Peripeţii pe fond de hair-styling

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Alte confuzii jpeg

Îl recitesc, cu voluptate, pe Bill Bryson şi nu pot abţine să nu împărtăşesc cu dumneavoastră, în continuare, o parte dintre deliciile lecturii. Dacă săptămîna trecută ne-am amuzat cu întîmplările publicistului american, la plajă, haideţi astăzi să-l urmărim pe acelaşi simpatic Bill, la tuns, pentru o nouă porţie de agorafobie... veselă. Textul la care mă refer acum este cuprins în acelaşi volum de tablete scriitoriceşti – publicate în anii ‘90 (Notes from a Big Country/Însemnări dintr-o ţară mare) şi se intitulează A Visit to the Barbershop/La frizerie. Bryson crede (şi încearcă să ne convingă şi pe noi de acest lucru) că are „un păr fericit“. Cum se tălmăceşte metafora? În felul următor: oricît de liniştit, de serios, de formal ar fi lingvistul, într-o situaţie dată, părul lui pare întotdeauna să benchetuiască. În orice fotografie de grup, îl poţi imediat localiza pe Bill după păr – păr care ascultă, aparent, într-o manieră unică şi stranie, totodată, un album disco numit Dance Craze ’97 (în paranteză fie spus, ca unul care l-am văzut pe Bryson, confirm, pînă la un punct, validitatea observaţiei de mai sus). Un motiv posibil al dezmăţului capilar ar putea deriva din faptul că scriitorul nu agreează vizita la frizerie, permiţînd destul de rar cîte unui maestru al pieptenelui şi foarfecelui să se amuze puţin cu părul său. Aceasta, din cel puţin două cauze. Mai întîi, simte un fel de neputinţă combinată cu insecuritate, în momentul în care e învăluit într-un cearceaf alb, aidoma unei mumii, în timp ce în jurul lui se mînuiesc obiecte ascuţite, iar, apoi, pe parcursul celor cam 250 de experienţe „frizereşti“, acumulate într-o viaţă de om, a învăţat că – orice ai face şi ai spune – un frizer îţi va oferi, ultimativ, tot tunsoarea pe care doreşte să ţi-o ofere, şi nu cea pe care, eventual, ţi-o imaginezi tu. Prin urmare, episodul din frizerie rămîne mereu pentru Bryson unul traumatizant, derulîndu-se, fatidic, cu mici variaţiuni, cam după acelaşi tipar. „Cum aţi dori să vă tund?“, întreabă (inutil) frizerul. „Doar o îndreptare simplă“, răspunde autorul îngrijorat. Mai tîrziu adaugă, cu jumătate de glas: „Ceva standard, dar respectabil, gen funcţionar de bancă sau contabil.“

„Aveţi aici cîteva modele“, spune băiatul plictisit, întinzîndu-i nişte fotografii şi agitînd deja foarfecele în mînă. „Parcă aş vrea ceva mai puţin bătător la ochi“, precizează Bill cu inima strînsă. „Ceva mai natural, adică?“ „Exact.“ „Ca tunsoarea mea, de exemplu?“ Autorul priveşte speriat părul frizerului, păr ce-i sugerează un hidroavion înaintînd prin valurile mării cuprinse de furtună. „Chiar mai şters decît atît!“, adaugă Bill speriat. Tînărul hairstylist dă din cap cu înţelepciune şi conchide irevocabil: „Ştiu exact ce vă trebuie. O numim Wayne Newton. E o tunsoare foarte populară, toată lumea din echipa de popice o are.“ „Nu cred că vreau tunsoarea Wayne Newton“, strigă Bill disperat, dar vocea îi este deja acoperită de zgomotul maşinii electrice, iar bărbia i-a fost împinsă, pe nesimţite, în piept. Din această poziţie – a cărei durată depăşeşte orice previziuni –, Bryson murmură, în răstimpuri – „Nu prea mult, nu prea mult!“ –, însă lamele foarfecelor clămpăne necruţător. În sfîrşit, după o tortură de multe minute, frizerul îi ridică autorului capul, cu un gest ferm, imposibil de contracarat. „E bine aşa, ca lungime?“ întreabă el grăbit. Bryson priveşte în oglindă, cu multă bunăvoinţă, dar, fără ochelari, tot ceea ce vede e un balon roz, pierdut în depărtări. „Nu ştiu, pare cumplit de scurt.“ Observă totuşi că frizerul are o mică nemulţumire în priviri. „La ce ne-am hotărît, pînă la urmă – Paul Anka ori Wayne Newton?“, întreabă el netulburat, în timp ce Bill simte că intră în colaps. Apoi, după o pauză considerabilă, adaugă: „Cît de repede vă creşte părul?“ „Nu foarte“, spune Bill tot mai agitat. „De ce, e vreo problemă?“ „Oh, nu!“, zice frizerul într-un mod care înseamnă – „Oh, da!“ „E în regulă! Doar că v-am făcut partea stîngă a capului în stilul Paul Anka, iar dreapta în Wayne Newton. Să vă întreb altceva: aveţi pe acasă o pălărie mare?“ Pe cînd scriitorul îşi caută buimac ochelarii, tînărul se duce să se consulte cu cîţiva colegi (Bill aude numai cum le spune celorlalţi: „Trebuie să fie vina antihistaminicelor pe care le iau!“) Toţi vorbesc, ulterior, în şoaptă, privindu-l pe Bryson aşa cum priveşti victima muribundă a unui accident de maşină. Un alt expert din echipă se apropie şi constată savant că totul se poate îndrepta printr-o modificare ad-hoc „Barney Rubble“. „Barney Rubble!“ ţipă scriitorul îngrozit. „Asta dacă nu doriţi un Hercule Poirot“, replică foarte calm tînărul artist. În fapt, nici nu mai contează extrem de mult. Bill acceptă „reparaţiile“ cu resemnare şi, la final, cînd se uită în oglindă, vede o plăcintă de lămîie prevăzută cu urechi. Lasă o sumă uriaşă de bani şi, revenind acasă, primeşte întrebarea soţiei ca pe un croşeu în bărbie: „Le-ai spus ceva urît frizerilor?“ „Nu, le-am spus numai că aş vrea să arăt ca un funcţionar de bancă.“ Spre consolare, doamna Bryson îi aduce din debara pălăria mare.

Ani la rîndul, în septembrie, experienţa lui Bill Bryson la frizerie ar fi putut funcţiona ca un text sacru pentru generaţia mea. Cei care mai spun că Revoluţia din 1989 nu a schimbat nimic să-i privească o clipă pe şcolarii de astăzi şi apoi să-i compare cu noi.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.