Ospitalitate

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Îmi stăruie în minte imaginea în continuă mișcare a gazdei de la un hotel la care am stat adesea în Austria. Mereu zîmbitoare, deși obosită, gata oricînd să glumească, dar și mereu atentă la orice nevoie a vreunui oaspete. Am observat cum în fiecare seară, la cină, trecea pe la toate mesele, știindu-și toți clienții pe nume și avînd cîte un subiect de conversație potrivit pentru fiecare. Un efort constant, destul de mare și, evident, deprins încă de la începutul activității ei. Probabil că nu degeaba a absolvit Facultatea de Turism a Universității din Innsbruck. Cînd una dintre femeile de serviciu s-a îmbolnăvit, a înlocuit-o imediat ea însăși, lucrînd toată dimineața la spălat băi, schimbat prosoape și înfășat plăpumi. După-amiază am surprins-o căutînd soluții de transport pentru noi oaspeți care urmau să vină de la peste o mie de kilometri. Studia prețuri, zboruri convenabile, aeroporturi apropiate și inclusiv mersul trenurilor. Seara n-a lipsit de la ritualul conversațiilor și antrenului de la cină, iar cînd lucrurile se aglomerau, își ajuta chelnerii la servire și debarasare.

În Corfu, am stat recent la un hotel ținut de trei frați. Cel mai mare ne-a întîmpinat cu un zîmbet enorm și cîteva glume, apoi ne-a oferit o mulțime de informații. Am descoperit apoi că și el era omniprezent la toate activitățile importante din hotel. La breakfast urmărea cu ochi de șoim activitatea personalului, atent să nu cumva să lipsească ceva. La prînz și seara era, de asemenea, nelipsit. De cîte ori treceam pe la recepție, ori era acolo, ori venea urgent dacă auzea că are cineva ceva de cerut sau de întrebat. Chiar și aflați la cîțiva kilometri distanță de hotel, am dat tot de el. Cu cine știe ce treburi, călărea o motoretă Vespa și ne-a recunoscut din mers, de la distanță, zîmbindu-ne larg și întrebîndu-ne prin gesturi dacă totul e în regulă. Era ca un fel de spiriduș local. Ne-am amuzat, comentînd că poate în regiune omul era și salvamar, barcagiu, ghid, taximetrist, antrenor de fitness, poștaș și pompier. Frații lui îl secondau cu brio în tot ce făcea.

Ca un amănunt, la recepție avea bilete de autobuz de vînzare (hotelul fiind între localități, cei fără mașină depindeau de o cursă care trecea regulat pe acolo). Bilete se puteau lua și de la șofer, dar pentru confortul clienților, șeful hotelului își asumase acest oficiu, în mod benevol și fără profit direct.

Într-o localitate apropiată, la recomandarea unor prieteni care au fost acolo anul trecut, am mers la o tavernă anume. Patronul ne-a luat imediat în primire. Ne-a întrebat dacă avem cumva o poză a prietenilor. I-am arătat una. „Bineînțeles că-i știu”, a zis vesel. Ne-a făcut rost de o masă într-un mod magic, deși nu mai avea locuri. Cînd i-am dat comanda a zis „Excelent!”, ca o felicitare pentru că am știut să alegem meniul perfect. Ne-am simțit bine, chiar dacă am observat mai tîrziu că și altora le-a zis la fel. Sînt poate niște trucuri bine învățate, dar nu dau greș. Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie. Omul era foarte săritor și priceput în ce privește dezosarea peștelui cîte unui mesean, atunci cînd era cazul. Am remarcat și cu cîtă concentrare își nota comenzile și cu cîtă atenție își urmărea angajații și tot ce se petrecea în restaurant. Am aflat că el era cel care făcea aprovizionarea bucătăriei în fiecare dimineață, mergînd în zori la piețele de pește, carne sau legume și fructe, soția sa fiind cea care le prepara ulterior. Ca orice grec care se respectă, ne-a oferit din partea casei un aperitiv, iar cînd am mers la el și a doua oară am primit și un desert.

Astă-primăvară, la Valencia, am cumpărat un tur ghidat prin oraș, urmat de o cină tradițională. Ghid ne-a fost un tînăr ale cărui cunoștințe ne-au uimit. În fine, erau informații despre propriul lui oraș. Dar engleza nu era limba lui și o stăpînea și pe aceasta la perfecție. La cina tradițională am avut surpriza să descoperim că tot el era maestru de ceremonii. Ba mai mult, era singur. El prepara bucatele – o selecție de tapas și apoi feluri de mîncare mai consistente. Venea în fiecare etapă cu vinuri diferite și ne spunea povestea lor și în ce consta asortarea cu fiecare fel de tapas sau de mîncare. Scotea dopuri, turna în pahare, aducea și strîngea farfurii, făcea conversație, cu fireștile pauze în care dispărea în bucătărie ca să pregătească totul. Era un om-orchestră. Făcea toate astea în fiecare seară. Eram vreo 12 oameni în grup și cineva l-a întrebat dacă nu-i este greu. A răspuns că dincolo de faptul că asta îi era ocupația, pe care o făcea cu plăcere, avea totuși o problemă: se simțea obligat să deguste în fiecare seară, alături de musafirii săi, toate felurile de vin pe care le oferea și se întreba cît de sănătos poate fi așa ceva pe termen lung.

Din toate poveștile astea reiese că domeniul ospitalității presupune multă dedicație, energie și profesionalism. Dacă nu ai o oarecare știință și un anume har, concurența te mănîncă. Cel puțin, așa e prin țările care n-au avut parte de comunism.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.