O excursie în munţii Chiricahua

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
O excursie în munţii Chiricahua jpeg

Un prieten mi-a relatat o situaţie demnă de interes. Fratele său – aflat de mai mult timp în Canada şi, paradoxal, bine situat acolo socio-profesional – găsea adaptarea la modelul cultural occidental extrem de dificilă, iar, pînă la un punct, de-a dreptul inutilă. La ce îţi foloseşte însuşirea completă a unor norme mentale de existenţă preponderent ipocrite? – raţionase tînărul român prins în încleştarea şocului civilizator. Convingerea sa fermă – obţinută după o experienţă canadiană semnificativă – era că vesticii, în copleşitoarea lor majoritate, rămîn nişte indivizi fundamental falşi, rupţi de autenticitatea trăirilor primordiale, prezumtiv nealterate în zonele „arhaice“, cum ar fi spațiul nostru, bunăoară. Exemplul pe care amicul mi l-a dat – din recuzita empirică a rudei emigrate – m-a tulburat, declanşîndu-mi (anamnetic) epifanii personale, bănuite ascunse în negura timpului. Compatriotul captiv în procesul naturalizării forţate se arăta deranjat de entuziasmul (infantil?) al canadianului (americanului) faţă de natură. Spunea interlocutorul meu că un simplu pescuit la sfîrşit de săptămînă declanşează, în acea lume, adevărate epopei psihologice. Evadat din biroul unde îşi duce prizonieratul social al celor cinci zile din şapte, vesticul transatlantic vrea să regăsească în week-end – după modelul proustian – tot timpul pierdut. El porneşte veritabile expediţii mitologice, tratînd banala ieşire în natură (la 50 km de casă) ca pe o odisee homerică. Pentru pescuitul (iluzoriu) într-o baltă de cîmpie, pregăteşte minuţios lansetele cu laser şi năvoadele cu semnal electronic, echipîndu-se totodată în costumaţii extraterestre, pline de accesorii terifiante. Nu lipsesc, desigur, combinezoanele de scafandru, vestele antiglonţ, extinctoarele, trusele de prim-ajutor, binoclurile, camerele de luat vederi, computerele, antenele parabolice şi, uneori, shotgun-urile cu cartuşe dum-dum. Înaintea copacului îmbătrînit sau a cabanei părăsite, din mijlocul unei pădurici, individul occidental nu încetează să se minuneze, scoţînd sunete guturale şi icnete de admiraţie extatică. Face poze buruienilor sălbatice şi omizilor din arbori, ţipînd isteric la cel mai mic semn de viaţă forestieră. Românul ajuns subit în acest context rîde mai întîi humuleştean, după care, evident, cade în disperare suicidală.

Simpaticul dialog amical mi-a trezit – cum ziceam – amintiri proprii, cărora, pînă în prezent, nu le-am acordat atenţia cuvenită. Spre sfîrşitul stagiului meu american, nişte colegi de la Universitatea arizoniană m-au invitat (împreună cu soţia) într-o excursie caracterizată ca „mirifică“, prin pădurile sudice ale faimosului stat deşertic. Profesorul (organizator) şi consoarta sa erau două persoane admirabile, cu simţul umorului şi pline de generozitate. În buna tradiţie americană, ei pregătiseră Jeep-ul cu care urma să călătorim ca pentru un safari african, deşi popasul preconizat nu se afla decît la două-trei ore de oraş. Eu însumi am fost dotat cu binoclu, puşcă (pe care nu am luat-o, totuşi, niciodată din portbagaj) şi vestă vînătorească. Pe măsură ce ne apropiam de Munţii Chiricahua (finalitatea turistică a traseului), tensiunea creştea, profesorul şi soţia lui (care îşi zîmbeau complice în mod frecvent) promiţîndu-ne un spectacol nemaivăzut. Apogeul experienţei părea să fie o întîlnire (de gradul trei?) cu un animal (?!) unic în lume – datorită semnului particular ce i fusese dat de natură. Misterul rămînea însă total, nimic din identitatea bizarei vietăţi nefiindu-ne dezvăluit în avans. După ce am intrat pe un drum „forestier“ (în termeni americani, pentru că, în realitate, era vorba despre o rută puţin mai strîmtă decît apropiata autostradă), profesorul a încetinit în mod vizibil, devenind extrem de concentrat. Doamna – veritabil copilot şi partener de enigmă – păstra, la rîndul ei, o tăcere patetică. Deodată, Jeep-ul s-a oprit brusc, inerţia proiectînd pălăria de latifundiar a femeii direct în parbriz. Profesorul a răcnit paralizant, arătîndu-ne agitat, în zare, nişte puncte maro. „Iată-le!“ strigă el. „Burticile albe! Burticile albe!… Să nu le rataţi, pentru numele lui Dumnezeu!… Pregătiţi aparatele de fotografiat!“ Nu voi insista pe misterul julesvernian, întrucît nu doresc să creez palpitaţii bunilor mei cititori. „Burticile albe“ nu erau altceva decît nişte căprioare arizoniene care aveau, ca semn distinctiv, o pată (albă, desigur) pe abdomen. Ele alergau mereu în grup şi, cînd săreau, îşi dezvăluiau, pentru o clipă, imaculata blăniţă de sub coadă, care le făcuse atît de celebre în America. Momentul trebuia imortalizat cu orice preţ pe peliculă, în viziunea profesorului-ghid. Nu animalul în sine se dovedea interesant, ci „burtica albă“, arătată, e drept, cu nespusă parcimonie.

Nu mai reţin dacă visul gazdei noastre s-a îndeplinit în acea stranie excursie alături de doi musafiri nedumeriţi, dar ştiu sigur că prietenul nostru, asemenea multor altor occidentali, trăia, în clipele respective, tensiunea unei căutări de identitate. Trebuie să înţelegem că, în interiorul universului postindustrial, experienţa sacră este un lux. Lumile pragmatice, ale obsesiilor economice şi acumulărilor materiale, sînt nişte universuri profane, unde sinele se depersonalizează constant. Oamenii de aici suferă astfel într-un mod subliminal și, ca atare, obscur. Suferinţa lor se vede în entuziasmul bizar de localizare a naturii arhetipale, uneori, în decoruri artificiale. Așadar, listen to me, pals, cît timp noi încă mai avem avantajul „arhaismului“, să nu le luăm prietenilor noștri din „postmodernitate“ bucuria de a fotografia cîte o zburdalnică „burtică albă“! 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.