O vizită istorică

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
O vizită istorică jpeg

Am tîrît mulți oameni nevinovați prin muzee de arheologie și uneori am simțit că eu însumi abia mă tîrăsc. De ce sînt unele muzee vii, iar altele moarte? Înainte de a boscorodi, să spun că uneori rateul a fost al meu. M am dus la muzeul de arheologie local (nu contează că în Roma sau Zalău) nițel mecanic, pentru că, în fine, atîta știu, a­tî­ta fac. Am fost ca să spun altora că „Am fost!“, am vizitat într-o oră ceea ce ar fi trebuit vizitat în cinci, am ajuns acolo venind de altundeva unde „Am fost!“, în loc să ajung odihnit și cu un carnețel etc. Mi-e clar deci că, dacă vizitezi cu un ochi stins, n-ai cum să-i reproșezi muzeului că e plictisitor. Pe de altă parte, dat fiind că am vizitat totuși măcar o sută de instituții cu colecții arheologice, o să risc o tipologie benignă a exceselor de-acolo. Zic benignă pentru că nu vreau să vorbesc acum de naționalisme sau de artefacte care se distrug încet prin depozite.

Tipologia asta s-ar putea face, de altfel, fără nici o referință la concepție și exponate, ci doar pe baza angajaților care vegetează prin săli. Uneori, plictiseala lor este atît de intensă încît mă împiedică să mă concentrez. Sau mi se face rușine să mă uit la o vitrină despre care am impresia că le-a distrus viața. Mă gîndesc atunci că fac parte din acei vicioși ale căror oribile plăceri arheologice duc indirect la înrobirea unor ființe umane. Dar am văzut și paznici atît de alerți și de pricepuți încît m-au făcut să mă întreb: ăsta n-o fi chiar directorul muzeului, care petrece o zi incognito printre noi, ca Harun al-Rașid? Uneori, în colțul sălii cu sarcofage stă tăcut un tip atletic sau o tînără de o noblețe ieșită din comun. Sigur că nu e vina omului că are o distincție naturală, dar asta nu te face să te simți mai bine ca turist îmbrăcat de scandal. E ca atunci cînd chelnerul e mai chipeș și mai bine îmbrăcat și mai inteligent decît tine. Dar să mă întorc la colecții.

Există muzee unde te simți la grădiniță. Panourile și etichetele au un ce blînd, ludic. „Dacă Obeliscul ar fi în realitate atît de mare pe cît apare în reconstrucția prezentată alăturat, dvs. ați fi mic cît un arici.“ Scopul lor e să te răsfețe, să pleci îndulcit. „Înainte de luptă, comandanții romani mîncau din asemenea vase reprezentînd parodii ale muncilor lui Hercule.“ Dacă se întîmplă ca un instrument sinistru ca Iron Maiden să fie expus, sîntem lămuriți că „se folosea, din păcate, la tortură“.

Alte colecții au ca obiectiv principal să-ți arate cît de diferiți erau cei vechi; ei erau vechi și diferiți – simplu. „Fragmente de minge de cauciuc de la Copán, Honduras. Echipa cîștigătoare era executată.“ „Pentru a obține ofranda de sînge, mayașii foloseau acești țepi de pisică de mare ca să-și străpungă penisul“ („din păcate“ mergea aici).

În unele muzee, se simte dezamăgirea curatorului și/sau directorului că exponatele sînt, ce să ne mai ascundem atîta, cam banale. Fiecare ciob, fiecare pieptăn de os este atunci plasat într-o valvă de titaniu, luminată stroboscopic. Niciodată nu mi-e clar dacă scopul e ca vizitatorul să plece gîndind „Valoroase trebuie că mai sînt cioburile astea, dacă s au cheltuit atîția bani pentru expunerea lor!“ sau, din contra, „Cîți bani au ăștia, dacă își permit să-i risipească pe ceva atît de inutil!“

Mai sînt și așezăminte similare unde pe pereți sînt inscripții mari, rămase din comunism, cu litere de mucava roz, despre înflorire și despre vestigii. Etichetele obiectelor sînt ca biletul pe care, în vis, îl tragi la examen. Aici nu ne confruntăm cu vreo tendință condamnabilă spre senzaționalism. „Fragment ceramic. Sec. II î.Hr.“ Același laconism și în cazul pieselor celor mai frumoase. „Statuie de marmură albă a Afroditei, în mărime naturală. Sec. II d.Hr.“ Ar fi de prost gust ca, dînd și alte detalii, să lași să se vadă că ești mîndru de colecțiile tale. În plus, ca să te autoflagelezi, dai doar informații care sînt oricum evidente pentru orice nespecialist (că marmura e „albă“ sau mărimea „naturală“ – deși, pînă la urmă, cît de înaltă era Afrodita naturală nu știu).

Preocupați de concepte generoase și teme mari, responsabilii muzeelor uită uneori probleme minore. Eu, de exemplu, sînt unul dintre acei vizitatori dificili care, cînd se uită la o puzderie de amulete egiptene prinse una lîngă alta ca într-un insectar, printre care se află o puzderie de numere, nu înțeleg care e care. La fel cu amplasarea toaletelor. Într-un muzeu mă gîndesc de obicei la toaletă ca la ieșirea de urgență într-un avion. Oare unde este? Voi putea să-mi croiesc drum pînă acolo dacă soarta mi-o va cere? În același timp, mă enervează, nu știu dacă e tartufferie sau doar cusurgeală, și să văd toaletele semnalizate din metru-n metru. „Portret funerar al unei aristocrate palmyrene, sec. III d.Hr., observați podoabele, ochii enormi, tristețea inefabilă“; pe dreapta, buda. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Paul Vulcan. Foto: Daniel Guță
Natura sălbatică din munții Hunedoarei, sufocată de „satele de vacanță” construite după 1990 VIDEO
Șiruri de vile și case de vacanță ocupă locuri greu accesibile în trecut din munții Hunedoarei. Fenomenul a luat amploare după 1990 și a transformat radical zone unde turismul se rezuma la câte o cabană.
Gaze Rusia Uniunea Europeana FOTO Shutterstock
Depozitele de gaze ale UE au depăşit un nivel de înmagazinare de 90%. La cât a ajuns România
Depozitele de gaze ale UE au depăşit un nivel mediu de înmagazinare de 90%, peste cel de 80% stabilit de blocul comunitar drept obiectiv pentru a garanta un volum sigur în toamnă şi iarnă.
Captura video de pe front
Dialog între un soldat rus rănit și unul ucrainean: „Omoară-mă”. Ce a urmat VIDEO
Un videoclip cu un puternic impact emoțional, filmat pe frontul din Harkov, în timpul unor lupte între forțele ucrainene și cele ruse, surpinde dialogul dintre un soldat rus, rămas blocat între un zid și vehiculul blindat, și un militar ucrainean.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.