Oraşe, în paralel

Una dintre cele mai bune studente cu care am avut plăcerea să lucrez la Engleza din Iaşi în aproape un sfert de secol de activitate didactică – astăzi cercetătoare foarte apreciată la Duke University, SUA – a revenit, pentru scurt timp, în urmă cu opt ani, pe meleagurile natale, înainte de sărbătorile de iarnă. Tînăra universitară (de acum) americană a hotărît să-mi facă o surpriză de Crăciun, oferindu-mi un îmbietor pachet cu cărţi de literatură yankee, excelent alcătuite. Între volumele lucioase, Cristina, pe atunci (în 2007) încă doctorandă la Urbana University, Illinois, a pus şi un cotidian local, intitulat The Daily Illini şi editat chiar în campusul universitar. Contrar aşteptărilor, atenţia mea (impregnată de nostalgia propriului stagiu american, cînd obişnuiam să citesc astfel de publicaţii, în fiecare dimineaţă, sub soarele arizonian şi în miresmele cafelei de la Dunkin’ Donuts) fu imediat captată de ziar, lăsînd frumoasele cărţi însoţitoare într-un nemeritat (dar temporar) abandon. Trebuie să recunosc faptul că numărul din The Daily Illini a constituit o lectură delectantă pe parcursul intervalului dintre Crăciun şi Anul Nou – mort practic, din punct de vedere jurnalistic, la noi. O nesperată şi savuroasă compensaţie. Punctul de atracţie al ziarului mi s-a părut rubrica Bad Boys („băieţii răi“ în traducere, aluzie la o binecunoscută emisiune din SUA, axată pe cazurile cele mai spectaculoase de infracţionalitate a Lumii Noi), unde redactorii au inserat rapoarte poliţieneşti (din Urbana) întocmite în săptămîna premergătoare Crăciunului. Ce infracţiuni grave s-au petrecut în acest oraş liniştit (ca mai toate oraşele universitare din America) într-o perioadă atît de relaxată? Iată, spre edificare, cîteva procese-verbale redactate de vajnicii poliţişti locali. Vă previn că, între consemnările în cauză, am intercalat scene din viaţa românească (derulate aproximativ în acelaşi segment temporal), trăite de mine însumi ori, pur şi simplu, detectate în destinele compatrioţilor mei la trecerea din 2007 în 2008!

Membrii unei „frăţii“ academice – situate în zona de est a străzii John – au reclamat că un necunoscut aruncase cu ouă în sediul organizaţiei vreme de cinci minute. Poliţia, sosită imediat la faţa locului, a intervenit în forţă, dar nu a reuşit decît să culce la pămînt mai mulţi boscheţi din jurul casei cu pricina, întrucît suspectul dispăruse în noapte. Cînd am citit acest raport, blocul în care locuiam în 2007 – situat în zona de sud a străzii ieşene Vasile Lupu – era supus unui bombardament cu petarde fumigene (sau să fi fost muniţie de război?), acţiune care a durat mai bine de cîteva ore. Observaţie: autorii, un grup de tineri cu priviri saşii şi mandibule căzute, lombrosian, în jos, păreau foarte vizibili (ziua în amiaza mare) şi nici nu se grăbeau să dispară! Un alt suspect necunoscut din Urbana a pătruns în sediul unei „surorităţi“ (de data aceasta) şi a şterpelit tabloul care le reprezenta pe toate membrele confreriei. Poliţia a sosit în forţă şi a declarat că prinderea făptaşului rămînea o chestiune de ore. Situaţia mi-a amintit de disperarea vecinei de la doi, care, găsindu-şi apartamentul gol, după o absenţă de doar două zile, a fost rugată de autorităţi să revină cu un telefon după sărbători, fiindcă atunci nu avea cine să întocmească procesul-verbal. O femeie de 25 de ani din Urbana a reclamat la poliţie faptul că a primit mai multe bobîrnace (cred că putem folosi, în traducere, şi termenul de „castane“) de la prietenul ei de 23 de ani, după ce acesta a găsit pe podeaua apartamentului comun un prezervativ folosit care nu-i aparţinea. Poliţia a intervenit în forţă, imobilizîndu-l pe agresor. De la balconul aceluiaşi bloc în care locuiam în 2007, am văzut cum o femeie era dusă pe targă către maşina Salvării chiar în prima zi a noului an.

Am bănuit un exces alimentar, dar vecinul de la patru m-a lămurit că ea tocmai suferise o „corijare“ (cu bîta de baseball) din partea soţului. Totuşi, nefiind vreun poliţist prin zonă, am considerat informaţia improbabilă. Mai aflăm că, în Urbana, directorul administrativ al securităţii campusului a părăsit biroul personal încătuşat, după ce a făcut o remarcă inadecvată vizavi de rotunjimile unei subordonate şi după ce, bineînţeles, poliţia a intervenit în forţă. Ştirile PRO TV ne spuneau, la vremea respectivă, cu voluptate, povestea tînărului care, de Revelion, violase o bătrînă octogenară şi apoi o sugrumase. Deşi surprins în flagrant, el a petrecut Anul Nou în libertate, urmînd să fie arestat abia în zori (e adevărat însă că justiţia divină a fost aici extrem de promptă: fugind de la locul crimei, individul a intrat cu capul într-un copac şi şi-a făcut o gaură în craniu de dimensiunile Vezuviului; pentru a ne clăti privirile, PRO TV-ul ni l-a arătat a doua zi, pe patul de spital, cu capul cusut – parcă în batjocură – aidoma unui bostan de Halloween). În sfîrşit, poliţia din Urbana a intervenit în forţă pentru stoparea unei altercaţii între două echipe de fotbal american, de la licee rivale. La Vlădeni şi Ruginoasa, 400 de jandarmi au vizionat, de pe margine, în ritmuri de Las Ketchup, bătaia tradiţională (de 31 decembrie) a mascaţilor din zonă. Ne-au informat ulterior că nu au existat victime şi că schingiuirea a decurs în limite normale. Dacă nu aş fi fost atît de toropit de sărbători, aş fi putut avea atunci o idee genială: să propun măcar Primăriei din urbea mea (dacă nu şi altora din ţară) înfrăţirea Iaşiului („muncipiilor“ noastre, vorba lui Ceaşcă!) cu Urbana, Illinois! Poliţiştii din cele două sfere geografice ar fi făcut astfel schimb de experienţă, iar Cristina nu s-ar mai fi obosit atît, în anii următori, să le explice americanilor de unde vine.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.