Pe vremea mea...
Probabil că nu există expresie care să mă scoată din sărite mai tare. Cînd o aud, de fiecare dată și fără să mai aștept nici o urmare, îmi vine să răspund cu mega-țîfna care a ajuns să despartă diverse generații: Pe vremea ta ce? Chiar ce? Iar răspunsurile sînt dintre cele mai diverse.
Pe vremea mea nu ne mai plîngeam atîta. Pe vremea mea am făcut războiul într-o singură pereche de pantofi. Minunat. Asta se gîndește cineva să i-o spună, de pildă, unuia cu gura plină de McNuggets pentru care Revoluția de acum 30 de ani, din ’89, e deja istorie veche, încapsulată, una dintre lecțiile din manual nici mai departe, nici mai aproape de al Doilea Război Mondial, să zicem. I-o spune cuiva care are de ales între zeci de adidași, al cărui frate de 5 ani aleargă bezmetic și bucuros prin viața lui nou-nouță încălțat în pantofi cu beculețe multicolore în talpă.
Pe vremea mea ne creșteam altfel copiii. Nu făceam atîtea mofturi la mîncare. Păi, cînd aveai de ales între nimic și nimic, cam asta se întîmpla. Și exact ca pe vremea ta sînt și acum destui copii care n-au cum să facă mofturi la mîncare pentru că n-au de unde. Ideea generală ar fi ca toți copiii să fie îndreptățiți să facă mofturi la mîncare, cam așa stă treaba. Pe vremea mea bătaia era ruptă din rai. Nu știu cum o fi arătat raiul ăsta al vostru, dar știu sigur că n-aș vrea să ajung în el. Nici n-o să intru în subiectul sensibil al diverselor metode de parenting pentru că nu mă pricep, dar cred că ne putem relaxa puțin. Știu doar că, uitîndu-mă puțin în urmă, mi-aș fi dorit teribil să fac și eu o altfel de școală, să mă evalueze individual cineva, să mă treacă în grupa de visători, de cititori, de pictori de case maro cu pomi verzi pe lîngă ele și să nu mă chinuie cu algebra și analiza matematică din care nu am rămas cu nimic. Nu, nici măcar cu o anume disciplină mentală.
Pe vremea mea nu mai eram atît de sensibili. Ei, și de aici ne ducem în războiul împotriva așa-numiților fulgi de zăpadă. Snowflakes. Pe scurt, pentru cei cărora termenul le-a rămas străin, un snowflake e în general cineva din generația nouă care se ofensează ușor din orice, care nu prea face față bine greutăților vieții, o mimoză, cum ar veni. Cine le zice așa? Păi, cei care se gîndesc cu bărbăție că sensibilitatea e o tară de caracter, nicidecum un firișor de empatie în plus. Fulgii de zăpadă au ajuns, mai departe, să fie categorisiți politic așa de către cei care nu mai pot trăi cu atîta corectitudine, activism de mediu sau veganism. Ca să nu fii un fulg ar trebui să te plictisească și să te enerveze toate pretențiile astea de corectitudine, de căutare activă a unor termeni neofensatori, noul val de feminism și Greta Thunberg.
O să povestesc aici foarte scurt cît de înșelătoate și infinit de complicată e chestia asta cu ofensa. În 2005, cînd a izbucnit toată nebunia pro și contra, toate violențele și ura, după ce un ziar danez a publicat o serie de caricaturi cu profetul Mahomed, mă aflam într-o comunitate oarecare, într-un birou de jurnaliști. Cum religia mi-e la fel de aproape ca o pereche de pantofi cu două numere mai mici, mă aflam și eu în treabă exact ca toată lumea, nici mai musulmană, nici mai creștină, nici mai hindusă, nici mai nimic. Din momentul în care doi tipi, neieșiți la vremea aia din logica glumelor de liceu, au început să-mi tot pună pe birou caricaturile alea, recunosc că m-am enervat. Nu desenele în sine, discutabile sau nu, ci gestul cuiva de a băga cu forța libertatea de exprimare sub nasul cuiva presupus musulman m-a mîngîiat cumva în răspăr.
Sînt un fulg. Aici voiam să ajung. Pentru cei care încă nu înțeleg de ce nu e OK să folosești termenul „țigan“ (da, chiar și în cazul în care unii din comunitate pretind că nu-i deranjează), pentru cei care se miră de infinitele variațiuni de gen și sex ale unei ființe umane – prin definiție și evoluție – extrem de complicată și aplecată spre autoanaliză, pentru cei pentru care alergia la alune e un semn de slăbiciune generațională, pentru cei care nu și-au rezolvat în țara lor rănile dureroase ale istoriei recente și mai vechi, dar le pute corectitudinea politică, pentru toți aceștia sînt un snowflake.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
