Piatra de mormînt

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Tombstone înseamnă, în engleză, „piatră de mormînt“. Este numele unui orăşel din sudul Arizonei, devenit popular după ce Hollywood-ul i-a dedicat o superproducţie cinematografică în 1993. Filmul, laureat cu o mulţime de Oscar-uri, a rulat şi la noi. Probabil multă lume şi-l aminteşte. Se axează pe povestea lui Wyatt Earp, erou mitologic – deşi personaj real la origine. Conştienţi de valoarea istorică a locului, dar şi de componenta turistic-financiară pe care o va dezvolta în timp, americanii au conservat oraşul într-un mod admirabil.

Tombstone este astăzi o aşezare suspendată cronologic. Găseşti aici toată atmosfera Vestului Sălbatic tradiţional, cu praful deşertului ridicîndu-se în mici rotocoale pe „strada principală“ (main street), cu uşile batante ale barurilor (saloons) scîrţîind lugubru şi cu urmele cartuşelor de odinioară încă vizibile în arhitectura din lemn a caselor. De altfel, însăşi legenda întemeierii oraşului (precedînd-o pe cea a lui Earp) are un conţinut destul de sinistru. Se spune că un cowboy îndrăzneţ ar fi pornit, pe la începutul secolului al XIX-lea, în explorarea teritoriului din sudul Tucson-ului – bănuit, pe atunci, limita absolută a civilizaţiei. Toţi i-au spus, îngroziţi de infinitatea deşertului, că nu (îşi) va găsi acolo decît „o piatră de mormînt“ (tombstone). Pionierul a întemeiat un oraş pe care l-a numit, ironic, chiar aşa – Tombstone. A deschis un saloon şi a atras, ca un magnet, pe toţi răufăcătorii vremii. Umorul negru n-a ţinut însă prea mult timp. „Descălecătorul“ a fost împuşcat, la un moment dat, în barul propriu. Azi, se zice, fantoma lui apare, ocazional, prin tîrg.

Locul cel mai sumbru din oraş este totuşi cimitirul – The Boothill Churchyard. Vizitînd Tombstone-ul împreună cu nişte prieteni americani, am ajuns aici şi am fost lăsat de unul singur printre multitudinea de pietre de mormînt. Tovarăşii de excursie au motivat că trebuie să rezolve urgent „o problemă“ ce va fi, pentru mine, „o frumoasă surpriză“. Nu m-am plictisit aşteptîndu-i. Mergînd printre bizarele morminte, m-am gîndit imediat la Cimitirul Vesel din Săpînţa. Ulterior, mi-am revizuit totuşi comparaţia. The Boothill Churchyard nu are umor, e mai degrabă grotesc, „grotesc“ în sensul lui Edgar Allan Poe. Pe colina respectivă sînt îngropaţi toţi cei care, în vremurile de „sălbăticie vestică“, au murit violent, în diversele împrejurări zbuciumate din istoria însîngerată a Tombstone-ului. Mulţi nu au nici nume şi sînt identificaţi după anumite fapte sau gesturi („omul care a intrat în Tombstone la 20 septembrie 1868 şi a tras la Father John“, „cel care obişnuia să-şi fumeze luleaua în faţa saloon-ului“, „omul care trecea prin oraş la serbarea fînului“ etc.).

Morbiditatea vine, cu toate acestea, de altundeva. Pe multe dintre pietre sînt consemnate aşa-zisele „erori“ ce au dus la moartea prematură a acelor indivizi. Scrie, de pildă, pe un mormînt: „Aici zace Abraham Malloney, linşat din întîmplare, la 2 iunie 1880, de mulţimea furioasă care l-a confundat cu criminalul Bob Kid“. Ori: „Michael Strauss – spînzurat din greşeală de şeriful Jeremiah Jenkins, la 14 noiembrie 1876“. Şi tot aşa: „necunoscut împuşcat din greşeală de...“, „bărbat omorît din întîmplare de...“, „tînăr sfîrtecat incidental de trăsura lui...“ etc. etc. Un întreg univers uman, zdrobit de „întîmplare“, de o forţă cosmică irepresibilă, răsărită din genuni incomensurabile, faţă de care viaţa şi destinul unui individ şi chiar ale unei comunităţi întregi par doar nişte microbi.

Şi totuşi, aceste morţi absurde şi hilare nu sînt neapărat întîmplătoare. Pe insignifianţa lor individuală se întemeiază o nouă civilizaţie. Prin ei, prin sacrificiul grotesc al acelor inşi, Vestul american s-a civilizat, şi-a consumat haosul şi nebunia, evoluînd către normalitate. Mi-am reamintit astfel, destul de bizar, Orbitorul lui Cărtărescu. În ultimul volum al trilogiei, scriitorul reconstruieşte, tulburător, atmosfera Revoluţiei din 1989. Vedem, într-un crîmpei de imagini rapide şi tulburătoare, mulţimile de bucureşteni scandînd la unison, cu un ecou maiestuos care pare să oprească istoria în loc: „Olé, olé, Ceauşescu nu mai e!“. Tînărul personaj Mircea participă la entuziasmul măreţ al forţei populare. Apoi, se opreşte brusc. Îi vine în minte un gînd cumplit, imposibil de alungat.

Peste maximum optzeci de ani, toţi aceşti oameni ce umplu acum pieţele cu sutele de mii, ţinînd istoria pe umerii lor, vor fi morţi fără excepţie, şi o altă multitudine, complet diferită de ei şi, mai ales, străină de bucuria acelor clipe, va popula spaţiul respectiv. O mare de oase susţine efortul individului în timp. Oasele milioanelor de necunoscuţi care au participat, inconştient şi totuşi plenar, la un „maraton“ istoric planetar, a cărui destinaţie finală, în fond, le rămîne tuturor necunoscută.

Nu altul mi s-a părut „sensul“ morţilor din Tombstone – consubstanţialitatea cu un proces colectiv al devenirii, al transformării prezentului în viitor. Pierdut în reverii metafizice printre morminte, am fost readus la realitate, destul de abrupt, de către prietenii americani, întorşi din „misiunea“ lor secretă. Aduceau, cu multă pompă, un ziar de epocă, Tombstone Post (tipărit pe loc, în Tombstone, ca atracţie turistică!) în care mă introduseseră şi pe mine, într-un mod ceţos, specific locului: „Codrin Liviu Cuţitaru, pistolar de peste mări şi ţări, şi-a găsit sfîrşitul aseară pe strada principală, într-un schimb de focuri cu şeriful McGill. Va fi înmormîntat la Boothill. Fie-i ţărîna uşoară!“.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Credit foto Rentcafe

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.