O statuie la computer

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
O statuie la computer jpeg

Dacă spargi un hard disk cu ciocanul, o să constați că aproape fiecare așchie pe care o obții reflectă încă, vrînd-nevrînd, o tehnologie foarte avansată. O asemenea așchie nu mai e, bineînțeles, suficientă ca să-ți faci treaba la care computerul a fost conceput să ajute omul (de pildă, să te înscrii într-un grup online de adversari ai expresiei „galop de sănătate“). Dar, descoperită arheologic, ea rămîne absolut suficientă ca să înțelegi cam cum stătea o societate cu tehnica. Din cîte știm, nu vom descoperi niciodată așa ceva pe un sit greco-roman. În­tîmplarea face că mulți au spus tocmai asta despre mecanismul descoperit în mare lîngă insula Antikythera, cel mai important obiect legat de știința antică descoperit vreodată: că dacă nu l-am avea, ne‑ar fi greu să credem că exista la acea dată. Nu e chiar așa; deși e cel mai vechi instrument de calcul astronomic păstrat pînă azi, cu cele mai vechi roți dințate din lume, există vreo 20 de texte din antichitate care vorbesc, direct sau aluziv, de imagini mecanizate ale cosmosului.

Am evitat în general să scriu aici despre monumente extraordinare și statui celebre. Pe de-o parte, mi-a fost teamă că în felul ăsta mă apropii de senzaționalism; dacă e de ales, prefer să scriu despre fleacuri interesante, nu despre piramide. Pe de alta, cu cît o descoperire a făcut mai multă vîlvă, cu atît literatura științifică despre ea e mai greu de sintetizat – deci mai multă muncă de făcut de la o săptămînă la alta (lucru dificil avînd în vedere și activitatea mea în grupul menționat mai sus). Celebritatea mecanismului din Antikythera este totuși oarecum de nișă, dacă e posibil așa ceva. Poza lui nu e destul ca să te pună pe gînduri. Fragmentele păstrate din el arată azi ca niște gioarse din fundul garajului.

Pe la 60 î.Hr. un vas s-a scufundat între Creta și Pelopones, lîngă Antikythera. Ghinion maxim, din două motive. Mai întîi, asta era ultima strîmtoare de trecut, după care Marea Egee plină de insulițe rămînea în urmă și pînă în Italia drumul era liber (sau, pe ruta inversă, era primul obstacol mai serios). Iar apoi pentru că Antikythera de-abia fusese curățată, cu vreo zece ani înainte, de pirații de acolo de către serviciul roman de depiratizare. În 1900-1901, într-una din primele cercetări arheologice subacvatice, obiectele de pe epava descoperită întîmplător au fost aduse la suprafață de pescuitorii de bureți greci. Prima statuie recuperată a fost a unui boxer. După restaurare, boxerul s-a dovedit a fi, normal, un filosof. Dar vasul, lung de 40 m (cît șapte mașini la un stop) era plin de mărfuri. Pentru că se adoptaseră de curînd costumele etanșe și căștile de alamă, scufundătorii puteau sta un sfert de oră la 70 de metri adîncime și au scos pe rînd amfore pentru vin, din Rodos și Cos, dar și sticlărie fină egipteană și siro-palestiniană, monede din Pergam, Efes și Sicilia, și statui de marmură cu suprafețe foarte mîncate, de altfel copii elenistice nu prea valoroase. Mai important, vasul transporta și o pădure de statui de bronz, deja vechi de mai mult de un secol în clipa cînd au fost puse pe vas, unde probabil arătau ca depozitul de la Luvru. Statuile antice de bronz sînt foarte rare și, de altfel, majoritatea au fost descoperite în mare, una completă, a unui efeb, provenind chiar de pe epava noastră. Încă mai importante sînt ultimele piese găsite de scufundători, cîteva fragmente dintr-un mecanism, de data asta nu foarte rar, ci unic, și el probabil vechi deja de vreo 50 de ani cînd a fost comandat de vreun colecționar roman. Greu de crezut că mecanismul nu era însoțit și de un expert care să explice ce și cum cumpărătorului. Poate că acest expert era o femeie, al cărei schelet și cercei de aur s-au găsit pe epavă. Dar poate că ea era doar un pasager – cum în antichitate nu existau vase specializate pentru transportul de pasageri, călătoreai cu ce prindeai. Lucru cu totul neobișnuit pentru epavele antice, de unde orice os dispare, scheletele a patru-cinci persoane au fost găsite la locul naufragiului, unele îngropate sub un metru de ceramică.

Deși unele roți dințate se ițeau ici-colo din micul bolovan de bronz care este fragmentul cel mai mare păstrat din mecanism, ele erau imposibil de separat fără să fie făcute praf. Prin anii 70 i s-au făcut primele radiografii, dar abia după 2000, și mai ales cu primele tomografii computerizate din 2005, mecanismul a putut fi înțeles. Numărul de dinți al zecilor de rotițe a fost evaluat corect și cam 3000 de litere au fost clar recunscute. Pentru că numele lunilor din inscripțiile de pe mecanism reflectă calendarul din Corint, know-how-ul (nu neapărat și obiectul) trebuie să fi venit de-acolo, cîndva înainte de distrugerea orașului de către romani în 146 î.Hr., sau dintr-o colonie a Corintului, ca Syracusa. Acolo fusese activ Arhimede, autor între altele al unui planetarium descris de Cicero, care era mare fan Arhimede. Despre cum prevedea micul computer din Antikythera fazele lunii și eclipsele de lună și de soare o să vorbesc în detaliu în numărul următor, dar e interesant de notat că ultimele inscripții dibuite pe cadranele instrumentului arată că fenomenele astronomice erau, cum s-a spus, corelate cu instituții sociale. Se indica adică, pentru orice an dorea utilizatorul, care din jocurile panelenice vor avea loc – adică cele de la Olympia, Delphi, Corint și Nemeea (și alte două mai puțin cunoscute, pe care nici bulgarii nu le transmiteau).

Care era scopul acestui mecanism? În general, literatura de specialitate, încîntată de poziția lui excepțională în istoria tehnologiei, îi subliniază aspectele funcționale – faptul că, pentru orice dată aleasă de utilizator, el furniza automat date astronomice (și sportive). Mai rar, s-a propus că era folosit ca mijloc educativ, pentru a deprinde și a ilustra logica astronomică. Impresia mea e că nu s-a studiat destul măsura în care, și în antichitate, tehnologia reprezintă un instrument de prestigiu și putere. Așa cum arta antică, înainte de a fi frumoasă sau a impresiona, „face“ ceva, s-ar putea ca tehnologia, chiar înainte de a face propriu-zis ceva, să impresioneze.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic