O pădure, un drum, o tragedie umană

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Una dintre cele mai vechi și mai pro­ductive metafore a­tri­buie vie­ții semnificația unui parcurs, a unei călătorii, a străbaterii unui drum. A­cum mai multe decenii, pe cînd zona costalieră a Mării Negre din afara sta­țiunilor turistice era strașnic păzită și mai nimeni nu se aventura să colinde pe acolo, am ajuns într-o localitate care azi devine tot mai la modă: Vadu. În afara localnicilor pescari, mai erau aici cîțiva detașați care lucrau la niște bizare instalații de extracție a unor metale rare de pe malul mării, cîteva minuscule pichete de grăniceri și-n rest, pustiu.

Am aflat că putem merge de aici, pe jos, la Cetatea Histria și ne-am hotărît să ne încercăm norocul. Nu era simplu, pentru că nu existau nici marcaje, nici indicatoare, nici măcar drumuri amenajate, dar am fost asigurați că, cu informațiile primite, o să ne descurcăm la fața locului.

Am străbătut mai întîi, așa cum ni se spusese, o pădure. Era o pădure de șes, nu prea mare, tăiată de un drum de căruțe. Pădurea era aproape în totalitate de salcîmi, care se întîmpla să fie și înfloriți, răspîndind un miros atît de puternic, încît părea să fi pășit într-un vis.

La ieșirea din pădure, s-a deschis în fața ochilor noștri o cîmpie perfect netedă, fără nici cea mai mică denivelare și fără absolut nimic care să-i întrerupă monotonia: nici o clădire, nici un stîlp­, nici un arbore, nici un tufiș, nimic. Doar pămîntul albicios, impregnat de sare uscată și brăzdat de nenumărate crăpături, acoperit totuși cu un soi de iarbă rară, roșietică și cărnoasă, cu înfățișare de alge sau de plante care vor fi acoperit, cine știe cînd, un fund de mare.

Drumul cotea la stînga, așa cum fuseserăm preveniți, și nu aveam decît să-l urmăm prin această pustietate selenară pînă ce vom vedea în față Cetatea. Cam două-trei ore de mers, nu mai mult.

L-am urmat. Nu era propriu-zis un drum, ci doar două dîre paralele lăsate prin iarbă de roțile unor căruțe, poate chiar ale unor mașini locale. Însă, chiar așa firav, era limpede conturat, fără răscruci, fără despletirea de poteci laterale care te pune adesea în încurcătură.

La un moment dat, înaintea noastră a început să se deslușească ceva ce părea o ruptură a monotoniei cîmpiei. Cînd am ajuns mai aproape, ne-am dat seama că era un rîu: lat de vreo doi-trei metri, leneș și întortocheat, ca mai toate apele de cîmpie, cu maluri săpate drept în lut și fără nici o urmă de vegetație pe margini.

Era un rîu cu o apă foarte mîloasă, așa încît nu puteai nicicum ghici cam cît de adînc să fi fost. Însă lucrul cel mai tulburător era că cele două dîre de roți care țineau loc de drum mergeau exact pînă în buza malului, iar mai încolo, pe malul celălalt, nu mai era nimic. Aceeași iarbă roșie și cărnoasă, și-atît. Nu era nici un semn că va fi existat vreodată o punte peste rîu și, încă și mai straniu, nici vreun indiciu că vehiculele care au ajuns pînă aici au făcut cale întoarsă, strivind iarba sub roți.

Nu am vrut să scriu despre drama petrecută în societatea românească la #colectiv. Pe de o parte, pentru că îmi repugnă modul în care mass-media autohtonă se aruncă, cu lacrimi în ochi și apetit de hoitar, asupra evenimentelor însîngerate, pe de alta, pentru că (mi-)am promis din start să îmi țin rubrica departe de agitația zilei – promisiune pe care am încălcat-o în mai multe rînduri. De data aceasta, am clacat din două motive: primul, lectura unui articol al lui Vintilă Mihăilescu pe această temă, cel de-al doilea, reiterarea șocului din perspectiva atentatelor de la Paris.

Sînt, evident, o sumedenie de deosebiri, mult mai multe decît asemănările, între cele două tragice evenimente. Între lucrurile comune este acela că, voit sau nu, victimele ambelor au fost prioritar din rîndul tinerilor, ceea ce a crescut enorm empatia și emoționalitatea reacțiilor.

Tinerețea nu e o virtute, o valoare prin ea însăși. Suntem cu toții, pe rînd, copii, tineri, adulți și bătrîni, apoi nu mai sîntem deloc sau ne relocăm în amintirile altora. Mi-am trăit tinerețea în niște vremuri în care te plimbai pe B-dul Tineretului, mergeai la Ștrandul Tineretului și auzeai zilnic tirade despre „tineret, cea mai înaintată forță revoluționară a…“ O propagandă deșănțată și ipocrită, menită să acopere obligativitatea stagiului militar, repartiția obligatorie și multe alte cadouri pe care autoritățile le făceau celor de care se arătau atît de entuziasmați.

Tinerețea e, în mod fundamental, o șansă. Iar privarea de această șansă este tot atît de lipsită de sens ca și un drum care se oprește, brusc, fără nici o justificare, în nimic.

În educație se derulează de mai multă vreme programe sub titulatura „a doua șansă“ – pentru abandonul școlar, pentru cei care, din varii motive, nu au putut face față rigorilor sistemului etc. Lumea le privește, de multe ori, ca pe un soi de „pomană“ azvîrlită celor neajutorați. Tinerilor din #colectiv, celor din Bataclan, nimeni nu le-a mai putut, nimeni nu le mai poate acorda o a doua șansă. Ei au fost deposedați, în forme diferite, dar la fel de stupide, de chiar prima lor șansă: cea a tinereții.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.