Pavilionul dintre nuferi

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Cîinii încep să latre şi se reped la noi. Unul e mic, dar ceilalţi doi sînt destul de mari şi ameninţători. „Staţi liniştiţi, vorbiţi cu ei că nu vă fac nimic.“ „Am mai auzit noi vorbele astea cu nu vă face nimic şi, pe urmă, cîinele sare pe tine şi te muşcă.“ „Nu, nu, vă garantez eu, uite că dau din coadă. Ăştia nu muşcă decît ciori, şi pe alea doar cînd sînt chiar ciori-ciori. Probabil că dumneavoastră sînteţi la plimbare şi sînteţi doar curioşi să vedeţi ce e pe aici.“ Ne uităm mai atent la individ. Mititel, mai degrabă bătrîn, în ciuda bărbuţei negre, uscat, plin de riduri ca un marinar şi pus pe vorbă. Păzeşte portul de agrement. 

„Aici vin oamenii care au bărci şi le lasă la noi cu chirie. Sînt bărci scumpe şi trebuie să avem grijă de ele. Au încredere, şi de-aia vă spun, cînd mai apar ciori pe aici, trebuie să fim atenţi, nu neapărat că ciordesc, dar vin cu plozi neastîmpăraţi, care le pot zgîria, aşa, de tîmpiţi ce sînt.“ (Ne dumirim, în sfîrşit, cine sînt ciorile-ciori.) „Şi e vorba de bărci care costă zeci de mii de euro, domnule. Facem şi plimbări de agrement de aici, cu vaporul, cu şalupa cu motor sau închiriem hidrobiciclete. Vara vine mai multă lume la noi, acum ne pregătim de iarnă. Şi d-aia vă spun, ne uităm şi noi cînd intră cineva. Să nu credeţi că facem discriminare, dar ne uităm. Că şi printre români mai sînt, ştiţi dumneavoastră... ţigani, să le zic aşa. Şi printre ţigani mai sînt dintr-ăia mai... Cum să zic?“ „Mai români?“ „Aaaşa, din ăia mai fără mînca-ţi-aş şi dregea-ţi-aş. Da’, au fost unii care au luat tot ce era pe aici nesupravegheat. Şi stîlpi, şi cablurile electrice din pămînt, şi garduri, şi tot...“

„Dar la pavilionul acela dintre nuferi se ajunge de pe partea cealaltă?“ „Pavilionul dintre nuferi? Hmm... Acolo nu se poate ajunge de nicăieri.“ „Cum aşa?“ „Păi, săptămîna trecută, cînd cu furtuna aceea mare, ne-am trezit cu pavilionul trecînd destul de repede prin port şi proptindu-se acolo, într-o salcie. Dar nu se poate ajunge la el de pe uscat. A venit singur de pe partea cealaltă a lacului. Era, de fapt, un ponton legat la mal şi i-a rupt vîntul legăturile. L-a împins, a bătut în copertina aia a lui, care e ca o pînză. A fost urgie, nu glumă. Vuia vîntul şi se clătinau toate bărcile ancorate acolo, de ziceai că le aruncă una peste alta şi le face praf. S-au rupt şi nişte arbori, trosneau prin pădure. Era să rupă şi pontonul nostru, ăla albastru. L-a desprins un pic şi noroc că am văzut, că dacă se desprindea de tot, spărgea bărcile alea şi praf le făcea.“  

„Păi, şi ce aţi făcut?“ „Am sărit împreună cu femeia mea şi l-am ţinut. Ne-am agăţat de el, vă daţi seama, zeci de mii de euro e o barcă dintr-alea. Ce mă făceam dacă trebuia să le plătesc? Eu de unde să dau atîta? L-am ancorat cu parîme şi alte cabluri de oţel, am reuşit să-l proptim cumva, ne-am chinuit de ne-au găsit dracii.“

„Şi cu pavilionul ce se întîmplă?“ „O să-l ducem la loc de unde a venit. O să-l remorcăm cu vaporul. Dar aşteptăm să se mai usuce nuferii ăia, să putem să-l scoatem mai uşor.“ „La primăvară?“ „Nuuu, înainte să vină îngheţul, că pe urmă nu se mai poate. Dar sigur, mai trebuie să ne şi plătească proprietarul, că doar n-o s-o facem pe degeaba.“ „Şi dacă nu plăteşte?“ „Păi... păi, îl lăsăm acolo.“

Privim pavilonul eşuat. Pare intact. Copertinele n-au fost sfîşiate. E ca o terasă de restaurant, destul de mare, cu stîlpi şi balustrade de lemn. Undeva prin spate se întrevede o scară vopsită în albastru, care acum nu mai duce nicăieri. Făcea probabil vreo legătură cu ceva de pe malul acela îndepărtat, de unde a plecat dus de vînt. Aşa mare, a traversat tot lacul, precum moara lui Sadoveanu, pe Siret. Acum zace la o margine, într-un fel de mlaştină plină de frunze de nuferi, mari şi uscate. 

„Ce să vă spun, cînd a venit pavilionul, am avut mare noroc că n-a dat în bărci, vă daţi seama. Praf le făcea, zeci de mii de euro... L-am văzut cum vine şi cum trece. Am răsuflat uşuraţi că n-a atins nimic. Şi după ce ne-am liniştit, am văzut cealaltă belea, că era gata să plece şi pontonul nostru. A fost furtuna dracu’. Au stat cu mare frică şi domnii din casa aia de lemn.“ „Nu ţine tot de port?“ „Nu e a noastră, e o proprietate particulară. E din acelea care se montează pe loc. Nici n-are fundaţie, n-au avut nevoie nici măcar de autorizaţie de construcţie. Dar înăuntru are tot ce-i trebuie, aer condiţionat, baie. Are fosă din aceea care nu se goleşte. Din cînd în cînd, aruncă în ea nişte substanţe care topesc tot ce e acolo. Cu totul a costat 25.000 de euro. E ca lumea. Dar la o furtună ca asta, îţi pui probleme. Probabil că le-a fost şi lor frică de vînt. Şi au văzut şi cum a venit pavilionul. Bine, n-avea cum să intre pe mal, peste ei, dar acum au un peisaj nou în faţa casei, apărut peste noapte. Un pavilion.“   

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.