O şansă ratată

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Între şansele pe care le-am ratat în viaţa mea a fost şi aceea de a deveni, la începutul anilor ’90, consultant lingvistic la redactarea primei Constituţii postdecembriste a României. Lucrurile s-au petrecut cam aşa: trecusem pe la soţia mea, care lucra pe vremea aceea la Institutul de Lingvistică. Pe cînd ne pregăteam să plecăm împreună acasă a apărut secretara Institutului, cu o mină uşor panicată. Tocmai primise un telefon de la Senatul României, de la cabinetul domnului senator Iorgovan, prin care se solicita de urgenţă colaborarea unor specialişti în probleme de limbă la definitivarea Constituţiei. „De urgenţă“ însemna că era deja pregătită o maşină care să vină şi să i ducă pe colaboratori la locul faptei. În Institut mai erau însă, la ora aceea, în afară de secretară, doar doi oameni: soţia mea şi cu mine. Dana a fost de părere să fie lăsată chestiunea pe ziua următoare. Mie însă impacienţa celor care compuneau Constituţia mi-a stîrnit curiozitatea şi am propus să mergem împreună – puteam trece şi eu drept lingvist prin adopţiune, chiar dacă mă ocupam, ca şi acum, de literatură: aveam la rîndu-mi pregătire filologică şi, în plus, eram interesat, în acel timp, de problemele „limbii de lemn“, foarte în vogă în primii ani ai deceniului 10.

Într-o jumătate de oră eram primiţi de către un senator, militar de profesie, după cum ştiam din presă, care coordona munca de elaborare a Constituţiei. Ne întîmpină grav şi prevenitor şi ne prezintă mai întîi în amănunt cum decurg lucrările la legea fundamentală a ţării. Dosarele aşezate pe birou dinaintea noastră, cuprinzînd sute de propuneri de amendamente la fiecare articol în parte, amendamente la amendamente, rezoluţii, referate, expertize ş.a.m.d. schiţează un uriaş plan de campanie. Trecînd la chestiunea pentru care fuseserăm chemaţi, îmi dau seama că elaborarea era la fel de migăloasă nu doar în conținut, ci şi în privinţa formei de redactare. Domnul senator ne lămureşte importanţa acestui aspect. Constituţia, spune domnia-sa, va ajunge pe banca oricărui elev din România şi trebuie astfel redactată încît orice cetăţean să o poată citi şi înţelege fără dificultate cel puţin o sută, dacă nu două sute de ani de acum încolo (mă gîndesc, ascultîndu l, la cum se scria româneşte pe vremea lui Asachi şi a lui Heliade). Îl rugăm să ne arate, ceva mai concret, cam ce fel de dificultăţi de formulare s-au ivit pe parcurs. Domnul senator ne previne că s-au cerut deja numeroase expertize lingvistice într-o serie de aspecte neclare. De pildă, dacă se foloseşte „a“ numai la început, la început şi la sfîrşit sau de fiecare dată. Un exemplu lămureşte misterul: e vorba de articolul posesiv-genitival în enumerări de felul „în administrarea judeţelor, a oraşelor, a comunelor şi a satelor“. Din păcate, adaugă domnul senator, specialiştii referenţi se contrazic, aşa încît pînă acum nu s-a putut lua nici o decizie care să stabilească forma corectă. Explicaţia, însoţită de o notă de nerăbdare în glas, se încheie cu o privire întrebătoare.

Mă uit şi eu la Dana şi ea la mine. Ea spune că e o situaţie de „variaţie liberă“, ceea ce pare să sporească nota de nervozitate. Eu încerc să sugerez că oricum e bine, depinde numai de cum am vrea să sune: fără repetarea articolului e mai aproape de limba curentă, de elevii pe ale căror bănci ar urma să ajungă Constituţia, cu repetarea lui de fiecare dată e mai formal şi mai solemn, ca pentru cititorul din secolul XXII, cînd cine ştie cum va mai fi româna vorbită. Rămîne ca forul constituant să decidă ce variantă preferă. Domnul senator ne urmăreşte cu atenţia tot mai încordată şi, cînd se aşterne tăcerea, întreabă: „Şi cum e corect?“

Am tot ezitat să pun pe hîrtie a­ceastă povestioară. Mă gîndeam mereu cum vor clătina din cap, unii de la dreapta la stînga, iar alţii de la stînga la dreapta, lingviştii care s ar întîmpla să o citească. Poate unii dintre ei se numără printre experţii care şi-au dat avizul asupra formei de redactare a Constituţiei. Noi, Dana şi cu mine, ne-am uitat discret la ceas – trecuseră vreo două ore – şi am tranşat problema rugîndu-l pe domnul senator să ne dea textul acasă, unde să-l putem parcurge pe îndelete şi să revenim cu propuneri scrise de îmbunătăţire. Nu am mai revenit la Senat. Eu, unul, am avut o scurtă tentativă de lectură filologică a textului. Mi-am dat seama că îmi lipseşte „tăria opiniunilor“ în materie de corectitudine şi am abandonat. Spre ruşinea mea, constat că nu am în casă nici varianta intermediară a Constituţiei primită de la domnul senator şi nici pe cea definitivă, ca să văd ce s a întîmplat cu „a“.

Între timp, bănuiesc că bună parte dintre dilemele lingvistice iscate de redactarea legii fundamentale se vor fi spulberat prin elaborarea, de către cei în drept să o facă, a DOOM-ului. Iar la Litere am avut ani de zile cap de afiș în lista opționalelor de succes un curs intitulat „Noutăți în DOOM.“

Peste cîţiva ani de la tentativa de consultanță constituțională am primit propunerea de a adera la Comisia de Apărare a Limbii Române, patronată de Academie. M-am simţit onorat, neputîndu-mi opri totuşi gîndul: de cine ar fi urmat să apăr limba română? De cei care o vorbesc, pesemne. Invitaţia a fost însă uitată, ca şi referatul promis odinioară. O altă şansă ratată. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Kate Middleton
Kate va trebuie să renunțe la stilul vestimentar și să urmeze anumite reguli
Kate Middleton a primit titlul de Prințesă de Wales, același cu al regretatei Lady Diana, după mortea Reginei Elizabeta a II-a. Această situație va duce și la o schimbare de garderobă, pentru care Kate a fost de-a lungul timpului atât de apreciată.
Cappadocia
Un oraș subteran care a adăpostit peste 20.000 de locuitori, descoperit în Turcia
Un oraș subteran care a adăpostit, timp de foarte multă vreme, chiar și 20.000 de locuitori, a fost descoperit sub suprafața aridă a Cappadociei, Turcia.
Toma Petcu FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Ceartă PNL-PSD pe închiderea minelor: cum justifică liberalii votul din Parlament
PNL susține că PSD dezinformează și vrea să speculeze subiectul închiderelor a două mine, proces întins însă pe durata a patru ani, în care se poate reveni asupra deciziei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.