Pe drum

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La radio zice ceva în germană de stau, la Kufstein. Ne aşteaptă adică o coadă, un ambuteiaj, pe autostradă. E sfîrşit de vacanţă şi toţi nemţii, polonezii, slovacii, cehii, ungurii, românii sau bulgarii care au fost la schi în Austria se întorc acasă pe acolo. Panourile electronice semnalizează viteza maximă de 60 km pe oră. La radio se vorbeşte de rute alternative. Apare un ausgang spre St. Johann. N-o să risc s-o iau pe acolo. Fiul meu mă întreabă de ce, dacă tot au aceeaşi limbă, austriecii scriu ausgang şi nemţii ausfahrt. Nu ştiu să-i răspund şi îi aduc aminte că italienii scriu uscita (adică, mai pe româneşte: uşchiala). Rîde.

Deja ne-am blocat. Cei doi şmecheraşi de Bucureşti cu X6 şi ML-ul, care ignorau restricţiile de viteză şi ne-au depăşit în trombă, sînt acum şi ei blocaţi la cîţiva metri mai în faţă. Trei rînduri de maşini. Ca la stop în Bucureşti. Noi ne plîngem de lipsa autostrăzilor, iar vesticii de ambuteiajele de pe cele care există.

Nemţoaica din Corolla Versus din stînga încearcă să-şi liniştească copilul mic din spate care plînge. Pare excedată, dar gesturile îi sînt calme. Scoate de undeva un biberon. Cei patru polonezi graşi din Kia Sorento din dreapta îşi ţin schiurile între ei, în maşină. Abia mai au loc de atîtea bagaje. Înaintăm un pic, cît să-l privesc şi pe individul cu Porsche. Poartă ochelari de soare, deşi ziua e de-un cenuşiu crunt. Nu-şi ia mîna de pe volan nici cînd stă pe loc.

Noi ne oprim, iar pe banda din stînga se înaintează. Ne ajung din urmă cele două rulote (unde or merge cu ele iarna?) şi apoi lîngă noi se opreşte slovacul cu barbă albă care trage cu Mercedes-ul o remorcă din scînduri de lemn. Dintr-o dată toate maşinile pornesc. Ambuteiajul se risipeşte ca norii de ploaie vara. Prindem viteză şi ne bucurăm de cîteva minute de libertate. Nu durează mult însă pînă cînd automobilele se strîng din nou în coloană. Nepătrunsele legi ale traficului. Dincolo de gardul autostrăzii se zăresc nişte blocuri. Kufstein. Ce nume. Acolo trăiesc oameni care lucrează, se distrează, se cunosc între ei, se iubesc, îmbătrînesc şi mor. Tot aşa cum noi doar trecem pe lîngă locul lor, fără să oprim vreodată şi fără să ne cunoaştem între noi. Cu alte cuvinte, n-o s-o mai vedem niciodată pe mama din Toyota, chiar dacă acum a ajuns din nou în dreptul nostru şi a început să ne devină o figură aproape familiară.

Sperăm că la Rosenheim drumul o să se mai elibereze. Mulţi nemţi o s-o ia spre München. ML-ul şi M6 or să se ducă repede înainte. La fel şi metrosexualul cu Porsche albastru. Slovacul cu remorca o să rămînă în urmă, poate şi polonezii cei graşi. Primim mai multe telefoane din România. „Pe unde veniţi? Aici e viscol, e jale. Drumarii nu fac nimic.“ Îmi dau seama că ai noştri se uită iarăşi prea mult la televizor. Ce-i drept însă, i-am prins şi pe austrieci cu zăpadă şi gheaţă pe şosele şi chiar pe autostradă. Cu trei zile în urmă, pe viscol, drumarii lor au reacţionat lent. Pînă la urmă, au făcut însă lună. Lipsurile lor organizatorice sînt excepţii, nu regulă.

De dimineaţă ne-au trezit cu bubuit de tunuri şi huruit de avalanşă. La cinci dimineaţa artificierii declanşau avalanşele, ca nu cumva să pornească zăpada cînd sînt schiori pe pîrtie. Au redeschis probabil şi valea spre Elveţia, spre Samnaun, acolo unde în prima zi am coborît prin pădure pînă cînd am zărit căbănuţa pe care scria Duty Free. Zeci de schiori se opreau şi năvăleau înăuntru bocănind în clăpari printre vitrinele cu ceasuri. A urmat reîntoarcerea pe creastă cu telecabina supraetajată. Atunci am văzut-o pe cucoana sportivă de vreo 80 şi ceva de ani, cu costumul ei negru Ellesse, cu cască albă şi schiuri argintii. Îşi meşterea singură aparatul de fotografiat digital. Mai era şi schiorul cu geacă galbenă pe care scria Germany Team şi care nu avea decît un singur picior...

Între timp, metrosexualul şi-a vîrît un deşt în nas. Mama nemţoaică face exerciţii cu mîinile prin tavan. Nu ştiu dacă a înţepenit sau vrea să-şi distreze copilul. Poate era mai bine s-o fi luat prin St. Johann. Ba nu, uite că întreaga coloană se pune iar în mişcare, ca un fluviu de beculeţe roşii. Europeni din ţări foste şi nefoste comuniste curg la vale cu maşinile lor felurite. Fiecare se va desprinde la un moment dat din marele trunchi al autostrăzii, o va lua pe cîte o şosea, mai apoi pe cîte o stradă şi străduţă din ce în ce mai mică, pînă la aleea casei sale, rămurica pe care îşi are cuibul şi unde îşi va înfrunta depresia încheierii vacanţei din Alpi.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

vladimir putin shutterstock
Greșelile lui Putin, aflat în criză de timp: Liderul de la Kremlin îi imită pe ultimul țar și pe Stalin, dar ar putea ajunge ca Hitler
Vladimir Putin, la fel ca mulți alți lideri autoritari, se bazează pe o imagine a invulnerabilității personale, așa că se teme pe bună dreptate de riscurile politice ale înfrângerii militare în Ucraina.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.