O pereche de operete

A fost odată o gazelă de perete. Se dădea cu capul de perete, oprindu-se doar cînd sporea producţia, per capita, de operete. Într-o operetă era vorba de o egretă şi perechea ei. Era vorba, care va să zică, de o pereche de egrete. Ce putea face o pereche de egrete, decît să-şi dea cu capul de perete, pînă-n ziua cînd sporea producţia de operete mult gustate de egrete, de, îndeobşte, o pereche de egrete, - mai rar de cîte o egretă solo, care, de obicei regretă viaţa-i, de pînă ieri-alaltăieri, în cuplu, compromisă de ereţi sau de egrete. Atunci, gazelei noastre de perete i se făcu brusc milă de egretă, de ambii: de perechea de egreţi, care se-nfruptau din operete (cum se-nfruptă propaganda din pereţi), - astfel încît se răstigni pe un perete şi se făcu, instantaneu, gazetă.