Patru intelectuali şi restul public

Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În penultimul său număr, săptămînalul Le Nouvel Observateur avea ca temă un presupus viraj spre dreapta al intelighenţiei pariziene. Franţa intră în alegeri; dacă va cîştiga socialista doamnă Royal, unii spun că intelectualii cei mai influenţi, prin spiritul critic ce-i caracterizează, vor trece "în opoziţie"; dar şi dacă va cîştiga dreapta, prin dl Sarkozy, atunci orientarea proamericană a politicii generale va spori (atît cît se poate la Paris, cu un lat de palmă), iar intelectualii ultraliberali sau creştini vor simţi ceva vînt în pînze. Discipolii altădată adulatului Jean-Paul Sartre sînt în derută; urmaşii altădată izolatului Raymond Aron par a se regrupa. Să ne înţelegem: e vorba despre Franţa. Numai în această binecuvîntată de Dumnezeu ţară atee abdicarea de la gauchisme a intelectualilor poate face prima pagină. Cum e în România? Sîmbătă, 17 februarie a.c., am urmărit cap-coadă o emisiune în care păstorii oiţei generice erau, de la stînga la dreapta (pe sticlă), dnii E. Hurezeanu, G. Liiceanu, A. Pleşu şi C.T. Popescu. Doi filozofi şi doi jurnalişti. Sau trei scriitori şi un ex-om de radio. Sau patru intelectuali travestiţi în oameni de televiziune. Mi se mai întîmplă să urmăresc (pe posturi TV franceze sau, mai nou, anglo-saxone) dezbateri între intelectuali. La francezi, teledisputele intello încep solemn şi sfîrşesc destins-agreabil. Oricare dintre ei - că-s de dreapta sau de stînga - poartă costume din ultimul catalog şi sînt pieptănaţi tinereşte, indiferent de vîrstă. Polemizează zîmbind, gesticulează mult, dar neameninţător, sînt ironici, dar nu înrăiţi. Aici, moderatorul nu e arbitru - ci mai curînd un complice al fiecăruia. La final, amabilităţi şi complezenţe - ca un duel de floretă, în care dansul frazei în aer e mai important decît lovitura în sine. La anglo-saxoni, dezbaterile par plicticoase - dar numai în primele cinci minute. Indivizii conservatori în opinii poartă costume clasice din lînă pură virgină, iar liberalii de stînga vin îmbrăcaţi în sacouri din catifea raiată. Aici, bătaia se poartă în argumente. Fără floricele. Dacă e, poanta e la sfîrşitul frazei. Dacă nu e, nu e dramă. Moderatorul nu se lasă pînă nu clarifică totul. De unde te temeai iniţial că vei adormi, ajungi în final la concluzia că ai aflat o mulţime de lucruri noi. Revin acasă. Spui intelectual român, spui om vanitos. Drept care, mă tem că ceea ce voi spune mai jos va pica fierbinte ceară pe rana susceptibilităţii unor oameni la care ţin. Am văzut - cum spuneam - emisiunea cu Mioriţa, sîmbătă, în direct. Ciudat sentiment, la final: parcă mi-a plăcut, dar parcă mi-a şi lăsat, aşa, o acreală în nări. Am revăzut-o şi duminică, de parc-aş fi sperat în alt final. Dar nu - a fost la fel. Drept care, tocmai din preţuire pentru cei patru, voi spune ce s-a văzut la televizorul meu. În primul rînd, nu se vedea un cvartet, ci două perechi. Cîte doi-doi, numiţii se rodaseră, cît de cît, în emisiuni diferite: pe de-o parte, Hurezeanu şi Popescu, pe de alta, Pleşu şi Liiceanu. Jocul în doi creează reflexe. Cînd au ajuns în formula de patru, instinctiv ei s-au căutat din ochi, ca-ntr-o partidă de tenis la dublu. Complicităţile dădeau să se lege, dar greu; geaba pîndea C.T.P. un sprijin pe detalii ale disputei de la E.H., în van aştepta G.L. o confirmare de la A.P. Chiar şi cînd se lega, jocul perechilor funcţiona preţ de un schimb de idei şi atît. Şi, fatalmente, s-a ajuns în final la schimbul de aşi pe rever zvîcnit, pe alocuri contondent (în sfera privirilor, cît s-au văzut ele) între cei mai individualişti jucători din teren: dnii Popescu şi Liiceanu. Subiectul? Un apel. Miza? Una largă: trebuie sau nu un intelectual să cauţioneze un politician? Pe final, emisiunea deja era greu de urmărit (de teleconsumatori) şi de jucat (de cei de pe scenă): show-ul fusese vîndut atît de bine încît pauzele de publicitate erau mai dese decît frazele duse la capăt (măcar s-a văzut că intelectualii şi capitalismul - dacă pică pe mîna unui iscusit manager - pot face casă bună). Şi, culmea, tot la final intelectualii au fost urecheaţi (ce inversare de roluri!) de politicienii din sală, care stătuseră pînă atunci cuminţi, pe post pe spectatori. "Cearta asta puteaţi s-o aveţi în studio, la Bucureşti" - a spus cineva. "N-aţi amintit nimic despre Sibiu, capitala culturală europeană" - a zis un altul. Doar regele Cioabă, la capăt de tot, a dat dreptate tuturor "antivorbitorilor" săi. Aici, la capăt de poveste ajuns eu însumi, am la îndemînă două finaluri. Cu (oricum) prietenie şi complicitate îi rog pe cei patru să-l aleagă pe cel care li se pare potrivit. Primul final (cel catastrofic): fix după emisiunea cu intelectuali, duminică, pe un alt post TV începea un teribil show pe al cărui generic scria, textual, "Amanta doctorului acuzat că şi-a violat şi aruncat pacienta pe fereastră se destăinuie". Pe lîngă drama asta, Mioriţa e mizilic. Şi al doilea final (optimist?): categoric (şi indiferent de raţiunile pentru care întîlnirea celor patru a deraiat într-o banală ceartă în doi, cum poţi vedea oricînd la TV), e limpede că cea mai românească intelectualitate trăieşte totuşi în România.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.