Păcate decanale

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Alte confuzii jpeg

Profesorul Gog a fost decan la o Facultate de Litere din ţară. Omul dezvăluise, întreaga sa viaţă, o bonomie structurală – aparent, imposibil de alterat. Probabil că natura lui pozitivă şi-a extras seva nu doar dintr-o înzestrare genetică, ci şi dintr-o înclinaţie către cele sfinte. Gog a frecventat mereu biserica, fiind cunoscut ca ortodox practicant. L-am reîntîlnit, nu de mult, în nişte comisii de doctorat. Am avut senzaţia că era puţin schimbat. Avea o mină îngrijorată şi zîmbea destul de neconvingător. În pauza unor deliberări, l-am întrebat cum o mai duce. Nu mi-am ascuns bănuiala că s-ar fi aflat într-o zi mai puţin reuşită. A fost surprins că observasem. „Ai dreptate, Codrine, mă frămîntă nişte gînduri de ieri, de la ora 19“, a zis, abătut, profesorul. Indicaţia temporală foarte precisă m-a intrigat. Ce s-ar fi putut întîmpla, atît de riguros-cronologic, cu o zi înainte? Pesemne, domnul Gog, ca şi mine, de altfel, îşi petrecuse seara în camera de hotel (eram amîndoi membri „externi“ ai comisiilor de a doua zi). De aceea, nu prea înţelegeam ce mari revelaţii s-ar fi produs acolo, pe lîngă un dulap, un pat şi un televizor ieşit din garanţie! Văzîndu-mă nedumerit, profesorul continuă: „Cred că tu mi-ai înţelege mai uşor dilema, întrucît eşti fin de preot (îi comunicasem acest detaliu la o întîlnire anterioară, într-un anumit context al dialogului – n.m.) şi ai o altă hermeneutică asupra diverselor curiozităţi existenţiale. Aşadar, îţi voi istorisi nişte lucruri care – abia aseară mi-am dat seama! – îmi apasă conştiinţa ...“ M-am bucurat că autoritatea pastorală a naşului meu funcţiona, iată, ca un element de credibilitate pentru fostul decan, însă m-am şi tulburat totodată, temîndu-mă să nu preiau, sub jurămînt de discreţie, parafat – Doamne fereşte“ – cu ritualuri obscure de muţenie eternă, cine ştie ce dezvăluiri teribile, cu iremediabile implicaţii de pervertire morală. Am devenit numai ochi şi urechi, deşi ceea ce conta, cu adevărat, pentru mine, era gîtul – mai exact, irepresibilul nod instaurat între coardele vocale.

„Ieri“, îşi începu domnul Gog enigmatica mărturisire, „plictisindu-mă în cameră (bine spuneai tu, într-un articol recent din Dilema veche, că idle hands are the devil’s playground – cine nu face nimic, face lucrarea diavolului!), am comis aceeaşi eroare pe care o făceai şi tu acum cîteva săptămîni. Am decis să urmăresc ştirile naţionale, doar că nu pe ProTV, aşa cum, neinspirat, hotărîseşi tu odinioară, ci, şi mai neinspirat încă, pe Antena 1! Ce să vezi? Un reporter tinerel umbla cu un îndreptar ortodox în mînă şi ne transmitea, în intonaţie apocaliptică, un mesaj paralizant – vom ajunge cu toţii în iad, deoarece, în dogma Bisericii noastre, există 193 de păcate distrugătoare de suflet, iar noi, omenirea, cădem, după spusele jurnalistului, în măcar 180 dintre ele, la ordinea zilei. Am devenit atent, ştii că nu glumesc cu astfel de lucruri! Cifra mi se părea îngrozitoare! 193 de transgresii, dintre care să fiu vinovat, ab initio, de 180, ar fi, crede-mă, dragul meu, chiar şi pentru mine, ins cu frica lui Dumnezeu, halucinant! Am ascultat peroraţia acidă a tînărului, cu răsuflarea tăiată. Cînd să mă liniştesc niţel, sesizînd că nu intram în profilul enumeratelor fapte decăzute, trînteşte ziaristul nostru două păcate ce mi-au oprit inima bătrînă în loc, pentru a o arunca, ulterior, într-o veritabilă fibrilaţie – 1. deţinerea unei funcţii de care nu eşti demn şi 2. munca excesivă, ameninţătoare de sănătate şi integritate personală. Sînt vinovat de aceste păcate cumplite! În privinţa ultimului, sper că nu ai nici o îndoială! Am muncit toată viaţa cu o fixistă şi stranie disperare, ajungînd, la bătrîneţe, bolnav incurabil de reumatism şi lombosciatică, efecte pernicioase ale nesăbuinţei mele lucrative. Cît despre primul, ei bine, aici situaţia e tragică! Am avut, vreme de opt ani de zile, funcţia de decan, absolut nemeritat şi inadecvat...“ „Haideţi, domn’ profesor...“, l-am întrerupt eu cam buimăcit, „...aţi fost un decan bun!“ „Nicidecum!“ negă, vehement, Gog.

„Am fost un decan slab, iar slăbiciunile mele personale au condus la situaţii academice nepotrivite pe plan colectiv. Două asemenea momente mă obsedează de ieri, de la ştiri. Mai întîi, aprobarea pe care am dat-o unei cereri a Fundaţiei Culturale „Ursul Carpatin“. Îmi solicitau ei acolo, cu un deceniu în urmă, să le admit o festivitate de anvergură, în mai multe amfiteatre ale Facultăţii de Litere, festivitate dedicată preşedintelui lor onorific, marele poet naţional Pompilian Momescu. Am oprit procesul educaţional în şcoală două zile şi am participat eu însumi, ca amfitrion, la acea revărsare de veleitarism. Nu am avut puterea să mă opun... Apoi, cînd submediocra mea colegă, asist. drd. Ionescu Căprioara, s-a pensionat, mi-a fost milă să nu o trec pe lista celor recompensaţi cu titlul de professor emeritus (majoritatea lor membri ai Academiei!). La ceremonie, ea a aruncat însă medalia primită de la rector în capul unui savant chimist din rîndul întîi al aulei, răcnind că nu va accepta decît o decoraţie confecţionată din aur greu... Dintr-o delicateţe prost gestionată, am promovat nulitatea, am celebrat mediocritatea şi am zeificat stupiditatea. M-am arătat nedemn de funcţie, Codrine, şi, ca atare, păcătos.“ Am vrut să deturnez discuţia şi să atenţionez că teza de doctorat la care asistasem merita, cel mult, calificativul „bine“ (cum laude), dar bătrînul profesor scrisese deja în procesul-verbal, cu ochii înlăcrimaţi, „excelent“. O distincţie summa cum laude tocmai se adăugase la încărcata lui spovedanie.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

SS Waratah FL601368 jpg
Misterele de pe ocean. Vasele dispărute fără urmă, ale căror povești fascinează și azi
Oceanele sunt un loc fascinant și totodată periculos pentru omenire. Iar acest lucru este dovedit din plin de o serie de evenimente misterioase, încă neexplicate, petrecute pe uriașele întinderi de apă.
Soldati ucraineni FOTO EPA-EFE
Armata ucraineană a reușit cea mai importantă înaintare pe frontul de sud de la începutul agresiunii militare rusești
Trupele ucrainene au reuşit luni cea mai puternică înaintare în sud de la începutul războiului cu Rusia, străpungând frontul şi avansând de-a lungul râului Nipru, înaintare care ameninţă liniile de aprovizionare ale trupelor ruse aflate în provincia Herson pe malul de est al Niprului.
accident defileul jiului gorj jpeg
Șoferul care a murit lovit de o piatră în Defileul Jiului se întorcea de la mormântul lui Arsenie Boca
Șoferul care a murit pe Defileul Jiului, pe parbrizul căruia a căzut un bolovan desprins de pe versantul muntelui, era din județul Giurgiu. El se întorcea cu familia de la mormântul lui Arsenie Boca.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia