Pentru că nu știm ce e jocul politic

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În 1989 am pornit de la o realitate istorică la fel de concretă ca o lovitură în plină figură. Unii, mai robuști, au absorbit-o binișor. Și au mers mai departe, chiar clătinîndu-se. Alții, mai firavi, nu s-au ținut pe picioare. De atunci, cu anumite variații în funcție de perioadă, românii pleacă liber din România. Iar în ultimii ani o fac într-un ritm amețitor. Partidul Comunist Român – noțiune care îi isterizează pe unii și îi sictirește pe alții – a fost o instituție extrem de puternică. Nu doar prin faptul că era singurul partid din țara asta, nu doar pentru că se baza pe niște organe represive foarte eficiente, ci și pentru că era, pur și simplu, foarte mare.

Adică avea niște milioane de membri. Vreo patru. Ăsta nu mai e partid. Ci un mod de viață. Pentru că asta se urmărea. Școala cominternistă sovietică, cea care ne-a formatat programul de existență – uneori și cu larga noastră participare – asta avea de îndeplinit. Construirea unei lumi noi. Mulți rîdeam de noțiunile vehiculate în cadrul exercițiilor neobosite de îndoctrinare. Dar habar n-aveam că deja făceam parte din lumea nouă. Fără să știm, eram elemente ale „societății socialiste multilateral dezvoltate“. Sistemul era construit pe un mecanism aparent simplu, dar care funcționa aidoma capcanelor de vînătoare. Pe măsură ce faci mișcări bruște, te strîng și mai tare. Pînă la sînge, prin carne, spre os. Partidul Comunist a devenit societatea românească în ansamblul ei. Nu în ideologie, nu în convingerea de a face parte din „puterea celor ce muncesc“, ci în mecanismele de lățire, de cointeresare, de complicitate și de supraviețuire.

Așa cum specia umană de la ora asta se obișnuiește cu ideea că, din cauza poluării colosale a solului și a oceanelor, oamenii conțin în construcția lor microparticule de plastic, exact așa păstrăm și noi, în substanța ființei noastre, urme de comunism. Se găsesc suficienți compatrioți care să acuze opinia asta de „fundamentalism ecologist“ sau de „tristă rămînere în urmă“. Cine știe? Așa o fi. Însă e cert ca lumina zilei că sîntem aproape complet lipsiți de experiența jocului politic din democrație. Am avut alegeri libere în cîteva rînduri, pe parcursul celor treizeci de ani scurși de la căderea oficială a comunismului. Dar numai mecanica alegerilor libere nu e suficientă pentru a învăța să trăiești în democrație. Mecanismele de control ale societății noastre asupra puterii politice încă sînt foarte slabe. Peste tot, pe lumea asta, se constată o scădere a încrederii publice în clasa politică. Însă mecanismele altor societăți sînt mai evoluate și mai antrenate în exercițiul democratic. O dezvrăjire față de politicieni nu înseamnă un abandon al ideii de democrație și o părăsire a spațiului public.

La noi, în disperare de cauză, mulți pleacă din țară, Și nu poți să-i acuzi de vreo vinovăție în luarea acestei hotărîri. Plus că nu e deloc o decizie ușor de luat. Nu trebuie să fii absolvent de facultate ca să înțelegi ce înseamnă să fii umilit și tratat ca o masă de manevră. Mulți compatrioți pleacă nu doar din cauza condițiilor de trai, ci și pentru că refuză să mai trăiască într-o lume rudimentară. Iar de plecat, se pleacă într-un fel profund tulburător, care destructurează pînă și cele mai robuste suflete. Se pleacă obsesiv, vindicativ și cu credința salvării. Ceea ce face ca fenomenul să devină unul profund cultural. Adică ceva ce e parte din modul de viață al unei comunități. O lume care își crește copiii cu obsesia de a i salva, trimițîndu-i, prin toate mijloacele, într-o lume mai bună.

Comunismul a supraviețuit subtil, descurajînd de la bun început orice restituire reală a spațiului public către cetățeni. A încurajat, în schimb, scîrba față de această noțiune. În democrația proaspătă, puterea de a manipula e foarte mare, pentru că oamenii se tem de necunoscut. În continuare, intri în politică pentru a parveni, pentru a-ți fi bine ție și alor tăi. Pentru a pătrunde în rețelele de putere, alcătuite din clanuri și familii. Lumea asta de omizi a învățat să-și facă și un anumit fel de marketing, inspirat din vechea învățătură. Una care-ți transmite să nu încerci vreo deviere a cursului lucrurilor, pentru că vei fi strivit. Ai voie să vrei să parvii, dacă respecți regulile de parvenire. Nu ești dispus să faci așa ceva? „Pleacă, nene! Lumea e mare! Acum e democrație, bucură-te, poți să pleci unde vrei. Ăsta, aici, e locul nostru!“

Prin urmare, ori de cîte ori e viermuială mare pe scena politică, mulți dintre noi ne umplem de lehamite. Dar nu e normal să înjurăm politica însăși. Ea e vitală pentru democrație. În politică încap și multe mizerii. Ele fac parte din joc. Așa e în toată lumea, nu numai la noi. Oamenii politici dezamăgesc peste tot, nu doar în România. Important e să fim atenți la ceea ce se întîmplă. Să ne informăm, să nu ținem cu „ei“ ca la fotbal. Nu sîntem suporteri, ci alegători. Cetățeni. Oameni dotați cu spirit critic. Spiritul critic e ceva bun. Dar nu trebuie să se confunde cu înjurătura beată și delirantă. Jocul politic poate maturiza o societate, dacă știm să participăm la așa ceva. Dacă partidele nu se înțeleg, nu trebuie să te apuce greața imediat și să spui că aici nu mai e nimic de făcut, trebuie să ne facem toți bagajele. Pentru că unii dintre parveniții profesioniști, indiferent de partid, chiar asta urmăresc. Iar după scandal, după porcăială și totală dezvrăjire, după căderea noastră în apatie și depresie, meseriașii se reinstalează la putere. Democrația nu înseamnă „să iasă cum vor ai noștri“. Ci un continuu exercițiu în care înveți să vezi și cine minte mai puțin, dar și cine e capabil să facă ceva pentru comunitate. Și pe mîinile cui îți dai încrederea, pentru un timp. Vreme în care nu stai. Încerci să participi, cumva, la viața spațiului public. Pentru că e și al tău. Nu doar al lor. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.