Pe regîndite

Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Se zice despre copii că au darul de a întoarce dintr-odată, cu două trei cuvinte, sensul unor lucruri pe care le credeam binecunoscute. Uneori chiar și simpla răsucire a unei forme verbale face să iasă la iveală o lume cu totul imprevizibilă. „Hai să ne jucăm de-a zîna și vrăjitoarea. Eu eram zîna.“ Cum adică „eram“? Așa bine: adică și „sînt“ și „nu sînt“. Hai să ne copilărim puțin. Așa, pe regîndite.

Dintre afirmațiile cărora le acordăm girul nostru de încredere, la loc de cinste se află cele care s-au fixat sub forma unui proverb. Degeaba se chinuie paremiologii să ne explice că proverbele nu sînt tocmai expresii condensate ale „înțelepciunii de viață milenare a popoarelor“; că, dacă te pui să cauți cu tot dinadinsul, cel mai adesea vei găsi, pentru fiecare proverb, un altul care afirmă contrariul. „Dumnezeu ajută pe cei îndrăzneți“ face pereche bună cu „Capul plecat sabia nu-l taie“ ș.a.m.d.

Cu toate astea, unele paremii îmbracă în timp haina unei autorități dincolo de orice dubiu. Cînd sînt rostite, vocea se coboară și privirea se înalță de parcă înțelepciunea și-ar căuta drumul spre înalt din adîncul ființei. Sînt ziceri care nu se mai rostesc: se oficiază, ca un ritual al împărtășirii.

Un proverb pare să placă în chip deosebit românilor. Dai peste el invocat la tot pasul, pronunțat cu gravă pioșenie: „Omul sfințește locul“. Îl auzi rostit în cele mai felurite împrejurări, iar moraliștii noștri n-au pregetat să îl dezvolte în tot soiul de povestioare, de la „Popa Tanda“ a lui Slavici la „Ciorba de bolovan“ de Vasile Voiculescu. Este însă asociat cu precădere unor domenii în care omul nu e doar subiect făptuitor, ci și țintă a acțiunii: religie, sănătate, învățămînt. De la Delavrancea și Goga încoace, emblema apostolică a „dascălului“ și a „dăscăliței“ a impregnat imaginarul românesc cu o viziune aparte a educatorului de meserie.

Ce-ar fi însă să răsucim un pic proverbul? De ce, la urma urmei, „Locul sfințește omul“ n-ar fi la fel de adevărat? De ce și-ar dori un tînăr să se înscrie la Harvard sau MIT în loc să sfințească cu prezența sa vreo universitate din orașul de baștină? De ce și-ar dori un sportiv să joace la vreunul din cluburile de top în loc să-și fructifice destoinicia într-o echipă locală?

În ultimii ani ai comunismului, „Omul sfințește locul“ devenise, în plan profesional, ideologie de partid și de stat. Se produceau, pe bandă rulantă, narațiuni, filme și, mai ales, piese de teatru cu același subiect: un tînăr absolvent șef de promoție este repartizat undeva în provincie – după caz: pe un șantier, la un dispensar comunal, la o școală sătească etc. La început e frustrat de poziția lui ingrată. În plus, colegii îl evită sau chiar îl disprețuiesc, considerîndu-l „omul de la centru“, trimis să tulbure armonia locală cu aroganța lui. Apoi, treptat, cu ajutorul secretarului local de partid, un om înțelept, trecut prin viață, tînărul începe să își ia misiunea în serios: salvează șantierul într-un moment critic, salvează vieți condamnate de boli aparent incurabile, salvează copii supradotați care, din motive familiale, ocolesc școala. Comunitatea îl îmbrățișează ca pe un nou lider, fata de care s-a îndrăgostit în taină – de regulă, fiica unui notar sau primar cu vederi înguste, reacționare – îi mărturisește iubirea.

Poate că nu-i corect să pui în seama unui proverb abuzurile propagandistice cu care a fost maltratat într-o anumită perioadă. Poate că, în recentul nostru capitalism de încropeală, „Omul sfințește locul“ înseamnă altceva decît în comunism. Totuși: ieri sau azi, proverbul exprimă, fără doar și poate, o funciară neîncredere autohtonă în instituții, compensată de speranța salvării printr-o inițiativă personală. Între altele, în politică „Omul sfințește locul“ a înlesnit cultul personalității – chiar atunci cînd e golit de credibilitate, ca în cazul lui Ceaușescu, pe care unii s-au încăpățînat să-l creadă, chiar și după dispariție, „un mare patriot“, sau cînd își anexează o legitimitate dubioasă, ca mareșalul Antonescu. În varianta negativă, proverbul consună cu celebra replică a dictatorului comunist: „Nu mă meritați!“ „Locul“ e impur și, nu o dată, ingrat.

Neîncrederea de care vorbeam se vede lesne în modul nostru de a performa ritualurile sociale. De pildă, acela potrivit căruia un om care a deținut o funcție importantă va fi apelat tot restul vieții cu titulatura respectivă. La noi, gratularea cu „domnule președinte“, „domnule ministru“ ș.a.m.d. a unor persoane care nu mai sînt nici președinți, nici miniștri are un comic irezistibil, de parcă persoana cu pricina și-ar fi cîștigat funcția prin cine știe ce accident biografic, eventual la Loteria Națională. La noi, locul nu sfințește omul, ba dimpotrivă. „Ai fost și ministru? Haida-de! Te credeam om serios!“

Eu, unul, aș prefera un loc – fie actuala UB, fie vreo viitoare insulă plutitoare – care să mă „sfințească“ el pe mine, decît viceversa: să-mi dea, adică, posibilitatea de a face ce pot face și libertatea de a gîndi ce pot gîndi. N-am stofă de misionar și, oricum, o nație de cetățeni mi se pare mai plauzibilă decît una de apostoli. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Experiența nefericită a unui român într-un paradis turistic din Caraibe. „S-a mai întâmplat să nu apară sub nicio formă ”
Un român a povestit experiența neplăcută prin care a trecut în Bahamas, unul dintre paradisurile turistice din Caraibe. Practic, aceasta i-a pus în pericol întreg sejurul.
image
Dilema masculină: cu sau fără maiou pe sub cămașă. Ce spune creatoarea de modă Adina Buzatu VIDEO
Aceasta este întrebarea care îi macină pe bărbați, mai ales în sezonul cald. Designerul Adina Buzatu spune că obiectul vestimentar este necesar mai ales atunci când bărbații transpiră excesiv, pentru că absoarbe umiditatea.
image
Ce împiedică România să devină o forță regională. Expert român din SUA: „Avem și o problemă de feudalism local”
Expertul în securitate Marius Ghincea, lector la Syracuse University (SUA), explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce-i lipsește României pentru a-și putea asigura securitatea și pentru a fi o forță de luat în calcul în regiune. El consideră că o piedică este „feudalismul local”.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.