Oportunismul facerii de bine

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Mulți dintre noi trăim cu senzația că, dacă „facem un bine“, ni se șterge măcar un rînd din lista chestiilor „rele“ pe care le-am făcut cîndva. Faci un „bine“, ți se trece cu vederea un „păcat“. Nu contează dacă sîntem credincioși sau nu, practicanți sau nepracticanți ai unei religii. Un soi de frică față de o putere divină – oricum va fi fiind înțeleasă aceasta – ne unește fără să ne dăm seama. Iar frica are, la rîndul ei, miliarde de chipuri și intensități. Unii nici măcar nu se mai obosesc să învestească ideea asta de „putere“ cu vreun fel de caracteristici „divine“. E „ceva“ acolo, nu obligatoriu prin cer sau plutind prin atmosferă. Trebuie să fie pe undeva și chestii inexplicabile care influențează lucrurile. O viziune gospodărească asupra vieții include și un „ceva“ de felul ăsta, gravitînd pe o orbită a vieții. Iar acest „ceva“ e acceptat, la rîndul lui, în toate felurile posibile. Cu chip, fără chip, cu sau fără prezență fizică, legat sau nelegat de ritualuri, ascuns sau neascuns în superstiții, cu sau fără vreo doză de sacru și, mai ales, „fusion“. Adică un amestec cu de toate, ca o șaormă care adună și creștinism, și budism, și hinduism, și progresism, și știință, și hipstereală, cîte ceva din fiecare. Iar lista de ingrediente e mult mai lungă.

Frica de ceva inexplicabil, mult mai puternic decît tine, se confundă foarte ușor cu senzația că plutești într-un fior mistic, că ai ceea ce s-ar putea numi o „trăire religioasă“. Pe de altă parte, s-a scris atît de mult despre accesul la „adevărata credință“, încît aceasta pare, deseori, fie ridicolă, fie imposibilă. Iar virtutea, curățenia sufletului, liniștea interioară și experimentarea unei stări de grație a ființei umane par, cel mai adesea, un fel de competiție. Adică, ia să vedem noi cine știe mai bine cum stă treaba! Sau cine e mai umil! Cu cîțiva ani în urmă, un personaj celebru din spațiul public românesc se angaja, în fața camerelor de luat vederi, că „…de sărbătorile astea eu o să fiu cel mai umil. Hai, să văd eu cine o să fie mai umil decît mine!“. Personajul cu pricina e un mare „făcător de bine“. Ori de cîte ori îl face, se stîrnesc dezbateri aprinse despre cît de „bun“ e „binele“ ăsta. Unii rîd, alții îl aprobă și spun că binele nu are un singur chip, iar alții cred că un “cocalar“ e complet lipsit de posibilitatea sau de adevărata aprobare divină de a face bine. E momentul în care apar marii deștepți ai credinței, tipii dotați cu vocabular teologic, știutorii într-ale Divinității. Gata oricînd să-ți explice, ignorantule, cum stau lucrurile. Ăștia sînt un deliciu. Ei înșiși un amestec de egolatrie și umilință jucată în cel mai prost fel cu putință. Și-ți explică doct cum simplitatea, în esența ei de autenticitate, corespunde întocmai cu particula elementară rezultată în urma justei interpretări a Scripturii.

Pe urmă vin ceilalți, ateii și agnosticii simpatici, care-ți explică științific mecanismele prin care ființa umană, în vulnerabilitatea ei, creează inconștient ideea de „prezență divină“. La fel de bine ca toate celelalte feluri de „prezențe“. Ăștia sînt cei simpatici, pentru că nu te fac prost în față. Pentru că sînt și atei nervoși, care se uită la tine ca la ultimul bou, gata să te facă oricînd fundamentalist religios dacă ai și tu niște întrebări sau niște incertitudini cu privire la lumea asta. Iar peste toate – și-ar mai fi de menționat o sumedenie de tipologii – se așază, triumfătoare, epoca. Timpul pe care îl trăim, cu toate fracturile și scurtăturile sale, cu „miracolele“ de neînchipuit pînă ieri, pe care le poate face azi, instantaneu, o sculuță tehnică numită, să zicem, „terminal“. Eh, și-acum apar împătimiții de apocalipsă, ăia care cred că de-aia-i și zice „terminal“. Pentru că e semnul sfîrșitului, lucrarea Satanei care dă lovitura finală. Departe, pe-aici, pe la noi, sau aiurea, prin lume, izolați și neștiuți de nimeni, există și oameni care și-au ales în singurătate calea de a căuta Divinitatea. Se-ntîmplă în toate felurile de credință și de practicare a ei. Iar amestecul ăsta – zarvă, politică de toate felurile, foșgăială și isterie, poleială și bogăție de-a dreptul ridicole, delir verbal și simplitate totală, sărăcie asumată, liniște și rugăciune continuă – alcătuiește chipul în care ființa umană trăiește cu sau în preajma ideii de divinitate.

În acest peisaj, ale cărui contururi s-au pierdut de multă vreme, facerea de bine e un soi de sprint care se petrece la marile sărbători. Atunci ne mobilizăm mai mult și mai mulți, descoperind că „există probleme grave, oameni care o duc foarte rău, și asta nu se-ntîmplă din vina lor“. De-a lungul anului, facerea de bine e practicată de puțini, de personaje la care ne uităm fie cu o doză de neîncredere, fie cu un soi de admirație care exclude din start posibilitatea ca noi înșine să ne alăturăm cu adevărat încercărilor pe care le fac ele. Avem senzația că, dacă totuși contribuim cu ceva la eforturile lor, primim și noi o șansă la un favor al Divinității. Sau chiar un moment mai bun cu sinele nostru, ceea ce nu-i tocmai ceva de lepădat. Unii devin mai vizibili făcînd binele sau ajutînd la facerea lui. Cîștigă puncte de rating în spațiul public. Ba chiar există strategii complexe de marketing personal, în care alăturarea la o „cauză socială“ și gestionarea iscusită a acestui spectacol aduc beneficii frumoase și cît se poate de concrete.

Facerea de bine poate fi oricum. Cinică și oportunistă, naivă și dezinteresată, pasională și străbătută de fior mistic. Poate avea o mulțime de chipuri, unele luminoase și de-a dreptul sublime, altele scălîmbăite și de o ipocrizie greu de imaginat. Însă, oricum ar fi, facerea de bine nu e cum se spune uneori la noi, fără perdea, într-un mod imposibil de reprodus aici. Facerea de bine poate fi, pur și simplu, salvatoare. În orice grad va fi fiind ea făcută. E o zonă în care chiar și oportunismul și ipocrizia pot duce la ceva bun. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.