Ora de biologie

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Alte confuzii jpeg

În liceu, am avut o profesoară de biologie care arăta de 100 de ani. Nu avea, evident, atîţia, dar părea înfiorător de în vîrstă. De vreo cîteva ori, se zvonise că ar fi murit şi, cînd, în cele din urmă, intra în clasă, tremurînd din toate încheieturile, tresăreau cu toţii violent, eliberînd din piepturi un suspin de uimire. Doamna respectivă – al cărei nume nu-l mai reţin – ne privea cu ochi mărunţi, albi, goliţi de focalizare, şi se întorcea greu înspre tablă pentru a scrie cîte un cuvînt, cu o piruetă morbidă, executată din zeci de mişcări, ce semănau cumva cu o bătută a pasului pe loc. Glasul ei era cavernos şi se prelingea indefinit pe anumite vocale – a, o, u, ă, e, i –, lăsînd impresia unei incantaţii apaşe. Se înţelege că, în astfel de condiţii, adolescenţii spectatori se simţeau străbătuţi de nelinişti şi, după puţine minute de la începerea lecţiei, intrau în entropie educaţională. Aruncau cocoloaşe de hîrtie, urlau ca în codru, alergau printre rînduri şi chiuiau, într-o hărmălaie de nedescris. Făceau, desigur, şi poante specifice vîrstei puberale. Bătrîna spunea, cu dificultate, de la catedră: „Dacă aveeem o lentilăăă concaavăă şi unaa conveexăă...“ „Obţinem o a treia concavo-vexă“, îi răspundea un isteţ din ultima bancă, în hohotele isterice ale gloatei.

Mărturisesc faptul că, spre enervarea amicilor mei (foarte „activi“ în aceste ore de băşcălie), eu nu prea mă distram. Motivul era mai curînd straniu. Mă exaspera atitudinea inefabilă a profesoarei. Aparent, nu auzea şi nu vedea nimic. Peroraţia ei cu vocale lungite continua monoton, ca şi cum se adresa unui auditoriu mesmerizat de discurs, şi nicidecum unei hoarde dezlănţuite. Uneori, mă întrebam dacă ştia unde se afla. Trecea cu privirea sa albă prin fizionomii şi prin pereţi, adresîndu-se neantului, purelor abstracţiuni. Starea aceasta de victimă perfectă, lipsită de cea mai elementară protecţie şi ripostă mă scotea din sărite. Era ca şi cum Mike Tyson, în anii lui de glorie, ar fi boxat cu un ciung. Vreau să fiu onest pînă la capăt. Traversam şi eu convulsiile etapei juvenile, îmi veneau în cap tot felul de nebunii, nu m-aş fi dat în lături, la rigoare, de la o „panaramă“ bine articulată, însă una pe măsură, cu risc, adresată adică „tartorilor“ din cancelarie, profesorilor temuţi, care ar fi făcut anchete şi investigaţii. Astfel, ne-am fi putut simţi şi noi, măcar pentru un timp, eroi. Cu profa de biologie, contextul sugera însă o anumită lipsă de demnitate, nu avea nici urmă de bărbăţie în el. Aşadar, la o oră, cînd lucrurile scăpaseră complet de sub control (se auzeau mugete indecente din spatele clasei), n-am mai rezistat şi am ieşit, furibund, în faţa colegilor.

Într-un fel de „digresiune“ afectivă, ar trebui, probabil, să adaug că am repetat gestul, peste cîţiva ani, în 23 decembrie 1989, la prima adunare a Ligii Studenţilor de la Filologia ieşeană. Dintr-un exces de zel – caracteristic acelor zile incendiare – noii lideri studenţeşti au propus excluderea din facultate a unui coleg atins de un evident retard intelectual, ciuca batjocurii pentru toate grupele. Era considerat un „produs“ al epocii Ceauşescu, ce ar fi trebuit eliminat. În hohoteala generală, am venit în faţa amfiteatrului şi, pe fondul lecturii recente a Apărării lui Socrate, m-am avîntat într-o retorică asupra moralităţii şi istoricităţii legilor unui sistem, de unde rezulta că noi toţi eram „produsele“ aceleaşi lumi, bucurîndu-ne de aceleaşi privilegii şi obligaţii ca şi mai puţin dotatul nostru tovarăş de studii. Culmea, am reuşit să întorc votul grupului, spre stupefacţia noilor conducători şi uşurarea nefericitului simpleton care crezuse, pentru mai multe minute, că va fi exmatriculat. În cazul profesoarei de biologie, scena a fost mai simplă. Am cerut doar tăcerea, pe un ton răspicat. Colegii s-au liniştit, nedumeriţi. Pînă şi doamna a rămas mută, fixîndu-mă, cu ochii ei albi, secunde în şir.

Eram aidoma lui Nilă, la începutul volumului al doilea al Moromeţilor, cînd, în timpul vizitei tatălui la Bucureşti, cere insistent linişte. Fraţii şi Moromete se opresc din vorbărie, iar Preda observă fin: „Nu se ştia de ce, Nilă voia tăcere.“ Într-adevăr, nu se ştia de ce, în acel moment al orei de biologie, şi Codrin(ilă) voia tăcere... Totuşi, nu acest episod m-a împins către exerciţii anamnetice. În 1997, s-a organizat întîlnirea de zece ani de la terminarea liceului, iar clasa noastră s-a reunit, cu entuziasm, în vechile bănci – dominate, de la catedră, de echipa profesorală din anii ’80. În mod uimitor, sprijinită de profesorul de geografie şi de diriginte, cu aer de disoluţie psihică şi fizică, a intrat în încăpere şi doamna de biologie. S-a iscat, precum în trecut, o rumoare uşor panicată printre noi (toţi credeam că murise de mult). Festivitatea a început, iar profesorii, după obicei, au depănat amintiri. A venit şi rîndul protagonistei „prezentului discontinuu“ de azi. S-a făcut o linişte de mormînt, în care curiozitatea şi un oarecare sentiment de culpabilitate se împleteau cu pondere egală. Bătrîna s-a ridicat cu greutate şi a declamat, în stilul ei obişnuit, cuvinte cu vocale prelungi. Fu rîndul nostru să o fixăm cu priviri holbate şi năucite. Îşi amintea de noi ca de nişte „puişooori drăgăăăăălaaşi“, „frumuşeeei şi cumiinţi“. „Mă bîntuie însă imaginea unuia“, ridică doamna tonul, „care mi-aaa făcuuut viiaaţaa uuun iaaad. Eeeraa ooobrăzniciaaa întruchipaată.“ Apoi, uitîndu-se prin sală (deodată, foarte focalizat!), întinse un deget ameninţător-acuzator, deşi dezarmant-descărnat, spre mine, ţipînd: „Iaatăă-l! Eee Cuuţitaaaruuu! Săă-i fiee ruuşinee!“

În 2007, am plecat din ţară, pentru a evita întîlnirea de 20 de ani. Mi s-a spus că profa de biologie a fost în formă. A dansat samba şi a întrebat, de mai multe ori, pe unde umblă pezevenchiul ăălaa de Cuţitaaru.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.