Pentru un Revelion uşor

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Aş spune că, înainte de 1989, Revelionul devenise în România cea mai populară sărbătoare. Ziua Naţională era prea oficială, Ziua Muncii fusese ideologizată complet, Ziua Republicii era legată direct de instalarea comunismului, cît despre Ziua Partidului şi alte asemenea cretinisme nici nu are rost să vorbim. Crăciunul şi Paştele se sărbătoreau în intimitatea familiei, fiind descurajate de regimul ce se declara ateu. Revelionul, în schimb (al cărui nume a început de la un moment dat să se pronunţe pe româneşte, cum se scrie, cu „l“), nu ridica probleme ideologice. Sigur, în mod oficial fusese cumva încurajat discret în defavoarea Crăciunului, dar era sărbătorit în lumea întreagă şi nu se putea susţine că ar fi avut vreo legătură cu regimurile comuniste. Şi de aici, debuşeul maxim. Comunişti sau necomunişti, toţi voiau să petreacă în noaptea dintre ani. Pregătirile erau importante şi constau în primul rînd în aprovizionare. Erau acele nesfîrşite cozi la pîine sau la sifoane. Uneori se puteau „prinde“ banane. Nu erau coapte şi trebuiau ţinute cîteva zile învelite în ziare într-un loc ceva mai cald. În orice caz, alergătura după diverse alimente era cruntă, aşa cum mulţi încă îşi amintesc. Dar toată lumea voia să aibă masa bogată, să uite de  lipsurile din restul anului. Pentru Revelion, oamenii adunau de toate, aşa cum adună cămila în cocoaşă. Fiecare voia să-şi epateze cu ceva eventualii invitaţi sau măcar să-i îmbuibe pur şi simplu, să le arate cît de bine se descurcă el cu aprovizionarea în ciuda vremurilor nefericite.

Cei care aveau de gînd să meargă la restaurant sau prin staţiuni trebuiau să-şi  rezerve mese şi camere din timp, şi asta era o întreagă nebunie. Cine putea, apela la diverse relaţii şi pile. În sfîrşit, după atîtea pregătiri, cheful era pe măsură. În noaptea aia şi în eventualele zile libere care urmau se mînca şi se bea pe rupte. Chiar şi televiziunea publică şi unică se străduia să compună un program mai acătării, care ţinea toată noaptea, după ce în tot restul anului (în anii ’80), programul era de doar două ore pe zi şi dedicat aproape exclusiv lui Ceauşescu. Individul apărea şi de Revelion, pe la miezul nopţii, cînd  vorbea despre „realizărili“ socialismului, dar nu-l băga nimeni în seamă. La ora aia, lumea era ocupată cu şampania (de fapt, vinul spumos) şi cu artificiile, evident, mult mai sărace decît în anii de după 1989. La televizor, oamenii aşteptau scenetele cu Toma Caragiu, poveştile lui Nea Mărin şi programele muzicale şi de divertisment pregătite special. Pe atunci nu prea era de conceput Revelionul fără televizor. Era noaptea în care ecranul se umplea de emisiuni şi frigiderul de mîncare.

După 1989, Revelionul a continuat să fie o sărbătoare a meselor extra-îmbelşugate, dar parcă, odată cu sporirea bunăstării generale, importanţa a început să-i scadă. Cel puţin, partea cu mîncarea. Ideea marcării simbolice a trecerii într-un nou an va rămîne cu siguranţă, dar probabil că vor scădea disperarea aprovizionării şi apetitul nocturn. De remarcat totuşi că traumatismul lipsurilor din comunism încă se simte la nivel social după mai bine de un sfert de secol. Cum petrec occidentalii?

Unul din Revelioanele pe care le‑am prins în străinătate, într-o vacanţă de schi, a fost o adevărată lecţie. Gazda pensiunii austriece unde eram cazaţi mai mulţi români ne-a explicat, pe 31 decembrie după-amiază, că în acea zi cina festivă, care era trecută şi în factură, urma a se prelungi cu o jumătate de oră faţă de programul obişnuit. În loc de ora opt, sala de mese se închidea la opt şi jumătate. Întîi am crezut că nu înţelegem bine. Apoi am întrebat dacă putem să ne aducem mîncarea noastră, să cumpărăm de la magazin, adică, şi să petrecem totuşi Revelionul în sala de mese. Nici vorbă, ne-a spus gazda, pe un ton german irefutabil. Mesajul era că, dacă vrem să petrecem, n-avem decît să ne ducem undeva prin staţiune. Am intrat în panică, fiindcă nu aveam nimic aranjat. Ne-am dus la o căbănuţă unde mai mîncaserăm uneori şi l-am întrebat pe proprietar dacă mai are vreo masă liberă pentru Revelion. S-a uitat la noi nedumerit. Ne-a spus că fără probleme vom găsi o masă liberă pe la 9 sau 10 seara. „Dar vreţi să staţi numai aici pînă după 12?“, a întrebat el. A fost rîndul nostru să fim uimiţi. Aveam să pricepem abia după ce am văzut cum decurgeau lucrurile acolo. În noaptea aceea, lumea, poate ceva mai multă decît de obicei, dar nu excesiv de multă, intra şi ieşea din local venind din alte baruri şi restaurante şi plecînd apoi spre altele. Era un general du-te-vino vesel, pe care noi îl urmăream cramponaţi pe loc de teamă să nu-l pierdem. Mulţi clienţi  jucau cărţi. Unii dansau pe un ring improvizat, chiar şi în clăpari, aşa cum veniseră de la schi. Se bea cafea, ceai, vin, schnapps, dar aproape nimeni nu mînca. La miezul nopţii s-au tras artificii. Pe la ora unu lumea s-a rărit considerabil şi ne-am întors şi noi la pensiune. Muntele era brăzdat de farurile utilajelor care pregăteau pîrtiile de schi pentru a doua zi. Oamenii lucrau chiar şi în noaptea aceea. Turiştii trebuiau să găsească totul perfect în dimineaţa de 1 ianuarie. Nu se miza pe scăderea numărului de schiori pe motiv de mahmureală, crize de bilă sau somn mai lung. Pot spune că, pe cît de uşor şi de relaxat, pe atît de plăcut a fost acel Revelion. Descărcat de împovărătoarele „obligaţii“ de a mînca şi a bea din greu pînă dimineaţa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce Rusiei îi priește războiul din Ucraina
Pe 12 iunie, Rusia sărbătorește Ziua Independenței. Comemorarea a fost introdusă de președintele Boris Elțîn în 1992, prilejuind o ridicare colectivă din umeri: Față de cine și-a declarat Rusia independența?”, se întrebau oamenii, scrie pentru „The Atlantic” istoricul și scriitoarea Anastasia Edel.
image
Super-alimente antiinflamatorii și sănătoase pentru creier. Pot preveni riscul de boli neurodegenerative, precum Alzheimer
Creierul este centrul de comandă al organismului nostru și are nevoie de o „aprovizionare constantă cu nutrienți pentru a funcționa în mod optim”. Alimentele pe care le consumăm joacă un rol crucial în îmbunătățirea funcției cognitive și în reducerea riscului de boli neurodegenerative, spun medicii.
image
„Secretul” transmis de actorul Bob Rădulescu elevilor clujeni. Discursul pe care orice tânăr trebuie să-l asculte
Discursul emoționant al actorului Bob Rădulescu ținut în fața elevilor unui liceu unitarian din Cluj-Napoca a ajuns viral pe rețelele sociale. El le-a vorbit despre lucrurile de care va depinde viața lor peste 20 de ani

HIstoria.ro

image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.
image
D-Day, cum arată Europa după 80 de ani
Cine merge pe drumurile din Normandia în aceste zile, cu mașina, pe biciclete sau pe jos, are parte de o călătorie în timp. Peste tot întâlnești soldați americani, jeepurile umplu toate șoselele, dar și alte autovehicule ale armatei americane.