O întrebare istorică

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
O întrebare istorică jpeg

În 1990, cînd am văzut pentru prima oară filmul lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică?, am fost realmente entuziasmat (vizionările din anii ulteriori mi-au mai diminuat totuşi din fascinaţia juneţii). Mi se părea remarcabil modul original în care regizorul scosese la iveală „seriozitatea“ piesei lui Caragiale D’ale carnavalului, fondul ei grav şi, pînă la urmă, tragic (fond disimulat în bufoneria personajelor). Un singur lucru mă nedumerise şi îmi dăduse mult de gîndit după terminarea peliculei (fiind student la vremea respectivă, îmi permiteam, desigur, luxul meditaţiilor ample asupra detaliilor). Nu pricepusem exact – în ciuda faptului că îi gustasem efectul burlesc – „adăugirea textuală“ regizorală din final la rolul Miţei Baston (interpretat de către Mariana Mihuţ). Cocoţată undeva, dama în chestiune are o perspectivă de ansamblu asupra mahalalei imunde, unde se petrece totul, şi, observînd trupa de şoc (Girimea, Pampon, Crăcănel, Catindatul, Iordache) cum goneşte bezmetic într-o direcţie necunoscută, întreabă impacientată (fără a primi vreun răspuns, bineînţeles): „Un’ vă duceţi, boilor? Un’ vă duceţi, boilor?“ Refuzam să cred că un maestru de talia lui Pintilie s ar fi lăsat tentat – în modificarea cadrului caragialian – de „ispitele“ culorii locale ori, pur şi simplu, de dinamica butaforiei groteşti. Ceva era ascuns în această interogaţie apăsată, iar eu nu puteam să-i descifrez misterul.

Deunăzi, la aproape un sfert de secol de la respectiva vizionare de film, discutam cu un bun prieten despre distrugerea competenţelor tradiţionale ale României (atîtea cîte vor fi fost ele de-a lungul secolului XX), în ultimele decenii de degringoladă istorică (aici intrînd, desigur, și era comunistă, cu specificitatea sa „axiologică“). Punctul de plecare al conversaţiei noastre fusese degradarea stadardelor intelectuale şi morale ale noii generaţii (cea formată în epoca postdecembristă). Plasaţi într-un univers fără repere etice la o vîrstă timpurie – cînd modelele au un rol covîrşitor –, aceşti copii ai tranziţiei au învăţat empiric că „virtuţile“ principale, în lupta pentru supravieţuire, sînt absenţa scrupulelor, arta înşelătoriei, dispreţuirea educaţiei, violenţa şi duplicitatea. Vina lor rămîne, în principiu, minimă, responsabilitatea răsturnării valorilor revenind adulților și, cu precădere, adulților aparținători grupurilor conducătoare, aflate în vîrful piramidei socio-politice de douăzeci și șapte de ani. Adolescenţii acestui segment istoric au preluat pînă şi o limbă română descentrată, în interiorul căreia cuvintele şi-au pierdut rezonanţa, aplicîndu-se pe „semnificaţi“ inexistenţi. Bunăoară, termeni precum „onestitate“, „adevăr“, „credinţă“, „loialitate“, „caracter“ nu mai dezvăluie acum, în mentalul colectiv juvenil, nici o urmă de solemnitate, stîrnind, cel mult, ilaritatea.

Îmi amintesc o întîmplare petrecută în urmă cu cîţiva ani în munţii Moldovei, lîngă Bicaz. Însoţeam un grup de studenţi americani prin pădurile noastre carpatine şi, într-o seară, ne-am intersectat cu o trupă de tineri bucureşteni, venită pentru cîteva zile la Potoci. Am făcut împreună un foc de tabără şi am discutat timp de mai multe ore. La un moment dat, unul dintre americani s-a ridicat ceremonios în picioare şi, în lumina focului, cu mîna dreaptă pe inimă, a cîntat – integral şi foarte melodios – imnul SUA. La sfîrşit, după cîteva clipe de stupoare, publicul românesc nu şi-a putut reprima, măcar din politeţe, instinctele, izbucnind într-un rîs năucitor. Explicaţia – pe care mi-am permis să le-o dau americanilor sideraţi – era simplă: pentru noi şi, în special, pentru tinerii noştri, astfel de emoţii nu mai existau, gravitatea trăirilor şi a limbajului disipîndu-se, pe de o parte, în atmosfera megalomană şi imbecilizatoare a ultimilor ani ceauşişti, pe de alta, în aburii de grosolănie ai tranziţiei către mult-visatul liberalism. Furturile echipelor de șoc perindate pe la cîrma ţării nu au fost doar materiale, ci, prin iradiere, morale şi valorice. Aşa au ajuns să fie deposedaţi de repere etice tocmai aceia care aveau mai multă nevoie de ele: adolescenţii şi copiii.

De-a lungul discuţiei menţionate, amicul meu a venit cu o teorie interesantă. Tot acest jaf financiar şi spiritual nu este, în esenţă, decît un catch-22, întrucît, perfid, el se va întoarce împotriva celor care l-au generat. Progeniturile „potentaților“ sînt și primele victime ale lumii construite (ori, mai degrabă, deconstruite) de părinţii lor. Banii nemunciţi şi lipsa educaţiei autentice i au împins pe mulţi spre debusolare, nihilism, droguri şi chiar crimă (informat, interlocutorul meu îmi dădu cîteva exemple convingătoare). Justiţie divină sau echilibru natural, situaţia, măcar simbolic vorbind, pare, într-adevăr, să creioneze o asemenea finalitate. Mai devreme sau mai tîrziu, istoria nu va ierta, plătind „urmaşilor pentru păcatele strămoşilor pînă la a șaptea spiţă“, vorba unui predicator biblic dintr-un roman al lui Melville (Pierre). Ceea ce mie îmi trezeşte, de fapt, o a doua insolvabilă nedumerire. Dacă naţiunile sînt ca oamenii şi au, prin urmare, instinct de conservare, cum poate o naţiune să-şi pericliteze viitorul cu bună ştiinţă, prin propriii săi reprezentanţi, lăsîndu-se pradă, letargic, acţiunilor autodistructive? Nu cred că voi găsi o soluţie la această dilemă în viitorul apropiat. Cel puţin, am avut totuși o revelaţie vizavi de cealaltă nedumerire – mai veche – a mea, legată de întrebarea pătimaşă a Miţei Baston, din filmul lui Pintilie: „Un’ vă duceţi, boilor? Un’ vă duceţi, boilor?“ Deodată, parcă nu mi s-a mai părut dislocată de context. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.