Penitenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Am vrut să ţin rubrica învăţăturii de minte departe de hărmălaia cotidiană. N-am reuşit. Nu doar pentru că jurnalismul te trage, vrei-nu vrei, în vîrtejul timpului imediat.

Am scris, în ultima vreme, despre pseudostudenţi care organizează pseudoproteste studenţeşti; despre ordonanţe de urgenţă vîrîte pe sub preş, în bătaie de joc faţă de învăţămîntul românesc, ca să-i iasă pasienţa lui Cutărică. Îmi dau seama că am început să scriu tot mai scrîşnit, cu furie, cu obidă. Şi asta nu-mi place deloc, pentru că n-aş vrea să intru în corul de vociferări jurnaliere la adresa educaţiei pe meleagurile noastre. Prietenii îmi zic că prea o iau personal. Îi ascult şi le dau dreptate. Dar mi-e greu să fac altminteri.

Acum mai mulţi ani m-am nimerit, în holul Facultăţii de Istorie, la o lansare de carte. Un volum colectiv de poezie, al unor tineri. Am rămas să ascult. După încheiere, unul dintre autori a venit spre mine şi mi-a spus: „Nu cred că mă mai ţineţi minte. V-am fost student în anul I, la seminar. Mi-aţi dat un 10 la un referat, şi nu dădeaţi zecele cu una, cu două. Iar atunci pe mine nu mă băga mai nimeni în seamă.“

Mă consider un om norocos, pentru că am ajuns să fac în viaţă ce mi-am dorit. Iar acum constat tot mai des că o astfel de bucurie mărturisită trece drept ceva între neghiobie şi parşivenie. Cum adică îţi place meseria pe care ţi-ai ales-o? Vrei să ne abureşti, sau ai o problemă?

Da, am ales să fiu profesor în deplină cunoştinţă de cauză. Pentru că nu-s prea grozav la muncitul cu mîinile, pentru că îmi place să îmi pun mintea la treabă şi, mai ales, pentru că prefer să lucrez cu oameni, decît cu hîrtii.

Cine se decide pentru o carieră academică ştie din capul locului că nu o să se umple de bani. Nici de glorie. Sau de privilegii de un fel sau altul. Are parte, în schimb, de ceva ce pentru mine a stat, încă de la început, la mare preţ. Este, probabil, una dintre cele mai libere meserii din cîte există. Simţi lucrul ăsta de fiecare dată cînd apuci clanţa ca să intri în amfiteatru. Eşti doar tu cu tine, şi cei care te aşteaptă de partea cealaltă a uşii.

Unii ne privesc ca pe nişte belferi care s-au aranjat de nişte sinecure comode. Cum, predai numai şase ore pe săptămînă? Şi ce faci în restul timpului? Citeşti? Şi te plăteşte statul ca să citeşti? Alţii zic că s-au săturat de aroganţa universitarilor, care-ţi trîntesc de fiecare dată nişte cuvinte savante, să arate cît sînt de docţi. Iar dacă-i pui să facă ceva cît de cît, îşi dau cu stîngu-n dreptul. Vorba lui Murphy: „Cine nu ştie îi învaţă pe ceilalţi.“ Unii, mai clemenţi, sînt doar de părere că universitatea a adunat o puzderie de aiuriţi, înduioşători în felul lor.

Pînă la un punct, au cu toţii dreptate. Pînă la punctul în care îmi vine şi mie să spun că îmi pare rău, dar eu îmi iubesc meseria şi poate n-ar trebui să fiu în culpă pentru asta.

Pînă în 1990, am fost ferm convins că nu poate fi nimic mai de preţ decît libertatea. Să poţi să spui ce gîndeşti şi să poţi să gîndeşti ce crezi. A durat destul de puţin ca să realizez că nu toţi simţeau la fel ca mine. Mai erau şi prosperitatea, şi siguranţa... Dup-aia am început să văd tot mai mulţi oameni – atîţia tineri printre ei! – cocîrjaţi de libertatea pe care şi-o tîrau silnic în spinare.

După 25 de ani, mai ceva ca-n Alexandre Dumas, văd şi aud jurnalişti români comentînd nonşalant atentatul de la Charlie Hebdo, cum că hăbăucii ăia şi-au făcut-o cu mîna lor, de ce s-au legat de islam? Nu ştiau că pe alţii asta îi supără? Sîntem – nu-i aşa? – în război, trebuie să înţelegem logica inamicului, căci altminteri va fi vai de noi.

Pe CNN, pe BBC, pe Euronews, pe posturile franceze, altfel curg vorbele. De la rudele victimelor pînă la liderii politici sau religioşi, mai toţi par să fi înţeles că monstruozitatea evenimentului stă mai puţin în proporţiile carnagiului, cît în direcţionarea lui simbolică. Că oamenii au fost omorîţi pentru a ucide valori. Şi, cu telecomanda în mînă, zappînd de la un post la altul, am sentimentul că, pentru societatea românească, a vorbi despre „valori“ e un soi de bălmăjeală ipocrită a political corectness-ului occidental.

Cu scuzele de rigoare, mă declar de altă părere. Pentru mine, „valorile“ sînt acele lucruri din capul nostru care fac să merite să te scoli din pat dimineaţa. Care fac să te duci la slujbă cu un pic mai mult în gînd decît aşteptarea zilei de salariu. Şi care, atît în viaţa noastră profesională cît şi în cea privată, fac să merite să trăim.

Acum mai bine de şapte secole, cînd au luat fiinţă în Europa primele universităţi, ceea ce a făcut posibilă această invenţie era tot de acelaşi ordin imaterial: nevoia de libertate, în gîndire, în expresie, şi pasiunea pentru adevăr. Îngăduiţi-mi să mă simt, între atîţia alţii, legatar al acestei moşteniri. Şi să revin, în numărul viitor, la o temă deja planificată, dincolo de larma cotidianului: educaţie şi valori.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Pasarela maritimă 2 FOTO mariana iancu JPG
Pasarela din Mamaia, construită acum zece ani, a devenit un pericol pentru turiști și constănțeni
Pasarela regală din Mamaia, inaugurată în 1935, a ajuns ruină. Aceeași soartă o are și pasarela maritimă din centrul stațiunii, construită cu zece ani în urmă, în vremea mandatului lui Radu Mazăre.
aurel balasoiu facebook jpg
Dosare penale în cazul deputatului exclus din PSD. Anchete in rem pentru act sexual cu un minor și viol
Procurorii de la Parchetul General au deschis două dosare penale in rem, pentru viol și act sexual cu un minor, în cazul înregistrărilor cu deputatul Aurel Bălășoiu. Anchetatorii ar fi audiat, luni, un personaj cheie în în acest caz.
transalpina viscol1 jpg
Circulația pe Transalpina, închisă. Zăpada a acoperit cel mai înalt drum din țară
Circulația pe Transalpina, cel mai înalt drum din țară, a fost închisă din cauza zăpezii de către reprezentanții Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.