Perlele de la Bac

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Fac parte din programul nostru anual. La fel ca sărbătorile și concediile. Un an fără ele e un an incomplet, trist, nereușit, pierdut. La fel cum se umple de urări în perioada sărbătorilor – și de poze în cea a concediilor –, rețeaua socială duduie de „perle“ în zilele în care tinerimea noastră dă Bac-ul. Și unde nu mai începem să ne tăvălim de rîs, să ne facem la cruci cu nemiluita, să crăpăm de entuziasmul jocului cu această supremă șfară cu motocei.

Ziarele și emisiunile de știri se întrec în a face rost cît mai rapid de tîmpeniile pe care le scrie elevimea românească prin lucrări. La fel cum, de Paști și de 1 Mai, aflăm mereu despre „petrecăreții care au luat cu asalt Litoralul, prețul cărnii de miel la vînzătorii particulari, românii au ieșit la iarbă verde, hotelierii spun că reușesc cu greu să răspundă cererii, mercurul din termometre va urca pînă la valori neobișnuite pentru această perioadă“, deci, așa cum nu se poate trece în nici un an peste formulele astea, nici peste deliciul prezentării unor enormități din lucrările de Bac ale elevilor noștri nu se poate trece. N-am mai fi oameni. Cum adică?! Să renunțăm la momentul de glorie absolută în care demonstrăm negru pe alb că „ăștia de acum“ sînt fundamental mai proști decît putea fi cel mai prost de la noi din clasă? Să lăsăm la o parte extazul de a răcni din fundul bojocilor, să ne audă toată terasa, niște elucubrații scrise de „handicapații ăștia din ziua de azi“? Asta nu se poate! Și-așa sîntem necăjiți. Și-așa ducem o viață în care ni s-a acrit de tot, sîntem furați și umiliți crunt, avem senzația că, aici, „se va alege praful“ și n-are rost să speri nimic, după cum n-are absolut nici un sens să faci ceva. Ca să ce?! N-am zis că, oricum, se-alege praful? Păi, atunci, cum să pierdem ocazia de a constata că lumea s-a terminat la noi, iar de-aici încolo începe neantul proștilor de azi?!

E trist și deprimant să vezi voioșia, entuziasmul și pasiunea cu care unii își umflă piepturile și crapă de dorința de a capta cît mai multă atenție, pentru a cita jucînd „cu talent“ din lucrările „analfabeților și terminaților ăstora de azi“. E profund deconcertant să auzi a miliarda oară cum era „pe vremea noastră, cînd aveai o frică de prof și, dacă făceai pe nebunu’, ți-o luai imediat în freză, nu stăteai să te tocmești și cutare, da’ bine ne făcea că ne pocnea, că uite ce-a ieșit din noi acuma, nu ca retardații ăștia de azi…“. Și, dintr-odată, ne urcăm pe un piedestal de pe care începem să delirăm, zugrăvind trecutul ca pe o catedrală a luminii, care s-a dărîmat lent sub bocancii „cretinilor“ de azi. Adică, de fapt, copiii noștri. Singurii vinovați pentru profunda noastră nefericire.

Nu mai contează că orice copil primește o lume pe care unii au făcut-o pînă la el. Nu mai contează că sadismul cu care rîdem de ei e pe măsura îndărătniciei de a nu ne vedea pe noi, cu nici un chip. După cum nu contează nici măcar afecțiunea pentru propriul tău copil. Cînd e vorba să te salvezi, fie și pentru o secundă, de  valul de culpabilitate care simți că ți se va prăbuși în cap, ești în stare să muți totul, cum-necum, chiar și pe propriul copil. Ca să nu-ți treacă prin cap nici o secundă că ai eșuat. Că lașitatea și precaritatea glorioasei sintagme „pe vremea noastră“ au lăsat ca moștenire, unor copii, două lucruri mari și late: un deșert de lucruri concrete și un ocean de închipuiri. O moștenire care constă într-o așteptare colosală, ca din nimic, printr-o minune, să vină unii să ne salveze. Oricine. Copiii ăștia, că sînt cel mai pe-aproape.

Sadismul și prostia cu care hăhăim pe seama perlelor de la Bac sînt măsura în care ne răzbunăm pe unii complet nevinovați de lumea pe care au primi­t-o moștenire. Sînt măsura în care aplicăm, cu mîndrie patriotică, o etichetă unică, peste toate generațiile și peste tot ce ține de lumea „lor“. Iar cînd vorbim, prăbușiți de entuziasm, despre olimpicii internaționali de la concursurile școlare, o facem ca să ascundem nemulțumirea față de copiii noștri normali. Copiii noștri normali, care nu pot deveni toți excepționali, și nu pot veni, ca niște divizii de îngeri eliberatori, să ne salveze din delirul, din obida și din resentimentul care ne-ar îneca dacă n-am face glume proaste și n-am proiecta toată vina exact pe ei și pe „generația“ lor.

Da, trăim într-o lume liberă, avem dreptul să rîdem de orice. Da, unora dintre noi ni se pare că aveam o responsabilitate mai mare cînd eram de vîrsta „lor“. Da, unii dintre noi pot spune liniștiți că au făcut cariere senzaționale cu educația de aici, atît pe‑a­casă, cît și în lumi competitive, civilizate. Dar nu, nu se poate contrazice faptul că un copil e o ființă care primește o lume ca moștenire. Cu cît mai precisă și mai limpede ar fi moștenirea asta, cu atît mai limitate ar fi posibilitățile de a o risipi. Uneori, lucrurile arată ca și cum am avea în mînă o bombă cu fitil aprins. Ne uităm rapid în jur și, ca să nu ne vadă lumea că aruncăm ceva pe fereastră, o aruncăm în propria casă și fugim, trîntind ușa și acoperindu-ne urechile. Kaboom!

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

parlamentul european foto adevarul
Intrarea României în Schengen, în atenția Parlamentului European
Liderul delegației române a PSD din Parlamentul European a anunțat introducerea pe agenda plenului PE a unei dezbateri cu rezoluție privind aderarea României la Spațiul Schengen.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Stoichita
Stoichiță, interzis să mai intre în vestiarul naționalelor. I-au pus stop „Sfătuitorului“
Omul care îi şoptește la ureche lui Răzvan Burleanu și-a pierdut din influența pe care o avea asupra președintelui FRF.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.