Opt ani mai tîrziu

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

În urmă cu 20 de ani, la sfîrşitul lunii septembrie 1991, cînd la putere era FSN şi preşedinte – Ion Iliescu, Bucureştiul era invadat de mineri pentru a patra oară. La ceva mai mult de un an după ce veniseră să-i „pună la punct“ pe reprezentanţii opoziţiei, oamenii lui Miron Cozma aveau o răfuială cu Guvernul Roman, care, chiar cu acea ocazie, a şi fost demis. La 26 septembrie, Miron Cozma îşi anunţa ortacii că se pot întoarce acasă pentru că revendicările lor ar fi fost satisfăcute. Totuşi, aceştia n-au renunţat la o ultimă acţiune (după ce duseseră adevărate lupte în Piaţa Victoriei şi la Cotroceni), pornind cu lanţuri, răngi şi topoare către Dealul Mitropoliei, unde pe atunci era sediul Camerei Deputaţilor. Parlamentul era păzit, dar cînd minerii s-au apropiat, cordonul jandarmilor s-a desfăcut lăsîndu-i să treacă. Minerii au intrat în clădirea Parlamentului, unde au fost însă opriţi de Ion Raţiu, care le-a spus cu mult curaj şi fermitate că n-au ce căuta acolo. Jandarmii – s-a aflat ulterior – primiseră ordin să se dea la o parte. Comandantul acelui dispozitiv de apărare era, după cum a descoperit presa de atunci, un ofiţer pe nume Gheorghe Lupu. 

Opt ani mai tîrziu, cînd la putere era CDR iar preşedinte – Emil Constantinescu, minerii se agitau din nou şi voiau să vină la Bucureşti. Trupe de jandarmi şi de luptători DIAS şi BAOLP fuseseră trimise să-i oprească în defileul Jiului. Minerii au trecut însă, ca prin minune, de toate barajele care ar fi trebuit să-i oprească. Jandarmii se retrăgeau de peste tot, fără nici o confruntare. Ministrul de Interne Gavril Dejeu a demisionat. Ulterior, forţele de ordine s-au regrupat la Costeşti, unde a avut loc celebra confruntare, în urma căreia însă nu erau semne că înaintarea minerilor putea fi oprită. Mai mulţi jurnalişti trimişi să relateze evenimentele de la faţa locului l-au văzut seara pe comandantul forţelor de ordine, generalul Gheorghe Lupu, îmbrăcat civil, refugiat într-o casă particulară, unde sorbea liniştit dintr-un castron cu supă, aparent fără vreo grijă de subordonaţii lui cei copleşiţi de mineri şi împrăştiaţi în dezordine. Ajuns deja general, fostul comandant al detaşamentului din faţa Parlamentului a făcut exact acelaşi lucru pe care îl făcuse şi în 1991. Cercetat pentru neglijenţă în serviciu, pentru că şi-a abandonat hainele militare şi propriii soldaţi, pentru general s-a dat soluţia neînceperii urmăririi penale. Însuşi Emil Constantinescu avea să afirme ulterior că interese oculte au făcut ca justiţia să nu ajungă la o soluţie firească în acest caz.  

*  *  *  

În octombrie 2002, cînd la putere era PSD, preşedinte era Ion Iliescu şi premier Adrian Năstase, naţionala de fotbal a României a jucat un meci oficial de calificare pentru Euro 2004, cu Norvegia. Meciul, disputat în Ghencea, a fost pierdut de români cu 0 la 1. Terenul a semănat cu o adevărată mocirlă – ceea ce a stîrnit indignarea suporterilor şi reacţii foarte critice din partea comentatorilor. Prim-ministrul Adrian Năstase a promis atunci că următorul meci acasă al reprezentativei naţionale, va fi jucat în condiţii mult mai bune, pe stadionul Naţional. Sarcina de a instala gazonul perfect, care să spele ruşinea din octombrie, a fost atribuită firmei lui Adrian Oprişan, frate al preşedintelui (PSD) Consiliului Judeţean Vrancea – Marian Oprişan. În ciuda suspiciunilor presei, premierul a dat asigurări, pînă în ultimul moment, că la ora începerii meciului cu Danemarca, din 29 martie 2003, gazonul va fi perfect. Dar deja povestea e cunoscută. În ziua meciului, peste cincizeci de mii de spectatori şi milioane de telespectatori au avut surpriza (sau confirmarea) să vadă, în loc de gazonul promis, o suprafaţă de nisip pe care din loc în loc crescuseră nişte smîrcuri de iarbă. România a pierdut meciul cu 2 la 5 şi, totodată, şi calificarea la Campionatul European din Portugalia (nu neapărat din cauza terenului, cu care jucătorii români şi danezi s-au luptat deopotrivă). Scandalul a fost imens. Victor Ponta, pe atunci şeful corpului de control al premierului, a fost pus să cerceteze situaţia şi a descoperit că vinovat de starea terenului fusese Adrian Oprişan. 

Opt ani mai tîrziu, în 2011, cînd la putere era PDL şi preşedinte – Traian Băsescu, s-a inaugurat în România un stadion de fotbal, considerat a fi primul stadion modern de după Revoluţie. Meciul inaugural, România-Franţa, făcea parte din calificările pentru Campionatul European din 2012. România a obţinut un rezultat de egalitate 0-0 care a compromis şi ultima şansă de calificare. Peste cincizeci de mii de spectatori şi milioane de telespectatori au fost impresionaţi de noul stadion, dar gazonul s-a dovedit a fi un adevărat coşmar. Brazde întregi de iarbă cu pămînt se desprindeau sub picioarele jucătorilor. Firma responsabilă cu instalarea gazonului de pe noul stadion – s-a aflat cu stupoare – aparţinea aceluiaşi Adrian Oprişan, fratele aceluiaşi Marian Oprişan, reales între timp în aceeaşi funcţie de preşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.