Operaţiunea toate cele
"Uite ce s-a-ntîmplat", îmi spuse mama, arătînd cu degetul către CNN. Îmi ridicai privirea din ziarul pe care îl citeam la insistenţele ei, căci a ţinut morţiş să citesc glumele din organul de presă al comunităţii de pensionari în care trăieşte. Atentatorii sinucigaşi de pe CNN s-au amestecat oarecum cu poanta unui banc cu Britney Spears care suna cam aşa: "Cred că mariajul homosexual ar trebui să aibă loc între un bărbat şi o femeie". Mă surprinde faptul că oamenii de pe acolo aveau habar cine e Britney Spears. Cu o seară înainte mă uitasem cu mama la The Honeymooners. Carnagiul este urmat pe CNN de preşedintele Bush, care jură ferm că va continua războiul în Irak. În prezent, se află în Mongolia. Mă duceam de la New York în Florida şi m-am oprit pe drum s-o vizitez pe mama de Thanksgiving, ca un fiu iubitor ce sînt. Hainele mi se răsucesc în maşina de spălat de pe etajul complexului unde locuieşte mama. Azi-dimineaţă am ieşit la plimbare să ne uităm la copacii dărîmaţi de ultima furtună. Mama mi-a mai arătat şi piscinele goale şi cum sînt ele curăţate de noroi şi crengi rupte. Au aici şi cinematograf, şi săli de sport, cursuri de spaniolă şi sculptură. Nimic din acestea nu îi stîrneşte interesul mamei, care preferă să se plîngă de lumea în care trăim. Primeşte în asta un ajutor de nepreţuit din partea televizorului. Acesta pune paie pe foc cînd para jignirilor, pe care i le aducea lumea largă, pare a se stinge. Mă rog, ăsta este privilegiul vîrstei: poţi găsi cusururi în toate cele, şi toate cele, credeţi-mă, au cusururi. CNN ni-l arată pe Bush în Mongolia, în faţa unui perete roşu, ornat cu ceva ce pare a fi miliarde de mici seceri şi ciocane, iar mama aduce nişte prăjiturele fără zahăr din care trebuie neapărat să gust "pentru că sînt din cele bune". Le mănînc. Mama e democrată. Aseară ne-am uitat la Fahrenheit 911, filmul lui Michael Moore, şi ea a plîns. Azi, CNN pare a fi doar o urmare la filmul lui Moore. De fapt, fiecare zi de la realegerea lui Bush este o urmare la filmul lui Moore. Mai avem şi un nou uragan cu nume de literă grecească în Caraibe, aşa că şi ăsta pare o urmare. Dacă termină şi literele alfabetului grecesc, o să înceapă cu cel chirilic. Apoi cu cel chinez. Slavă Domnului, alfabete avem! Ce nu avem este răbdarea şi puterea de a trece prin atîtea uragane şi prin încă trei ani de mandat ai lui Bush. Mama a trăit în timpul celui de-al doilea război mondial în România, dar aia era atunci, şi asta-i acum. Încă o mai supără uciderea civililor, chiar dacă de data asta nu mai e vorba de rudele noastre. Sînt rudele altora. Dar furtuna o ia foarte personal. Mai ales de cînd gaşca lui Bush pare hotărîtă să nege încălzirea globală şi degradarea mediului. Mama sare de pe scaun şi se repede să-mi pună hainele în uscător. Se întoarce foarte agitată: "Am ajuns la ţanc. Un moşotei voia să se-nstăpînească pe uscătoare". Moşi. Timp. La timp. Lumea. Totul este aici, iar eu scriu lucrurile pe măsură ce se întîmplă.
