O inimă de var

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
O inimă de var jpeg

Arheologia înseamnă idei și materiale. Despre idei mai încolo – a fost o iarnă lungă –, dar despre materiale trebuie zis ceva. O importanță zdrobitoare pentru omenire au avut, de exemplu, silexul și argila, fără de care n ar fi decolat nici un fel de civilizație pe pămîntul ăsta. Poate mai puțin evident, și calcarul merită un mic Oscar. Și el e un material cu cele două proprietăți necesare dacă vrei să schimbi mersul lucrurilor: are ceva magie și e foarte răspîndit în natură.

Care e magia rocilor calcaroase? Sînt ele despletite la apus? Nu. Poți să-ți faci un zid de pivniță cu ele? Da, dar asta poți să faci cu orice altă piatră. Cred că omul a stat multă vreme și s-a gîndit: ce bine ar fi dacă aș putea să iau o piatră, să o transform într-un lichid, s-o torn într-o formă și ea să se facă piatră la loc. Nu de alta, dar ca să pot să dau cu cuțitu-n ea, nu în baltă. Și exact asta se poate face cu calcarul, drept care arheologii întîlnesc mai mereu în săpături mortar, tencuieli și chiar stucatură. Fiecare civilizație veche le folosește altcumva, în fiecare secol alt tip, și pentru fiecare scop altfel.

Omul este un animal cu întrebări în cap, printre care și întrebarea: oare ce se întîmplă dacă pun asta în foc? Calcarul (care nu este decît numele pentru prieteni al carbonatului de calciu) are proprietatea interesantă că, pus pe foc, se încălzește. După ceva vreme pe grătar, spre 1000° C, calcarul fărîmat se transformă în var nestins (oxid de calciu), cu degajare de dioxid de carbon (care, dacă era în bere, ar fi avut numele științific de „bule“). Bulgării de var nestins îi vinzi celui care are chef de construit și care îți aduce la schimb o cherestea, o albină, un ban calp. Zidarul nostru amator ajunge cu ei acasă și acolo, după o vreme și substanțiale presiuni din partea familiei, se hotărăște să se apuce de treabă.

Trebuie început deci cu stingerea varului, care se face – admirăm din nou ingeniozitatea celor vechi – cu apă. Această „stingere“ are un nume oarecum bizar. Îți sugerează că gata, ai închis capitolul, cînd ea de fapt este însăși activarea substanței, scoaterea cuiului de la grenadă. Nu mai zic că, prin „stingere“, obții o substanță care arde pielea mai rău ca înainte, pentru că varul stins e o bază tare, aproape ca soda caustică. Stingerea varului e un fenomen pe care orice îngeraș de copil care a mers la furat pe un șantier de construcții a avut ocazia să-l admire cu religiozitate. Varul nestins reacționează furios cu apa, care practic începe să fiarbă și nu-și mai dorește decît să sară în ochi. Operațiunea nu e deci lipsită de riscuri și, în plus, apa trebuie bine dozată, ca făina într-un aluat, ca să obții ceea ce vrei. De-asta ideal ar fi ca, pentru un ban calp în plus, să cumperi varul gata stins (o pastă, care se ține însă ferită de aer).

Dacă totul merge bine, rămîi cu o găleată în care se află 15 litri de tehnologie avansată, numită lapte de var (var stins, adică hidroxid de calciu), care, acolo unde-l pui, stă și se usucă cu hărnicie, reconstituind piatra din care provine. Se usucă nu e bine zis – asta sugerează că el s-ar întări prin evaporarea apei, ceea ce nu e corect (la fel se zice și despre picturile în ulei că se usucă greu, cînd de fapt uscarea lor este o polimerizare). Sigur că apa se evaporă, dar, mai important, el absoarbe cu lăcomie – fără exagerare – dioxid de carbon din aer ca să redevină calcar (ocazie cu care se mai formează și niște apă, care se evaporă și ea, căci asta-i soarta grea a apei). Cu materialul din găleată poți acum vărui. Tot cu el, adăugînd nisip sau alte chestii inerte chimic și mult mai ieftine ca varul (oricum, balast fin, nu ca pietrișul din ciment), faci mortar și tencuială. Sau, adăugînd eventual, după gust, praf de marmură și alte bunătăți, îl torni în forme sau îl modelezi ca stuc.

Fără liantul obținut din calcar, istoria arhitecturii ar fi fost alta. E un compromis excelent între soluții tehnice fără carbonați (ipsos – mai friabil) sau cu calcar, dar și cu argilă (ciment – mai dur). Ipsosul e un exemplu mai domol de piatră convertibilă, de vreme ce poți să arzi gips (adică să deshidratezi sulfatul de calciu hidratat) și apoi să-l reconstitui amestecîndu-l cu apă (pentru recristalizare), numai că e mai sfărîmicios, iar gips nu e deloc pe toate drumurile. Cimentul e un exemplu mult mai îndîrjit de o asemenea piatră, provenind din arderea la temperaturi mai mari a unor roci calcaroase, cum ar fi marna, care pe lîngă calcit (carbonatul de calciu) au și argilă ca impurități. Trăiască impuritățile! Argila aia, chit că e doar a zecea parte din amestec sau puțin mai mult, schimbă totul. Într-adevăr, numai și numai datorită ei se formează în cuptor silicați (eh – și aluminați) de calciu, care apoi se vor întări în contact cu apa, și anume mai zdravăn decît varul stins cînd trage dioxidul de carbon din atmosferă. Ah, mirosul acela cînd te întorci obosit acasă și cineva face la cuptor niște marne! Cînd mai adaugă și cenușă vulcanică, așa cum făceau romanii, nu mai zic.

Vă mulțumesc pentru efortul de a urmări acest text dificil. Înseamnă mult pentru mine și pentru calcar. Ca să închei: calciul e bun, un metal simpatic (așa cum și roșia e de fapt un fruct), iar sub formă de calcar (mortar etc.), contribuie într-o formă sau alta la mai toate construcțiile din antichitate și de mai tîrziu, de la bucătărioarele din Pompei la Marele Zid chinezesc. Dacă însă nu aveți pe moment nimic de construit, nu vă faceți griji pentru el, că are ce face; cu puțin noroc, se va transforma prin metamorfism în marmură, în nici un milion de ani.

Foto: Detaliu panou, Aljaferia, wikimedia commons

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Anexă la Epistolar despre „catharii“ de la Păltiniș
Am găsit scrisoarea de mai jos, primită în 1987, de la Nicolae Steinhardt. O fac publică, pentru că se referă la un articol celebru al Părintelui Nicolae despre „catharii“ de la Păltiniș.
Frica lui Putin jpeg
Recunoștință Evei
Vremurile ne cer curaj, nu sofisticărie, limpezime morală, nu încîlceală printre teorii, simplitate în convingeri, nu lîncedă indecizie între nuanțe.
AFumurescu prel jpg
Cine n-are dușmani, să-și cumpere!
Am reînceput să ne născocim probleme, ne-am făcut privirea roată și-un dușmănel tot ne-am găsit fiecare, unul cu care să ne răfuim zi de vară pînă-n seară.
1024px Russian Salad  JPG
Istorie din bucătărie
Domnul Olivier și-a compus astfel opera: carne de vînat, alături de limbă de vițel, langustă sau homar, toate fierte, așezate pe farfurie și stropite cu un sos de maioneză specific regiunii Provence din Franța.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (III)
În cazuri excepționale crizele politice au fost rezolvate prin recurgerea la votul electoratului.
Iconofobie jpeg
Despre un lucru (mai puțin?) semnificativ
Obsesia binelui colectiv formează eroi, cea a binelui personal, cel mult, farisei.
„Cu bule“ jpeg
Ura și la gară!
„Ura și la gară!“ dezvoltă sensuri numeroase, dar previzibile: poate indica, în cheie pozitivă, eliberarea de o povară – sau, în cheie negativă, încheierea (prea) expeditivă și superficială a unei acțiuni, indiferența, lipsa de interes; adresată direct unui interlocutor, marchează de obicei refuzul,
FILIT – Iași 2021 jpeg
Rezultate și topuri naționale
Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?
Un sport la Răsărit jpeg
Merge Wimbledon-ul și fără puncte, și fără ruși?
E cea mai mare confruntare pe tema Rusiei din lumea sportului, pînă acum coerentă relativ la pedeapsa aplicată supuşilor şi sus-puşilor din patria lui Putin.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Oameni și cîini
În comunism și o vreme după aceea, se pare că nu doar oamenii, ci și multe alte ființe se comportau altfel decît astăzi. Condițiile grele produceau o înrăire, o sălbăticire generală.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.