Pe apa sîmbetei s-a mai dus un burlac

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De fapt - mi-am spus în dimineaţa acelei zile, fără legătură cu ceea ce avea să se întîmple -, lucrul cel mai îngrijorător (şi cel mai atractiv, de altfel) este că litoralul românesc pare a fi un extins laborator de încercare; pe ale sale bancuri de probă - de nisip, de asfalt, de pavele - sînt testate noi reţete de şarm şi autoderiziune, sînt probate noi tentaţii auto (în parcarea Hotelului Rex - creaţie a deceniului carlist, totuşi! - se află un Maseratti în faţa căruia nu puţini trecători îşi fotografiază fizicul sau copiii la ceas de seară), sînt oficiate noi ritualuri gastronomice (carnea la proţap e în accelerată pierdere de viteză în raport cu rucola con parmegiano e olio - asta deşi masculii de azi sînt ceva mai greuţi decît părinţii lor acum treizeci de ani) sau, în fine, sînt gustate noi mode vestimentare (poţi uşor remarca, în traficul pietonal al serii, genţi de damă Burberry ingenios asamblate în Turcia vecină sau, mai ales, tot seara, la plimbarea pe faleză, cîte o impresionantă poşetă Louis Vuitton produsă astă-iarnă pe un leneş vaporaş plutind agale între malurile nu foarte înverzite ale unui paşnic rîu chinezesc). Tot aici vezi cum alchimii de ineluctabil progres (firul nu roşu, ci albastru cu steluţe al viitorului României) rivalizează cu valurile încă vibrînd de flagelatoare regrete faţă de anii (’60-’70) în care toată această hartă a loisir-ului românesc estival (cu geografia ei, cu arhitectura ei, cu vedetele ei) prindea contur deplin, încărcînd cu speranţe acel popor de pionieri, utecişti, artişti, metalurgişti (foşti membri ai UGSR - Uniunea Generală a Sindicatelor din România -, într-un cuvînt, sindicalişti) care eram cu toţii - pe cînd încă nu ne imaginam că aşa ceva nu o să mai fim vreodată. E fapt că măcar două generaţii - mi-am mai spus în acea dimineaţă - împart acelaşi litoral: una care bea bere la halbă şi alta care-şi soarbe virilitatea din Red Bull; una care mănîncă la autoservire între orele 14 şi 15, cînd arde soarele mai abitir, şi alta care, tot atunci, se reface după noaptea trecută; una care vine la mare lunea - şi rămîne zece zile cap-coadă, orice ar fi - şi alta care vine vinerea seara şi pleacă duminica pe la aceeaşi oră; una care se interesează cine mai cîntă la Hanul Piraţilor şi alta care ştie deja că fostul Han al Piraţilor se cheamă acum Ibiza şi e de genul feminin - adică discotecă. Există în Mamaia - mi-am spus în dimineaţa aceea - un imobil cu o istorie aparte: Hotelul Vega. Nu-l ştiţi? Sigur? Vă înşelaţi. Noile sindicaliste plimbă poşete Vuitton. Vega este hotelul la a cărui intrare, decorată cu un curmal în vas de lemn şi cu un Colea Răutu în costum cu fireturi, cîndva spre sfîrşitul anilor ’70 (ce vă spuneam?) se filma o fază-cheie din Nea Mărin miliardar (dacă nu ştiţi filmul, înseamnă că sînteţi picat cu ultimul transport de berbecuţi al lui Omar Hayssam): faza în care Draga Olteanu-Matei, parafrazînd-o parodic pe Victoria Lipan, vine să-şi recupereze soţul, pe Amza Pellea. Vega este azi în refacere; mai anul trecut, în totală discordanţă cu istoria sa recentă, era un modest două stele, care parcă iradia igrasie şi naftalină; un banner imens îi îmbracă acum faţada maritimă şi pe el scrie Grand Opening in June 2007. Faptul că hotelul şomează nu are relevanţă, credeţi-mă. Plaja staţiunii este oricum porţionată - şi nu de cei care închiriază zilnic scaune şi umbrele, cum spun ziarele, ci de... (nu ghiciţi!) disc-jockey! Ei da, pentru că litoralul, la Mamaia, e o zarvă fără cusur! Decenii întregi de tăcere smiorcăit spartă de cîte un radio care abia prindea Radio Vacanţa sînt azi răzbunate de creneluri de boxe ce se înalţă pe plaje din loc în loc, monumentale ziguraturi în spatele cărora cîte un DJ cu căştile pe urechi prepară cu mîini tremurînde (Red Bull-urile de azi-noapte...) ritmuri şi decibeli. Plaja Vega are vrăjitorul ei sonor - depăşit însă de mega-magicianul de pe plaja învecinată, plaja Bikini (de la Vega în stînga), acolo unde un DJ pune exact acel gen de muzică ce-ţi sună mai întîi în stomac şi abia apoi în urechi, foarte vizibil acompaniat de trei-patru tinerele ce dansează ca şi cum s-ar freca de aer urcate pe patru butuci aduşi ad-hoc, stimulate ele însele de un master of ceremony care, foarte haios de felul său, spune mereu "animatoarele noastre fierbinţi vă aşteaptă la dans, nu ezitaţi, ele sînt foarte deschise la orice noutate" ş.a.m.d. Astfel încît, ca să n-o mai lungesc, în seara aceea, cînd pe Apa Sîmbetei care tocmai trecea s-a mai dus şi burlacul Iri, cînd starletele adunate în studio la B1 pe post de comentatoare au bătut un nou record de gratuitate, decolteuri şi mondenitate de maidan, mi-am spus că, de fapt, UGSR-ul renaşte: snobismul s-a sindicalizat! Uniunea Generală a Snobilor din România are vocile şi chipurile sale, are deja multe organe de presă scrisă şi video şi, oricum, prevăd o aprigă încleştare atunci cînd va fi să-şi aleagă, prin rating TV, un colectiv de conducere.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
paris fashion week profimedia 0726338599 jpg
Paris Fashion Week: protejatul lui Jean Paul Gaultier a deschis evenimentul cu o colecție incitantă
Săptămâna Modei de la Paris a început luni cu show-ul lui Victor Weinsanto, un fost dansator care a studiat cu Jean Paul Gaultier.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.