşi întîlnirea cu el. Abia se transferase la prestigiosul liceu cu profil real, elev în clasa a cincea fiind, cînd i-a şi venit rîndul, într-o zi, să facă „de serviciu“ pe şcoală. Nu trebuia decît să fie în permanenţă prezent lîngă cancelarie, să activeze soneria „de recreaţii“ şi „de ore“, iar, dacă se ivea vreo solicitare, să anunţe profesorii să iasă pe coridor pentru diverse întrevederi. O asemenea „întrevedere“ fu ocazia descoperirii celui care urma să-i fie de altfel şi profesor de chimie. Un băiat mai mare apăru intempestiv şi-i zise precipitat: „Uăi, bolfeule, ia du’ şî-l cheamă aici puţîn pe Marocanu’!“. Se execută rapid şi, intrînd în imensul – avu senzaţia – sanctuar profesoral, rosti tare, cu dicţie, aşa cum învăţase la cercul de teatru din ciclul primar: „Tovarăşul profesor Marocanu este aşteptat pe coridor!“. Strigătul lui piţigăiat declanşă un hohot general de rîs în cancelarie. S-a înroşit, crezînd că vocea în schimbare îi sunase ridicol, dar apoi s-a lămurit, înfiorat, că alta a fost cauza ilarităţii. Un bărbat înalt, slab şi măsliniu s-a ridicat stingherit şi a venit la el. L-a luat pe după umeri, aparent amical, însă cu o anumită fermitate, şi i-a şoptit, în timp ce ieşeau: „Băi curneaţă, numele meu e Popa. Profesorul Tiberiu Popa. Marocanu’ este o poreclă nenorocită, pe care o folosiţi voi, derbedeii din liceul ăsta!“. În ciuda auspiciilor dubioase, atunci s-a produs debutul unei prietenii de o viaţă. A ales Chimia mai tîrziu datorită Marocanului şi şi-a construit o remarcabilă carieră universitară cu ajutorul ei. 

Cum ar fi putut aşadar să-şi refuze profesorul, cînd acesta, tremurător şi gîrbovit de ani, s-a arătat la uşa biroului său decanal cu o cerere înduioşătoare? Promoţia de chimişti căreia îi aparţinea împlinea, în toamnă, nici mai mult, nici mai puţin decît şaizeci şi cinci de ani de la absolvirea facultăţii. Cei rămaşi în viaţă, nonagenari, hotărîră să sărbătorească împreună momentul, cu sentimentul tacit al unei ultime reuniuni. Marocanul s-ar fi bucurat ca, la festivitate, să le vorbească decanul facultăţii. Profitînd de legătura lui specială cu simpaticul elev de serviciu de odinioară, astăzi important şef de Şcoală de Chimie, îndrăzni, prin urmare, să-l abordeze cu rugămintea fierbinte de ajutor: „Te-te ro-rog mu-mult, Mi-Mironică, în-îndeplineşte do-dorinţa bă-bătrînului tă-tău da-dascăl!“, spuse bietul om, dîrdîind terifiant.  Slăbise teribil. Se uscase ca o frînghie învechită, iar ochii i se pierduseră complet în orificiile craniene. În gură îi clipocea o proteză instabilă şi, la cîteva secunde o dată, îşi introducea – involuntar – arătătorul de la mîna dreaptă în adîncimile nării stîngi, pentru a scobi acolo scurt şi vîrtos. „Sigur, dom’ profesor, pentru dumneavoastră accept bucuros“, zise decanul Miron cu teamă în suflet. Aerul defazat al bătrînului îl pusese pe gînduri. În plus, de parcă ar fi fost chitit să-i răscolească profund temerile, Marocanul îşi manifestă bucuria cu un fel de convulsie, un sughiţ ritmic ce părea rîs, după care adăugă: „Va-vai, ce-ce bi-bine, dra-dragă Mi-Mironică, am să-să le-le ce-cer la-la ca-cantina u-unde se-serbăm să-să gă-gătească pe-pentru ti-tine spe-special o pi-piftie de-de pă-păsărică!“. În preziua marii întîlniri, un prodecan al facultăţii îl sperie de-a binelea, zicîndu-i: „Miron, te căutau dis-de-dimineaţă trei bătrînei (unul în căruţ cu rotile), la birou, să te-ntrebe dacă la nu ştiu ce festivitate de mîine nu le-ai putea vorbi în portavoce, întrucît au probleme grave cu auzul. Unul a aţipit sprijinit de tocul uşii…“. Decanul n-a mai închis un ochi toată noaptea, întrebîndu-se la ce se înhămase oare. 

Priveliştea funestă din amfiteatru îi confirmă îngrijorările. Aceasta nu era o reuniune de promoţie, ci recensămîntul dramatic al supravieţuitorilor unui cumplit război. Cei şase nonagenari, patru bărbaţi şi două femei, se uitau la el cu priviri albe, venite din altă lume. Unuia dintre ei i se stinse însă pînă şi această vagă lumină de pe faţă, cînd pleoapele îi alunecară, grele, în jos, sugerînd un somn total, bun vecin cu zeul Thanatos. Miron începu să le vorbească despre rolul formator al Universităţii, despre ştiinţă şi istorie, despre generaţia lor de aur şi alte minunăţii academice, în ţipetele disperate ale unei doamne cocoşate (animate subit de discursul său), din rîndul al doilea, care nu auzea, aparent, nimic: „Ţe, ţe tot ziţi acolo, măi guliganule, măi?“. Restul auditoriului a rămas inert pe parcursul alocuţiunii, fiind – se vedea clar – ieşit din interval. Nici măcar Marocanul nu mai era prezent. Expresia figurii îl arăta căzut în transă (avea totuşi degetul puternic înfipt în nas). Bătrînica vocală s-a ridicat în picioare şi, agitînd o umbrelă veche înspre decan, răcni cu şi mai mare forţă: „Băţistule, băţistule, ai furat ţara asta! Mama ta de băţist!“. Tristul vorbitor se prelinse discret pe lîngă pupitru şi încercă să se facă nevăzut. Spre surprinderea lui, Marocanul sări ca ars de pe scaun, cu nara bombată de unghia groasă, şi urlă după el: „U-unde ple-pleci, cu-curneaţă? A-avem pi-piftie de-de pă-păsărică…“. 

Prezentul discontinuu,

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.