O scrisoare nepierdută şi deschisă

Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Domnule preşedinte al Senatului, Nicolae Văcăroiu, În primul rînd aflaţi despre mine că sînt bine, deşi nu mai sînt în acelaşi loc în care ne-am întîlnit ultima oară (ceea ce vă doresc şi dvs., atît în privinţa stării, cît şi în privinţa locului). După cum probabil aţi remarcat, am plecat vinerea trecută după prînz din sala Senatului, exact în momentul în care discuţiile legate de Legea calului au atins cote incendiare (o să vedeţi imediat cum de se leagă totul). Alături de colegul Nicolae Vlad Popa (senator de Braşov, în a cărui maşină am şi urcat, finalmente) am pornit în scurt timp spre Strasbourg. Am zis să nu luăm avionul, ca toţi ceilalţi, ci să mergem cu maşina pînă în buza Parlamentului European (locaţia franceză) - ceea ce, ca să nu vă mai prelungesc suspansul, aflaţi că am şi reuşit, intrînd în Europa aşa, pe îndelete, în limitele vitezei admise de-a latul a trei ţări şi cu România patru. Ploua în Piaţa Romană cînd am trecut pe-acolo, ploua la Otopeni, ploua la Cornu, ploua la Sinaia. Drum şerpuit, maşini multe, ploaie cît să te nevrozezi. Ceea ce m-a impresionat, dle preşedinte, după ieşirea din Braşov, au fost doi mînji ce păşteau aparent absenţi în stînga şoselei; n-am mai văzut niciodată aşa ceva: sub ploaie, din spinarea lor ieşeau aburi! Nu trăgeau în ham, nici nu alergau; şi totuşi, o ceaţă albă şi rară se clătina mai sus de crupa lor, ieşind din caierul de piele al coastelor mai curînd slăbănoage. În ploaia aceea rece ce nu mai contenea, de zile şi zile, am avut o clipă senzaţia că cei doi cai tineri sînt singurele fiinţe vii şi calde din ţară. Dar să lăsăm poezia, doar nu de asta ne-aţi trimis la Parlamentul European! Abia seara, pe la 19h, cînd tocmai ieşeam din Sebeş, ploaia s-a oprit. Bătea de miezul nopţii cînd am ajuns la Arad şi am tras la hotel; poate capcanele legii de deunăzi sau poate spinările cu aburi de pe drum m-au făcut să adorm mai curînd greu. Totuşi, ora micului dejun de a doua zi avea să-mi aducă o veste bună: ne înmulţeam! Maşinii nostre plecate la drum lung avea să i se mai alăture una, cea a unui individ cu trup şi inimă mare, pe nume Gavril Popescu (vicepreşedintele Consiliului judeţean din Arad) care, alături de soţie, avea ceva treburi prin Franţa. Zis şi făcut: sîmbătă, 24 septembrie a.c., pe la miezul zilei, am trecut toţi, în două maşini, graniţa cu Ungaria, pe la Nădlac. N-aş putea să vă explic, dle preşedinte Văcăroiu, de ce - de unde peste Arad era cam nor - imediat cum am trecut graniţa, dintr-o dată soare şi frumos! Ce m-a surprins în această Ungarie estică - mai legumicolă şi mai săracă, e limpede, decît Ungaria de la graniţa cu Austria - e că la tot pasul vezi maşini mult mai modeste decît la noi, dar şi case mai aranjate decît cele de dincoace de graniţă. Cum se poate? Să fie vreo legătură între exhibarea mobilităţii noastre şi orgoliul tacit al stabilităţii lor? (Parcă în istorie ştiam că e invers - noi stăteam în case pe cînd ei veneau pe cai etc.). De ce le place românilor să se laude mai curînd cu maşina decît cu casa - stau şi tot mă întreb, dle preşedinte, mare mister! Apadfalva, apoi orăşelul Makó (pe care ai noştri îl românizează din trei vocale şi-i zic Macău!), apoi Deszk (oraş cu foarte mulţi bulgari - iată explicaţia pentru legumele şi florile puse peste tot la vînzare, inclusiv piparca roşie, cum spun românii arădeni la paprika) şi, foarte repede, oraşul Szeged - în care românii din Nord-Vest vin fie pentru spitalele de-aici, fie pentru Szeged Plaza, un mall apărut pe cînd în România nu exista conceptul. În fine. Mai mergem puţin, mai depăşim alte 2-3 trailere încărcate cu Logan-uri ce merg spre Vest şi, dintr-o dată, minunea: intrăm pe autostradă! Drept care seara aveam să dorm aproape de München. Dle Văcăroiu, vă scriu aceste cuvinte din Strasbourg - unde am ajuns, de la Szeged, pe o autostradă şi de unde o să plec, spre Bruxelles, pe o altă autostradă. Nu mă pricep la chestii infrastructurale, dar am impresia că Europa înseamnă, înainte de orice, autostrăzi. A compara drumul de şarpe bătut în cap de la Bucureşti la Arad cu orice alt drum european pe autostradă echivalează cu o autoflagelare. Drept care închei promiţîndu-vă să vă povestesc, săptămîna viitoare, cum am tras de partea României un poliţist bavarez, în prag de Oktober Fest - staţi pe fază, se lasă cu bere multă! Dar vă mai spun o vorbă, la final: în lipsa autostrăzilor, noi sîntem nişte căluţi slăbănogi care nici nu trag, nici nu aleargă - doar scot aburi.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.