Pămînt, Soare, Pluto

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

„Centrare“ e un termen fotbalistic. Atunci cînd îl rostește crainicul (nu mă duc la meciuri, deh!), știi că pe stadion lumea e deja în picioare, cu ochii ațintiți pe poartă. Urmează ori gol, cu zvîcnirea brațelor în sus odată cu suflul de aer care năvălește din plămîni, ori ratare, cu revenirea flască în scaun. Tertium non datur.

Despre centrare mai vorbeam pătimaș în adolescență, atunci cînd meșteream la spițele bicicletei. Dup-aia n-am mai apucat să-mi iau și carnet auto, așa că preocuparea dacă o roată e bine centrată sau nu mi-a zburat din minte.

În vremea din urmă, termenul și-a extins aria de utilizare de la fotbal și ciclism la educație. Se folosește de regulă atributiv, pe lîngă un substantiv mai degrabă abstract, de genul „educație“ sau „învățămînt“.

Sintagma „învățămînt centrat“ sugerează ideea că sistemul educațional, cu toate articulațiile lui, este, asemeni sistemului solar, un întreg coerent, ale cărui piese componente nu se mișcă alandala, fiecare în legea ei, ci se supun unei ordini interioare dictate „de la centru“. Istoria pedagogiei poate fi astfel povestită ca bătălia epică dintre două modele concurente, aidoma înfruntării dintre teoria geocentrică și cea heliocentrică în astronomie, cu eroii săi binecunoscuți, de la Ptolemeu la Copernic, Giordano Bruno, Tycho Brahe, Galileo Galilei pînă la Isaac Newton.

Spre deosebire de astronomie, unde lupta s-a purtat pentru înțelegerea corectă a cum este sistemul solar, în pedagogie miza a fost și este descrierea adecvată a cum ar trebui să fie sistemul educațional. Ca atare, nu am avut de-a face cu înfruntarea unor instrumente tradiționale ale cunoașterii – intuiția, investiția valorică – cu altele mai reci și mai viguroase în explicarea structurii lumii, precum formulele matematice. În pedagogie, intuiția și investiția valorică au rămas să se lupte cu ele însele, în încleștarea dorințelor noastre nu numai de a ști, ci și de a face mai bine.

Intuiția spune că în centrul educației ar trebui să se afle nomothet-ul, dătătorul ei de lege, cel care, populînd planeta unei ocupații stabile, îi dă acesteia valoarea pe care o merită: Profesorul. Dar nici intuiția, nici valorile nu sînt imuabile. În sistemul educațional orbitează un corp ceresc cu o masă mult mai mare: Studentul, în sens generic, de „cel care învață“, din primară pînă la doctorat. În plus, Studentul face să fie eclipsată strălucirea tuturor celorlalte planete din sistem. În el trecutul abia dacă aruncă două-trei umbre firave, prezentul fierbe și viitorul scînteiază.

Preocuparea fără precedent pentru masificarea educației, dimpreună cu deplasarea existenței umane tot mai mult dinspre trecut spre viitor au pecetluit victoria „învățămîntului centrat pe Student“ asupra celui „centrat pe Profesor“.

Îmi amintesc de o ședință a Senatului UB în care a fost adoptată, cu o caldă unanimitate, o „profesiune de credință“ a instituției, care statuta, între altele, intenția acesteia de a adopta un model educațional „centrat pe student“.

Au urmat apoi și urmările. De pildă, evaluarea tuturor cursurilor de către beneficiari, consultarea studenților în chestiunile curriculare, reprezentarea acestora în forurile decizionale ale universității ș.a.m.d. Unanimitatea se topea văzînd cu ochii. Unii profesori clamau, de pildă, că studenții ar fi incapabili să judece calitatea unui curs – că, dac-ar fi apți pentru așa ceva, n-ar mai avea de ce să învețe. Alții susțineau sus și tare că studenții vor da note mari profesorilor care sînt la rîndul lor generoși cu notele. Se spunea, de asemenea, că studenții vor vrea scoaterea din curriculum a materiilor „grele“ și înlocuirea lor cu altele mai „aplicate“, i.e. mai ușoare, eventual mai amuzante. A apărut rapid și ideea că poziția lor în forurile de decizie va fi precumpănitor populistă, orientată către benficii i­me­dia­te, cum își dorește orice ins aflat în trecere printr-o gară – un ceai cald, dacă e frig, o bere rece dacă e caniculă – respectiv, printr-o universitate. Am auzit chiar, din partea organizațiilor studențești radicalizate, sloganul „Universitatea e a studenților“. Într-o atare accepție, cadrelor didactice le rămîne, în cel mai bun caz, poziția de „națiune tolerată“, un fel de rău necesar, iar planeta lor e expulzată în marginile înghețate ale galaxiei.

S-a mai adăugat la aceste temeri, colac peste pupăză, și sentimentul din ce în ce mai acut al lui „tot mai“. Iar acest „tot mai“ nu e de bine: studenții sînt tot mai ignoranți, dezinteresați, leneși, ipocriți ș.a.m.d. Sîntem pentru investiția în viitor, că asta e chiar esența meseriei pentru care am optat, dar viitorul pe care sîntem chemați să-l facem nu „sună bine“ deloc și nici nu arată „bright“. Sau, în termeni încă și mai sumbri: „Eu nu vreau să apuc să trăiesc în viitorul lor!“

Poate că ceva a fost în neregulă în însăși perspectiva adoptată, de înfruntare între principalii competitori la poziția de „centru“. Poate că sistemul educațional nu seamănă cîtuși de puțin cu cel solar și pedagogia nu are nici în clin, nici în mînecă cu astronomia. De o vreme încoace, se vorbește tot mai mult de o nouă paradigmă, centrată pe rezultatele învățării. Sincer să fiu, nu m am lămurit cam ce ar vrea să însemne. O soluție de provizorat prin care, pentru a domoli zarva dintre Pămînt și Soare, i se delegă centralitatea lui Pluto? Rămîne de văzut.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.