O limbă nouă: framericana

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Este cunoscută alerta franceză din ultima sută de ani, generată de aşa-zisa „invazie“ a americanismelor în limbile şi culturile Europei. Rezultatul l-a constituit o intervenţie juridică a guvernelor Franţei în lexicul uzual, menită să „protejeze“ naţiunea de „contaminarea“ cu „virusul“ anglicizării. În 1986, preşedintele francez în exerciţiu, François Mitterrand, a declarat că „Franţa se află în război deschis cu anglo-saxona.“ Statisticile istorice îi confirmau din plin observaţia. Din 1911 funcţiona o Lege (franceză) împotriva adoptării termenilor străini în limbă, iar în 1970 fusese înfiinţată o Comisie a Terminologiilor, care controla draconic împrumuturile lingvistice (repudiindu-le). În 1975, se elaborează o lege de stat numită Menţinerea Purităţii Limbii Franceze, conform căreia preluarea „englezismelor“ trebuie pedepsită cu amenzi usturătoare. Apoteotic, în 1984, Franţa creează Comisariatul General al Limbii Franceze, care introduce sancţiuni severe pentru presă şi diverse instituţii publice predispuse la „anglicizare“. De asemenea, Academia Franceză întocmeşte anual liste de cuvinte interzise uzului şcolar, iar anumite regulamente de ordine interioară nu permit radioului şi televiziunilor difuzarea emisiunilor/spectacolelor/filmelor de producţie americană într-un procent mai mare de 40%. Nu îmi propun să revin acum asupra comediei lingvistice franceze, pînă la un punct singulare în lume, ci am vrut numai să vă reîmprospătez memoria în legătură cu un fenomen ce are puţine explicaţii raţionale.

Mai interesant mi se pare faptul că există un revers al medaliei – la fel de curios şi enigmatic –, reprezentat de fascinaţia extraordinară a americanilor pentru bătrîna civilizaţie franceză. Chiar dacă, în ultimele decenii, pe fondul unei ostilităţi tot mai vădite a Franţei faţă de Statele Unite, relaţiile politice s-au mai răcit, la nivelul omului obişnuit e în America un mare interes pentru urmaşii normanzilor medievali, interes învăluit într-o caldă şi nedisimulată simpatie. Americanii sînt renumiţi pentru „ignoranţa“ lor geografică şi istorică şi, cu precădere, pentru indiferenţa cu care îşi asumă această, să zicem, „anomalie“ identitară. Ei nu au decît cunoştinţe sumare despre naţiunile cu care, volens nolens, au intrat în contact istoric, şi par să nu fie deranjaţi semnificativ de situaţie. Îi ştiu pe nemţi, pe japonezi şi pe ruşi ca foşti inamici şi potenţiali competitori, au o idee despre englezi ca „fraţii lor de peste Atlantic“, îi supraveghează discret pe cubanezi, ascultă poveştile italienilor cu Al Capone şi, mai nou, au învăţat să-i distingă pe arabi de restul lumii. În privinţa celorlalte personaje ale mapamondului, „cunoştinţele generale“ ale americanilor pot deveni, la o inspecţie ceva mai riguroasă, eufemistic spus, „problematice“. Nu acelaşi este însă, măcar în intenţie, statutul francezilor. Pe scurt, pentru americani, „cocoşii galici“ sînt depozitarii unei culturi autentice, subtile şi fermecătoare. În imaginarul Lumii Noi, termenul „sofisticat“ funcţionează ca echivalent al lexemului „francez“. Rafinamentul însuşi s-a născut, în mintea yankeului elitist şi mediu, în patria vinurilor nobile şi a brînzei mucegăite.

Literaţii de peste Ocean îi citează, plini de respect, pe confraţii lor francezi, dînd astfel „greutate“ propriilor idei. Studenţii visează să înveţe la Sorbona, nu pentru că nu ar avea excelente Universităţi acasă, ci pentru a fi de bon ton. Iubiţii vor să se căsătorească în Paris, negăsind nimic mai romantic decît La Tour Eiffel. Bucătarii americani aspiră să studieze doar şcoala franceză de gătit, cuvinte precum chef, cuisine, hors d’oeuvre, coq au vin ori cordon bleu fiind pentru ei sacre. Femeile din SUA poartă adesea nume franceze (Marie, Lysette, Lynette, Juliette, Jeanne, Anne, Simone ş.a.m.d.), ca semn de eleganţă şi distincţie. Hotelurile mari folosesc franceza ca limba „a doua“, pentru a colora, uşor snob, oferta turistică. O singură problemă apare aici. În ciuda fascinaţiei lor oneste pentru Franţa, americanii învaţă incredibil de greu limba franceză, iar atunci cînd o învaţă, nu reuşesc să nu o pocească iremediabil. Am fost uimit să observ în America distorsiuni tenebroase ale muzicalei limbi franceze, şi nu mă gîndesc la clasicele de acum cherchez la femme (expresie pronunţată de americani „cerce la fem“) ori déjà vu (articulată de yankei, graţios, drept „dejavu“). Nu mă gîndesc nici măcar la amuzantele „americanizări“ ale unor vechi denumiri franţuzeşti. Am auzit peste Ocean lucruri mult mai grave, ce ar putea fi catalogate ca fiind parte dintr-o nouă limbă – postmodernă, postindustrială etc. –, cu numele struţocămilesc de „framericană“.

De pildă, un profesor universitar de teorie critică îi zicea lui Georges Bataille – „Giorgi Batal“, făcîndu-mă, instantaneu, să mă gîndesc la berbecuţii noştri băştinaşi, încă neiniţiaţi în misterele zeului Amor. Lui Georges Poulet îi spunea, pur şi simplu, „Giorgi Pulit“, nemaifăcîndu-mă să mă gîndesc la nimic, dintr-o elementară şi inevitabilă pudoare. Recent, am dat – pe MGM – peste un film mai vechi, cu Jodie Foster, unde un grup de copii cînta, cu entuziasm, veselul cîntecel francez „Frère Jacques, Frère Jacques / Dormez-vous, dormez-vous? / Sonnez les matines, sonnez les matines / Ding, dang, dong / Ding, dang, dong.“ Am ascultat cu mare atenţie, urechea nu m-a înşelat. În varianta americană, cîntecul devenise: „Freră Geckă, freră Geckă / Domi-bu, domi-bu? / Songă le matingă, songă le matingă / Dingă, dong, / Dingă, dong.“ Prin urmare, dragii mei americani, deşi nu voi înceta niciodată să vă iubesc enorm, nu mă pot abţine să nu vă întreb, uneori, prieteneşte: Domi-bu?

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.