Oportunismul facerii de bine

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Mulți dintre noi trăim cu senzația că, dacă „facem un bine“, ni se șterge măcar un rînd din lista chestiilor „rele“ pe care le-am făcut cîndva. Faci un „bine“, ți se trece cu vederea un „păcat“. Nu contează dacă sîntem credincioși sau nu, practicanți sau nepracticanți ai unei religii. Un soi de frică față de o putere divină – oricum va fi fiind înțeleasă aceasta – ne unește fără să ne dăm seama. Iar frica are, la rîndul ei, miliarde de chipuri și intensități. Unii nici măcar nu se mai obosesc să învestească ideea asta de „putere“ cu vreun fel de caracteristici „divine“. E „ceva“ acolo, nu obligatoriu prin cer sau plutind prin atmosferă. Trebuie să fie pe undeva și chestii inexplicabile care influențează lucrurile. O viziune gospodărească asupra vieții include și un „ceva“ de felul ăsta, gravitînd pe o orbită a vieții. Iar acest „ceva“ e acceptat, la rîndul lui, în toate felurile posibile. Cu chip, fără chip, cu sau fără prezență fizică, legat sau nelegat de ritualuri, ascuns sau neascuns în superstiții, cu sau fără vreo doză de sacru și, mai ales, „fusion“. Adică un amestec cu de toate, ca o șaormă care adună și creștinism, și budism, și hinduism, și progresism, și știință, și hipstereală, cîte ceva din fiecare. Iar lista de ingrediente e mult mai lungă.

Frica de ceva inexplicabil, mult mai puternic decît tine, se confundă foarte ușor cu senzația că plutești într-un fior mistic, că ai ceea ce s-ar putea numi o „trăire religioasă“. Pe de altă parte, s-a scris atît de mult despre accesul la „adevărata credință“, încît aceasta pare, deseori, fie ridicolă, fie imposibilă. Iar virtutea, curățenia sufletului, liniștea interioară și experimentarea unei stări de grație a ființei umane par, cel mai adesea, un fel de competiție. Adică, ia să vedem noi cine știe mai bine cum stă treaba! Sau cine e mai umil! Cu cîțiva ani în urmă, un personaj celebru din spațiul public românesc se angaja, în fața camerelor de luat vederi, că „…de sărbătorile astea eu o să fiu cel mai umil. Hai, să văd eu cine o să fie mai umil decît mine!“. Personajul cu pricina e un mare „făcător de bine“. Ori de cîte ori îl face, se stîrnesc dezbateri aprinse despre cît de „bun“ e „binele“ ăsta. Unii rîd, alții îl aprobă și spun că binele nu are un singur chip, iar alții cred că un “cocalar“ e complet lipsit de posibilitatea sau de adevărata aprobare divină de a face bine. E momentul în care apar marii deștepți ai credinței, tipii dotați cu vocabular teologic, știutorii într-ale Divinității. Gata oricînd să-ți explice, ignorantule, cum stau lucrurile. Ăștia sînt un deliciu. Ei înșiși un amestec de egolatrie și umilință jucată în cel mai prost fel cu putință. Și-ți explică doct cum simplitatea, în esența ei de autenticitate, corespunde întocmai cu particula elementară rezultată în urma justei interpretări a Scripturii.

Pe urmă vin ceilalți, ateii și agnosticii simpatici, care-ți explică științific mecanismele prin care ființa umană, în vulnerabilitatea ei, creează inconștient ideea de „prezență divină“. La fel de bine ca toate celelalte feluri de „prezențe“. Ăștia sînt cei simpatici, pentru că nu te fac prost în față. Pentru că sînt și atei nervoși, care se uită la tine ca la ultimul bou, gata să te facă oricînd fundamentalist religios dacă ai și tu niște întrebări sau niște incertitudini cu privire la lumea asta. Iar peste toate – și-ar mai fi de menționat o sumedenie de tipologii – se așază, triumfătoare, epoca. Timpul pe care îl trăim, cu toate fracturile și scurtăturile sale, cu „miracolele“ de neînchipuit pînă ieri, pe care le poate face azi, instantaneu, o sculuță tehnică numită, să zicem, „terminal“. Eh, și-acum apar împătimiții de apocalipsă, ăia care cred că de-aia-i și zice „terminal“. Pentru că e semnul sfîrșitului, lucrarea Satanei care dă lovitura finală. Departe, pe-aici, pe la noi, sau aiurea, prin lume, izolați și neștiuți de nimeni, există și oameni care și-au ales în singurătate calea de a căuta Divinitatea. Se-ntîmplă în toate felurile de credință și de practicare a ei. Iar amestecul ăsta – zarvă, politică de toate felurile, foșgăială și isterie, poleială și bogăție de-a dreptul ridicole, delir verbal și simplitate totală, sărăcie asumată, liniște și rugăciune continuă – alcătuiește chipul în care ființa umană trăiește cu sau în preajma ideii de divinitate.

În acest peisaj, ale cărui contururi s-au pierdut de multă vreme, facerea de bine e un soi de sprint care se petrece la marile sărbători. Atunci ne mobilizăm mai mult și mai mulți, descoperind că „există probleme grave, oameni care o duc foarte rău, și asta nu se-ntîmplă din vina lor“. De-a lungul anului, facerea de bine e practicată de puțini, de personaje la care ne uităm fie cu o doză de neîncredere, fie cu un soi de admirație care exclude din start posibilitatea ca noi înșine să ne alăturăm cu adevărat încercărilor pe care le fac ele. Avem senzația că, dacă totuși contribuim cu ceva la eforturile lor, primim și noi o șansă la un favor al Divinității. Sau chiar un moment mai bun cu sinele nostru, ceea ce nu-i tocmai ceva de lepădat. Unii devin mai vizibili făcînd binele sau ajutînd la facerea lui. Cîștigă puncte de rating în spațiul public. Ba chiar există strategii complexe de marketing personal, în care alăturarea la o „cauză socială“ și gestionarea iscusită a acestui spectacol aduc beneficii frumoase și cît se poate de concrete.

Facerea de bine poate fi oricum. Cinică și oportunistă, naivă și dezinteresată, pasională și străbătută de fior mistic. Poate avea o mulțime de chipuri, unele luminoase și de-a dreptul sublime, altele scălîmbăite și de o ipocrizie greu de imaginat. Însă, oricum ar fi, facerea de bine nu e cum se spune uneori la noi, fără perdea, într-un mod imposibil de reprodus aici. Facerea de bine poate fi, pur și simplu, salvatoare. În orice grad va fi fiind ea făcută. E o zonă în care chiar și oportunismul și ipocrizia pot duce la ceva bun. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.