Oul de struţ
Tîrg. Lume multă. Îmbulzeală. Muzică, sarmale (de post) şi ţuică fiartă. Cîteva sute de "artizani", care vînd cele mai diverse produse. Se cumpără mult şi de toate. A început sezonul sărbătorilor de iarnă şi, odată cu el, şi "luna cadourilor". E destul de pestriţ. Majoritatea sînt comerciale, dar mai găseşti şi cîte ceva tradiţional - comentează, condescendent, un domn bine. Îşi ia soţia de braţ şi merg mai departe printre standuri. Îi urmăresc cu privirea, apoi mă iau după ei. M-au făcut curios. Se opresc în faţa unei fete care vinde ouă încondeiate. - Sînt frumoase - comentează domnul, la fel de condescendent. Apoi o întreabă pe fată de unde e. - Din Bucovina - răspunde aceasta, evident mîndră. Nici nu se putea altfel, îmi zic eu în sinea mea. Nu un sat oarecare, ci Bucovina. Ouă încondeiate din Bucovina, cum altfel? - Hai să luăm şi noi unul, să-l ducem lui X în Germania - intervine doamna. - Bună idee! - consimte domnul şi ia un ou de struţ încondeiat. Îl plăteşte, îl pune într-o pungă şi pleacă mulţumit mai departe. Eu mă opresc aici. Bine că a găsit ceva tradiţional! - nu mă pot eu împiedica să zîmbesc în sinea mea. Oul de struţ încondeiat din Bucovina, artizanat tradiţional din România pentru persoane iubitoare de autentic din Germania. Îmi aduc aminte că un prieten de la Externe îmi spunea că "oul de struţ" a devenit un cadou preţuit al diplomaţiei noastre cînd trebuie să dea un cadou de protocol unor colegi din străinătate. Un viitor brand de ţară? De ce nu, oul chiar era frumos! Fata cu pricina nu era însă o ţărăncuţă din Bucovina, cum s-a prezentat, ci studentă la arte plastice în Bucureşti... Îmi revine în minte remarca iniţială: majoritatea sînt comerciale, dar mai găseşti şi cîte ceva tradiţional. Tradiţional versus comercial , iată o opoziţie care pare să fie foarte clară în mintea tuturor, dar care pe mine nu încetează să mă intrige. Mai ales în cazul unui tîrg, căci la un tîrg, fie el şi "tradiţional", de acum cîteva secole, să zicem, lumea venea să vîndă şi să cumpere. Adică făceau comerţ. Ce altceva decît comerţ ar putea - şi ar trebui - să facă meşteşugarii la un tîrg actual? Pus în opoziţie cu "tradiţional", "comercial" sugerează, de fapt, un tradiţional alterat, degradat, care se prostituează pe bani - ca şi cum meşteşugarii din bătrîni ar fi lucrat doar de amorul artei şi din dragostea de frumos neaoş! Altfel spus, artizanatul comercial este un fals şi un kitsch, făcut de falşi artizani. Şi în orice caz, nu este "autentic"! Ar exista deci un "canon" al obiectelor tradiţionale, care pot fi recunoscute şi plăcute ca autentice, şi o înşelătorie - sau în orice caz o degradare - comercială care, pentru bani, produce falsuri şi erzaţuri. Cum rămîne însă atunci cu oul de struţ încondeiat? Ar fi cam greu să considerăm struţul un animal tradiţional din bătătura ţăranului român. Pe de altă parte, "artizanul" acestor ouă încondeiate tradiţionale nici nu ştiu dacă a fost vreodată prin Bucovina, fiind, probabil, o bucureşteancă get-beget, şcolită şi artistă. Deci un fals obiect şi un fals meşter popular dau unul dintre cele mai "autentice" produse de artizanat românesc, pe care le poţi găsi la toate tîrgurile, de la Paşte la Crăciun şi iarăşi la Paşte. De ce tocmai ouăle încondeiate? Pentru că etnografii şi alţi specialişti le-au spus atît ţăranilor, cît şi publicului, că acestea sînt printre cele mai frumoase şi mai specifice obiecte "tradiţionale" româneşti şi pentru că, astfel, ţăranii au început să producă, iar publicul a început să cumpere ouă încondeiate. Iar de la ţărani a trecut şi la alţi "artizani", iar de la cunoscători a trecut la publicul larg. Şi, ca în orice proces viu de creaţie, au început să apară şi alte motive, şi alte tehnici, care numai "tradiţionale" nu sînt. Sau poate că au început să fie? În orice caz, mi-aş dori foarte mult ca cineva să lămurească problema asta cu artizanatul tradiţional versus artizanatul comercial, căci soluţia cu diplome şi alte atestate de "meşter tradiţional" şi "artizanat autentic", care se dau prin tîrgurile "acreditate", mi se pare cam arbitrară cîtă vreme nu ştiu şi criteriile indiscutabile care au stat la baza acestei departajări între tradiţional şi netradiţional. Iar eu unul chiar nu ştiu ce răspuns competent ar trebui să dau la o întrebare de genul următor: Aş vrea să cumpăr ceva autentic românesc pentru prietenul meu din Germania. Ce ziceţi de acest ou de struţ, ar merge?
