Palme şi alergări

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Marea de altădată jpeg

● Voleiul e un sport în care coechipierii au ocazia să te privească atent în timp ce loveşti mingea. Tocmai de aceea poate, cînd unul greşeşte, ceilalţi sînt obişnuiţi să zică aproape în cor: „Nu-i nimic“. În scurta mea experienţă serioasă cu acest joc, îmi aduc aminte totuşi că, de multe ori, atunci cînd „stricai“ cîte o minge, această formulă încurajatoare a colegilor, menită să-ţi menţină un psihic bun, era însoţită de priviri nu tocmai prietenoase. După meci, oricum te lua în primire antrenorul, cu ironii, sfaturi sau reproşuri. Era o perioadă cînd sala noastră de la Olimpia era ocupată şi mergeam undeva pe Calea Plevnei, pe un teren acoperit al clubului Steaua. Cei doi antrenori ai noştri, bonomi, rotunjori şi plini de umor, ne lăsaseră pe mîna unui tip nou, blond, într-un trening albastru cu roşu. Un fascist. Ne punea să dăm la nesfîrşit ture pe hipodromul dezafectat de vizavi. Alergam ca nişte cai, cu transpiraţia şiroindu-ne pe tot corpul, în ciuda frigului pătrunzător. Aerul rece ne făcea să ne înecăm. Scuipam şi-l înjuram între noi. Cam pe atunci descopeream şi bucuria de a înjura. Aveam vreo 12 ani. 

Într-o zi, la antrenament, cînd mingea mi-a sărit prost din mîini, antrenorul cel nou s-a apropiat de mine, sfredelindu-mă cu privirea lui albastră. Vorbind printre dinţi, mi-a arătat cum să pun căuşul palmelor unul peste altul şi să fac din antebraţe o suprafaţă de lovire aproape dreaptă, ca o scîndură. Am imitat întocmai poziţia lui. „Vezi că poţi, aşa trebuie să ţii mîinile. Să ne închipuim acum că asta e miiingea...“ Şi mingea era palma lui de voleibalist, cît o lopată. Iar „miiingea“ asta s-a ridicat uşor, apoi a coborît brusc într-o plesnitură cruntă peste antebraţele mele întinse, deasupra locului unde se văd venele. N-am îndrăznit să mă feresc. Ustura groaznic. „Asta-i miiingea“, a zis el din nou, şi plici…  Locul era deja roşu şi avea să se facă vînăt. „Şi încă o dată – a continuat – ca să-ţi intre bine în cap. Asta-i miiingea...“ Şi mi-a intrat în cap definitiv, iar de atunci, cînd văd pe plajă sau în altă parte oameni care joacă volei şi lovesc mingea de jos aiurea, cu oasele antebraţului sau cu mîinile ţinute strîmb, îmi vine să le spun că am o soluţie la problema lor.

● Cele două profesoare ale noastre, doamnele Damaschin şi Decuseară (chiar aşa o chema), ne-au părăsit prin clasa a V-a. Ne ţineau mai mult în sala de sport, care era de fapt o sală de clasă adaptată, cu spaliere pe toţi pereţii şi mereu plină de praf. Cînd nu le plăcea ceva, doamnele profesoare pedepseau de comun acord pe cîte un coleg de-al nostru, aşa, ca nişte mame, la cîte 50, 100 sau chiar 200 de genuflexiuni. Dacă împricinatul era băiat, condamnarea putea să fie convertită şi în flotări. De obicei, pedepsiţii abia dacă mai reuşeau să vină a doua zi la şcoală, din cauza febrei musculare. În sfîrşit, am scăpat de cele două drăguţe doamne şi în locul lor a venit un profesor, Dragomir, fost atlet de performanţă, care ulterior a făcut şi IEFS-ul, cum se numea pe atunci. Ne-a explicat că el preferă exerciţiile în aer liber şi că nu-i place fotbalul defel. Pentru noi, băieţii, asta era o nouă lovitură. Alergările erau marea lui specialitate şi bucurie. Şi ne punea să alergăm întruna. Proba standard de rezistenţă, cea de 600 de metri, fusese transformată de el în 800 de metri şi apoi într-o tură de şcoală prin exteriorul curţii, despre care nimeni nu mai ştia cîţi metri înseamnă. Nici nu conta. Prima oară ne-am oprit cu toţii să ne mai odihnim pe după nişte case, unde speram că n-o să ne vadă. Profesorul s-a prins însă şi data următoare a alergat cot la cot cu noi, ca să ne supravegheze. Efortul ni se părea groaznic, dar prezenţa lui printre noi nu ne mai lăsa nici o portiţă de scăpare. Îl consideram rău. Unii l-au reclamat dirigintei, alţii au venit la şcoală cu părinţii montaţi împotriva lui.

Nu ştiu ce a ajuns la el, dar mi-aduc aminte cum, într-o zi cu ploaie, la ora de sport, Dragomir ne-a ţinut în clasă şi ne-a spus că nu vom face nici un exerciţiu fizic. Doar vom vorbi. Ne-a explicat că în viaţă reuşesc luptătorii, cei care încearcă să se depăşească întruna pe ei înşişi, cei care nu se dau niciodată bătuţi. Spunea că lupta asta se învaţă cel mai bine din sport. În plus, mişcarea e sănătoasă, ne-a explicat, şi trebuie s-o deprinzi de copil. Unora nu le place, pentru că nu reuşesc să treacă de un anumit prag şi sportul li se pare o corvoadă. Dar dacă reuşeşti să treci însă dincolo, nu vei avea decît de cîştigat, vei căpăta ceva în plus. Şi el nu voia decît să ne ajute pe toţi să ajungem acolo unde el ştia că ne va fi bine, chiar dacă pentru asta trebuia să ne devină antipatic. Ne-a povestit că de-a lungul timpului a încercat să fumeze şi să bea, dar a constatat că lucrurile astea nu erau de el. „Eu sînt mîncat de cariile sportului – ne-a spus –, e viciul vieţii mele şi nu se potriveşte cu altele.“  A fost o oră de motivare. Lucrurile acelea, spuse cu multă pasiune de către un om pe care-l credeam dur, ne-au marcat mai mult decît toate lecţiile pe care ni le ţineau pe atunci profesorii. Şi, de curînd, am devenit foarte atent, auzind că mai mulţi părinţi vor să-l reclame pe profesorul de sport de la clasa fiului meu, fiindcă ar fi prea dur cu elevii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.