Partidul Comunist Hollywoodian

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Ceea ce se poate numi „comunism hipsteric“ (sintagma îi aparţine dlui Alexandru Hâncu) are şanse considerabile să fie, mai degrabă, eticheta unui fel în care se vede de aici spectacolul lumii de peste Atlantic. La prima vedere, reacţia de respingere a ofensivei ideologice pornite de stînga hipsterească de la Hollywood e absolut normală. Peisajul e invadat de „nişte unii“ care îi idolatrizează pe Che Guevara şi Castro, îl iubesc pasional pe Troţki, agită steagul corectitudinii politice, sînt fanii necondiţionaţi ai lui Obama, porniţi împotriva religiei, şi mari iubitori de egalitarism, fără să aibă habar de ce-ar putea însemna asta. Numai că încîlceala asta de imagini e ceea ce vedem noi, de aici. Pentru mulţi, America e la fel de familiară ca lumea de la scara blocului. O ştim de la televizor şi din filme. O cunoaştem „la perfecţie“. Unii dintre noi au senzaţia că şi votează acolo. Şi, pe cît e mai greu de înţeles şi de acceptat ce e pe aici, cu cît mai adîncă lipsa de comunicare şi frustrarea, cu atît mai limpede devine America. E la distanţă. E mult mai uşor de judecat şi de condamnat.

Le mulţumesc unor cititori care au comentat articolul anterior. Unii dintre ei se plîng de faptul că n-au înţeles care-i treaba. Că nu e limpede, că nu e alb-negru. Le cer scuze, dar nici nu-mi trece prin cap să pun problema aşa. N-am pornit o polemică, ci ofer un alt punct de vedere, mai nuanţat şi mai puţin alarmat de panicile teoriilor conspiraţiei. Aşa că mergem mai departe. Azi despre cinema, săptămîna viitoare despre hipsterii de stînga şi despre cît de cool e să porţi pe tot corpul simbolistica Raiului comunist.

Industria spectacolului, ca orice industrie, urmăreşte şi o producţie de cantitate. Evident, calitatea nu e ceva care se trece cu vederea. Nici n-ar avea cum. Dacă n-ar exista – lăsînd la o parte discuţiile despre gust – un anumit nivel de calitate, marfa nu s-ar vinde atît de bine. Din nou, ca în orice altă industrie, există produse de vîrf, capete de gamă, care trag după ele şi produsele mai slăbuţe. Iar tot acest fenomen, ne place, nu ne place, e unul cultural, în definiţia lui, chiar dacă dimensiunile sale industriale sînt greu măsurabile. Însă unul dintre lucrurile cele mai importante e faptul că şi aici – din nou, ca în orice industrie – specularea caracterului repetitiv al esenţei unui produs de succes e una dintre cheile supravieţuirii pe piaţă. Nu doar în America, filmul are o extrem de consistentă condiţionare venită dinspre social. E drept, filmul generează mode, subiecte de dezbatere, tendinţe, dar, la rîndul său, el însuşi vine din nevoia unui spaţiu cultural de a se ipostazia în fel şi chip. Cu alte cuvinte, influenţează, dar e şi puternic influenţat, condiţionat, la rîndul lui. Filmul propune, dar e „nevoit“ să şi accepte propuneri. Iar aici nu e vorba de o simplă mecanică, ci de o circulaţie energetică firească, a vitalităţii fenomenului în sine. Şi, evident, asta nu se întîmplă doar în cazul cinematografului.

Prin urmare, subiectele, esteticile, temele recurente ale unor filme care îi scot din pepeni şi îi sastisesc pe unii dintre noi, nu sînt neapărat produsul unui grup de ideologi şi ingineri ai minţii care ne pre-programează pe toţi pentru o nouă ordine mondială. Sau or fi, dar eu, unul, n-am dovezi prea concludente în sensul ăsta. Triviliazînd cumplit, aş spune că e ca şi cînd ai crede că pantalonii slim-fit, atît de la modă acum, ar fi o pregătire pentru vremurile cînd vom purta, cu toţii, uniforme de om nou. Din fericire, trendul vestimentaţiei omului nou se schimbă lunar.

Revin la esenţa produsului. Dacă prezenţa afro-americanilor, a homosexualilor, a Holocaustului, a oricărui tip de minoritate, în tema unui film, în dezbaterea publică, în centrul vizibilităţii, îi deranjează foarte tare pe unii, nu e deloc obligatoriu că treaba asta vine din laboratorul unor minţi subversive. Pentru unii dintre noi, probabil ca şi pentru alţii, de aiurea, persistenţa unor teme şi subiecte devine enervantă, supărătoare, pentru ca apoi să dea în teorii ale conspiraţiei. Dar acesta e cel mai uşor mod de a expedia o problemă. Filmul – ca orice fel de expresie artistică – poate fi, printre altele, şi un indicator al stării de spirit a unei societăţi, un spaţiu de preluare a tensiunilor şi o formă de sublimare a acestora. Persistenţa unor teme poate fi, deci, şi rezultatul unor preocupări reale ale unui spaţiu social unde nivelul dezbaterii încearcă să depăşească maniheismul, ghioaga-n cap şi anularea opiniei diferite. Sau măcar încearcă să creeze aparenţa acestei depăşiri, şi tot e un mare pas înainte.

Una dintre replicile obişnuite aici sună cam aşa: „De ce fac filme doar cu Holocaust, cu învingerea lui Hitler, cu japonezii din Pacific, cu glorificarea lui Che Guevara, cu Vietnam şi cu teroriştii arabi? De ce nu fac filme cu ororile comunismului, cu crimele din Ucraina, cu milioanele de morţi din URSS şi din China?“ Păi… fac. Dar mult mai puţine decît celelalte. Şi e normal. În primul rînd, ar trebui să le facem noi, ăştia care au trăit pe piele minunata experienţă. Să facă Spielberg şi Tarantino filme despre Canal, despre Piteşti, Aiud şi Sighet? Dar publicul nostru nu dovedeşte o prea mare apetenţă pentru aşa ceva. Dimpotrivă. Dacă le fac americanii, o să zicem imediat că sînt nişte tîmpenii false. Şi s-ar prea putea să fie aşa. Normal. E tema unei lumi foarte îndepărtate de zona de familiaritate a publicului american.

Putem discuta oricînd complicitatea politică a Occidentului cu tovarăşii sovietici, în lăsarea ţărilor din Estul Europei pe mîna exterminatorilor comunişti. Dar ce are şurubelniţa cu haiku-ul? Industria filmului nu dă seama, în primul rînd, de manevrele guvernului american, ci de profit, şi de familiaritatea cu care un public imens se întîlneşte cu un produs. Din nefericire, cu excepţia unor piloţi din avioanele doborîte pe la noi, americanii n-au ajuns aici. N-a existat un contact fizic cu lumea asta. Au făcut filme cu alţii, la care, într-un fel sau altul, au ajuns. Haideţi să ne venim în fire! Noi am condamnat timid comunismul, cu mutra unora care au mîncat cinci kilograme de lămîi, dar vrem să vină Hollywood-ul să-l condamne mai ferm. Ăsta subiect de film, fraţilor!

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
De ce nu este bine să ținem niciodată pâinea la frigider: „Acest lucru grăbește practic uscarea sau mucegăirea”
Specialiștii nu recomandă să ținem pâinea la frigider, deoarece temperatura scăzută face ca amidonul să se recristalizeze, iar asta duce, de fapt, la uscarea pâinii.
image
Lup singuratic, filmat cum face o scurtă baie de nămol: „Te scapă de paraziți și te mai răcorește” VIDEO
Imagini cu un lup care face o mică baie de nămol în Pădurile din Parcul Natural Putna Vrancea au fost publicate de angajații Romsilva.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.